4,067 matches
-
vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont; Iisus care predică, pe măsură ce, în fața lui, sunt aduși bolnavii, generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul reușește să o sugereze sensibil. Speranța 241 (1899) lui Artur Verona constituie un astfel de tablou, în notă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate contorsionată, dar și cu ceva din hieratismul difuz, nimbat, cețos al lui Carrière, dar în altă gamă cromatică. Speranța este însă una din ipostazele acestor femmes fragiles simbolisto-decadente, iar acest fapt, în contextul tabloului său, este în măsură să potențeze forța viziunii care luminează întregul ansamblu. În același
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl apropie mai mult de tratarea în registru oniric a unui subiect realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura chipului femeii ceva din natura evanescent-efemeră a visului. Imaginea este inconsistentă, cu ceva difuz; Luchian nu descrie un simplu efect de percepție, ci o imagine reamintită sau extrasă prin intermediul visului din propria sa imaginație. Un alt tablou se intitulează Melancolie, un pastel, ca și primul "reprezentând chipuri feminine, motive preferate ale artei simboliste"278
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care reînnoia legătura întreruptă de război. Pe filiera sensibilității rodiniene mediată și de profesorul său, Dimitrie Paciurea, Boambă dă o lucrare precum Gânditorul sau Pe gânduri (1915), unde remarcabil devine modelajul unui chip adâncit într-o meditație sumbră, cu o difuză atmosferă tragică, subliniată de adâncirea trăsăturilor în jocul inefabil de lumini și umbre pe care-l dirijează convexitățile și concavitățile modelajului. Reflecția devine la Boambă o sursă de angoasă, o proiectare într-un orizont pesimist a unei viziuni, fapt accentuat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt împreunate ca pentru o rugăciune care, extrasă contextului religios, devine rugăminte pe când în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu o notă meditativă. Sculptorul explorează stările difuze de tristețe, nostalgie, remușcare, accentuând însă liniile nudului, ca în Întristare (Chagrin), Pocăința, Femeie plângând sau Proiect de monument funerar (Amintiri triste), unde chipul femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe verso cu cerneală violetă, inventar 1488) readuce în atenție mai vechea temă a păcatului originar, care a prezidat la izgonirea lui Adam și a Evei din Paradis. Loghi a redus impactul alegoric al dimensiunii religioase la nivelul unui simbolism difuz. În picioare, o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub aspect formal, tratarea temei se îndepărtează de tradiția iconografică, atenția pictorului s-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în podul palmei, ne fixează cu o privire pătrunzătoare, dar care este în același timp o privire oarbă, privirea vitrificată a celei mai negre melancolii. Există însă și o altă dimensiune a melancoliei, diluată, îndreptată către stările de reverie, de difuză tristețe, asociate nu unor crepuscularități cu contur patologic, ci unor sensibilități accentuate. Asociată unei état d'âme simboliste regăsim reveria, mai degrabă decât spleen-ul, reverie care-și face loc în tablourile pictorilor români de paletă simbolistă. În cazul decadentismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema mitologico-literară într-un sens care dă conținut reveriei. La marginea mării, pe un bloc de stâncă, sprijinit într-un baston, Ulise ascultă ceea ce pare să-i șoptească o eterică figură feminină. În spatele acestei figuri o întreagă scenă fantasmală apare difuz, cu un templu detașat pe fundal, cu grupuri antrenate într-o dramatizare despre care nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceasta nu are încă stranietatea pe care i-o conferă estetica simbolistă. Ofelia lui Pallady se plimbă pe marginea unui lac, cu un buchet de flori în mână, florile o înconjoară din toate părțile. Pe malul celălalt se văd umbre difuze, siluete albe, inconsistente, elfice. Acest efect de difuzie îndepărtează și mai mult dimensiunea contignetului de care Ofelia se înstrăinează. De aici rezidă un sentiment al insolitării, într-o lectură simbolică, apa o desparte deja pe Ofelia de planul realității. