4,878 matches
-
disciplinat finalul pe care ți l-a dictat la pregătire și te-a pus să-l memorezi. E inutil să vă mai spun că e plină facultatea de indivizi care, de zece ani, la pregătire, nu fac altceva decât să dicteze câteva povestiri chinuite cu care se iau examene. Aceleași. Asta chiar că aduce a ritual. A repetiție rituală pândită de pericolul senilității. Io chiar fac pregătire foarte serios, de-aia m-a enervat veterinarul - să mă acuze tocmai de superficialitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi rezumat printr-un banc. La o adică, admiterea ar putea fi utilă, ai putea verifica cât de inventiv e un tip, cât îl duce bibilica, dar ea oferă acces doar unor impostori sau tocilari care memorează ce le-a dictat profu’ de creativitate, care de obicei e, cum spuneam, un fost jurnalist resentimentar care are și el ocazia să se dea rotund față de niște puști timp de două ore, cât ține pregătirea. Deși de multe ori îi lasă acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă mai puteam aprinde atât de ușor. Îmi pica fisa ceva mai greu. Dar în scris totul mergea șnur. Scriam cumva pe pilot automat. Împins ca și cum mi se dicta. Oricât de obosit eram, oricât de mari dureri aș fi avut de suportat, era suficient să mă așez la masa de scris din camera mea îngustă și îmbibată de vaporii nesănătoși ai caloriferului și totul îmi ieșea. Tot reușeam câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nuanțele părului roșcat, însă coafura rămânea evident la fel de angajată în volum și tapaj. Uneori ni se părea că mama Georgetei este cu mult mai „ministru” decât tatăl ei. Georgeta rămânea însă colega noastră și n-a schițat niciodată vreun impuls dictat de poziția sa socială. O colegă minunată, ca noi toți. După plecarea doamnei David, nici un părinte n-ar mai fi spus ceva, ce mai puteai spune după ieșirea din scenă a „doamnei ministru” și notele acelea „șlefuite parcă microscopic” ? Tata
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
parte din categoria asta ? -Ce anume preferați? Spuneți-mi niște titluri, cine știe, poate le găsim! Tata l-a măsurat pe anticar și i s-a părut că n-are de ce să-și facă temeri: priceperea lui la oameni îi dicta că poate să aibă încredere în acesta. Așa că a zis: -Ei, pe vremuri citeam și Dialogurile lui Platon, și Toma d’Aquino... -Dar literatură, literatură propriu-zisă? Tata a luat întrebările aparent inofensive ale anticarului drept un test, de aceea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
altceva: -Bravo, bravo, băiețaș, așa-mi placi, ești de-al nostru..., a exclamat el cu vocea lui ca o prăvălire de pietre de pe creasta muntelui. La un semn din cap al tovarășului Cameniță, gradatul cel albicios a început să-i dicteze lui Vlad ce să scrie: Subsemnatul, cutare, declar pe proprie răspundere că..., iar fratele meu așternea pe coală literele rotunde, impecabil caligrafiate, fără nici un tremur. *** Tovarășul Cameniță s-a achitat de promisiune, l-a eliberat pe Vlad. Acesta s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
erau puse la îndoială de nimeni. Scrisul său tot stătea sub steaua glorioasă a inspirației: scria neobosit, scria puternic, înnoitor, scria izbutind să exprime sinele său de profunzime (ceea ce-și dorise dintotdeauna), scria ca și cum cineva suprauman i-ar fi dictat. Practic, fratele meu Vlad era un ins fericit, un ins care-și trăia visul. Uitase, ștersese din creierul său (așa cum ai șterge, cu buretele umed, de pe tabla neagră o propoziție greșită, care nu-ți convine) episodul sinistru cu arestarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Poarta Albă, cei cu pedepse mai mari la colonia Peninsula. Munca a fost istovitoare, brigadierii erau dintre deținuții de drept comun, mâncarea foarte slabă, iar atunci când nu se făcea „norma” urmau pedepse de tot felul. Aveam dreptul la o scrisoare dictată pe lună, și la vorbitor. Dar uneori veneau părinții de la Bacău la Poarta Albă și dacă în acele zile, personal sau brigada eram pedepsiți, trebuiau să facă drum întors fără să ne fi văzut. De la Poarta Albă am fost dus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să mi se uite cineva peste umăr. Uneori, când îmi ieșea ceva foarte bine într-o traducere (rareori îmi plac părți din traducerile mele, dar câteodată mă în cânt singură), aveam impresia că avusesem un înger pe umăr, care îmi dictase totul. Apropo de asta, o să vă spun o mică întâmplare. Am fost invitată la un mo ment dat la un seminar de literatură americană contemporană la Salzburg, în palatul lui Max Reinhardt. Mă rog, foarte elegant, foarte frumos. Aveam drept
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am fost întreruptă de o altă participantă, o spanioloaică tânără, siderată, care a spus: „Cum așa? Credeți că actul de creație este un act deliberat, urmărit? Nicidecum. Actul de creație este o taină, este rezultatul unui dicteu extraneu, ți se dictează de undeva de sus, cine știe de unde. Există o zonă de unde ți se dictează ce să scrii.“ A fost rândul meu să rămân siderată. Însă după aceea cred că i-am dat dreptate spanioloaicei. De multe ori. R.P. De dragul discuției
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Cum așa? Credeți că actul de creație este un act deliberat, urmărit? Nicidecum. Actul de creație este o taină, este rezultatul unui dicteu extraneu, ți se dictează de undeva de sus, cine știe de unde. Există o zonă de unde ți se dictează ce să scrii.“ A fost rândul meu să rămân siderată. Însă după aceea cred că i-am dat dreptate spanioloaicei. De multe ori. R.P. De dragul discuției, credeți că Harry Potter a fost dictat de undeva de sus? Sau Harry Potter
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de unde. Există o zonă de unde ți se dictează ce să scrii.“ A fost rândul meu să rămân siderată. Însă după aceea cred că i-am dat dreptate spanioloaicei. De multe ori. R.P. De dragul discuției, credeți că Harry Potter a fost dictat de undeva de sus? Sau Harry Potter nu e artă? A.R. E greu de răspuns la întrebarea aceasta. Nu știu dacă Harry Potter e dictat de sus sau de jos. Nu știu dacă e artă și mă îndoiesc că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dreptate spanioloaicei. De multe ori. R.P. De dragul discuției, credeți că Harry Potter a fost dictat de undeva de sus? Sau Harry Potter nu e artă? A.R. E greu de răspuns la întrebarea aceasta. Nu știu dacă Harry Potter e dictat de sus sau de jos. Nu știu dacă e artă și mă îndoiesc că o să aibă posteritatea lui Alice în Țara Minunilor. Cred că este vorba de altceva, de fapt. Am observat, spre stupoarea mea, că nu există nici un fel
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de două ori, pentru a nu deranja bila. Seara, înainte de culcare, o pastilă - e suficient - „Erle Stanley Gardner”, celebru autor de romane polițiste care la 79 de ani se căsătorește cu secretara sa, doamna căreia de 40 de ani îi dicta minunatele crime și enigme polițiste concepute de dânsul. Căsătoria a avut loc în casa unui vechi director al închisorii din Nevada. Pun pe noptieră, în caz de insomnie, și știrea că mari turme de elefanți din Uganda, Kenya și Tanzania
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
directă, rapidă, totală, cu sufletul maselor, cu sufletul popular, comunicare care a devenit și devine identificare, printr-un proces ce se produce, fără cea mai neînsemnată rezervă sau sincopă, în fiece clipă: voința neabătută, inepuizabilă, întreagă, care conduce munca sa, dictându-i atâtea sacrificii, voință a omului împovărat de o misiune, de un mandat, ale căror exigențe, ale căror porunci sunt, teoretic și practic, nelimitate.“ (Teatrul, ianuarie 1978) POPESCU-GOPO Ion „Creatorii filmului românesc, alături de creatorii din celelalte domenii ale artei, înțeleg
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spirituale nu sunt deloc cele din urmă), deviza formării «unui om nou, cu o înaltă conștiință socialistă», la înălțimea civilizației pe care o făurim, este, aici, în acest spațiu dintre Dunăre și Carpați, mult mai mult decât un imperativ oarecare, dictat de efemere considerente de conjunctură. Ea se înscrie în firescul zilelor noastre, tot atât de arhidurabilă ca și noua noastră civilizație: ea este realitatea noastră, noi.“ (Argeș, iulie 1971) „Omagiul pe care îl adresăm eminentului om politic, savantului strălucit, militantei de înalt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cos matricola, pentru că-i cojoc din piele groasă și nu intră acele noastre, trebuie unul special. Am avut noroc, nu s-a legat nimeni de mine azi. N-am avut mate; numai română, engleză și PTAP, la care ne-a dictat dirigu’ ceva la repezeală cu însușirea de cunoștințe și deprinderi militare și tehnico-nu-știu-cum, în spiritul formării omului nou. Scriam de ne înțepeneau degetele, când, pe la spatele dirigului, Bobby a început să se maimuțărească. Nu știu cum reușea, dar făcea la marele fix
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o dispoziție care spunea că nu se acordă ajutor celor care declară că nu au nici un venit. Mă trimite să-mi rezolv problema, fac cerere în acest sens, nu se rezolvă nimic, dar îmi aduc aminte că el însuși îmi dictase cum să completez formularul. Nu știu ce să mai cred, rămân nedumerit dar nu pentru mult timp pentru că lucrurile se precipită! În toiul iernii vine așa o hotărâre grabnică cum că toți locatarii trebuie să-și monteze ,,repartitoare”. Că așa a hotărât
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Mai concludentă pentru politica „românească“ a lui Mihai Viteazul în Transilvania a fost încercarea de a disloca regimul politic întemeiat pe Unio trium nationum care excludea pe români din viața politică a principatului. Așa cum s-a văzut, la originea măsurilor dictate în 1366 de regele Ludovic I de Anjou s-a aflat discriminarea confesională. Ea s-a menținut în secolele XV - XVI. Transilvania, considerată, după instituirea la începutul celei de-a doua părți a secolului XVI-lea, a regimului celor patru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de hârtie de pe tablă, dând la iveală exercițiile care conțineau noul algoritm ce urma să fie însușit de elevi. După ce le-a cerut copiilor să descopere, prin analiză, elementele noi din primul exercițiu al primei coloane, le-a spus: - Voi dictați, iar eu scriu. Așa au făcut. - Acum rezolvați voi singuri al doilea exercițiu și vă opriți! Constatând că elevii au lucrat corect, le-a cerut să continue rezolvarea celorlalte exerciții, fixând, în final, noul algoritm prin repetarea lui de către mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acelei atmosfere morale, plină de poezia trecutului, de care cartea aceasta a rămas impregnată. Cât despre ordine, țin să se știe că, produs al memoriei involuntare și al reveriei, lucrarea mea s-a făcut aproape de la sine, așa cum mi-a dictat-o inima, care nu știe nici de timp nici de spațiu nici de celelalte condiții care înconjoară succesiunea lucrurilor în viață. Despre un copil blond și o veche, încântătoare călătorie De îndată ce am terminat școala primară, părinții mei au hotărât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
publicație junimistă. Hazardul e un geniu binevoitor, căruia îi datorim atâtea surprinzătoare, delicioase și fantastice situații în viață, încât merită să-l tratăm, ori de câte ori avem ocaziunea, cu recunoscătoare și afectuoasă atențiune. Un sentiment de felul acesta trebuie să-i fi dictat scriitorului Arnoux frumosul titlu de "Poésie du Hasard" pe care l-a dat uneia din lucrările sale, făcută, cum el însuși o spune, din materia oferită, fără ordine, de capriciile vieții și ale călătoriilor sau de alte diverse circumstanțe. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucru explicabil și natural. E una din formele sub care se arată acțiunea constantă și fatală pe care trecutul și ambianța o exercită asupra sufletului nostru. Trecutul, sursă de energie, de speranțe, de ambiții; forță vie, care domină prezentul și dictează mai toate actele noastre. Creat sau nu de imaginația noastră, la rândul lui o hrănește cu iluziile sale. A crede în trecut, în importanța și în frumusețea lui, înseamnă a crede în viitor, a-i da un senz, o destinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o zi de grație. Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de efect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment. Impresia de ansamblu e una de șăgalnici în teme curente ale artei naive, teme care de altfel nu au dat niciodată în punct de vedere deosebit de grav sau sumbru” Teatrul Nottara București 1993 Expoziția de la Teatrul Nottara a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Estetician, Doctor in Filozofie „... .Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de afect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment.” Tudor Octavian- jurnalist „De o mare coerență și unitate stilistică, denotând o personalitate artistică puternic individualizată, ce a evoluat spectaculos de la an la an, expoziția de față îl situează printre numele de referință ale creației naive românești. Un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]