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mitologie greacă, hindusă, persană într-un arabesc care ține atât de caracterul decorativ al picturii sale, cât și de rețeaua de simboluri care generează ezoterismul compoziției. Dacă acest ezoterism este mai atenuat la Loghi, în sensul unei simbolistici mult mai difuze, aflată sub semnul imprecisului, al citatului insuficient degajat, în schimb, din aceste pânze se degajă uneori un erotism subtil, evanescent, ca marcă a Jugendstil-ului sub influența lui Klimt și Von Stück. Peisajele sale se încarcă cu o melancolie misterioasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Niculae (1905), Cobzarul, Safta Florăreasa (1901), Sfârșit (1907), Cerșetori, După muncă, spre casă, Spălătoreasa, dar și peisajele urbane, Mahalaua Dracului (1898), Ghereta din Filantropia etc. Theodor Enescu demonstrează că o parte dintre aceste tablouri se află sub influența unui simbolism difuz care, le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui Octav Băncilă. Pictorul nu face propriu-zis critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interiorizate, într-o dimensiune extrasă oricărei contingențe. O altă tratare a temei o regăsim în Salomeea (Pastel pe carton) (vezi planșa 4). Și aici putem discerne o manieră bizantină de a trata capul Sfântului Ioan. Trăsăturile sale par și mai difuze, se dizolvă într-o masă neclară, din acest cap nu a rămas decât o mască, el este aproape aplatizat. Cecilia Cuțescu-Storck focalizează, mai degrabă, intensitatea suferinței, un bocet mut al femeii îngenunchiate la picioarele piedestalului. Ea atinge cu una din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
momentului de răgaz. Aproape scos în afara acestui cadru de armonie voluptuoasă, obiectul acestei contemplații pare să nu o tulbure cu nimic pe frumoasa fiică a Herodiadei. Storck regăsește aici ceva din acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva mai difuz dintre frumusețe și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins spre margine, ca limită a liniilor de forță ale corpului nud. Salomeea, cu atitudinea odaliscei, cunoscută în pictura romantică, își contemplă opera; figura ei denotă cruzime prin asianizarea expresiei și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
uscate, legate mănunchi. Pe o masă, la fel de stilizată, drapată și ea tot în roșu și pe console aurii, ardeau policandre cu trei brațe. Lumânările, schimbate o dată sau de două ori pe noapte, împrăștiau o lumină pâlpâitoare, roșiatică, întreținută în chip difuz și de draperiile încăperii. O candelă roșie licărea obscur pe un perete, întregind parcă acest interior de templu, închinat, s-ar zice, unei zeități a sângelui: De ce arde, maestre? Era îndemnat atunci să-l întrebe... Roșul îmi dă viață. Am
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
celelalte arte, fapt fără precedent în cultura română până atunci. Eclectic ca întreaga mișcare secesionistă de la finele secolului XIX, fără a beneficia de o amprentă stilistică proprie, de o estetică particulară, el a fost înregistrat mai mult ca o prezență difuză, ca efect de atmosferă, ca sensibilitate marcând dacă nu un spațiu al periferiei, cel puțin unul al zonelor interstițiale. Caracterul său caleidoscopic, de conglomerat estetic nu este specific numai simbolismului românesc, ci definește simbolismul european în ansamblul lui. În acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în legătură cu respectivele probleme duce deci la creșterea voinței de a acționa: trecerea lor din potențial în latent, apoi în manifest și chiar în starea de centralitate. d) Oportunități de zguduire a blocajelor de sistem - alegerile politice au făcut ca aspirația difuză de soluționare a unor probleme să fie pusă în atenția publică. Este avantajul opoziției de a veni cu promisiunea unor programe accentuate de soluționare a unor probleme. Dar și partidul de guvernământ se poate simți liber să depășească rezistențele interne
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
preferințe în acordarea de ajutor grupurilor în nevoie. Populația consideră ca fiind legitim sprijinul acordat vârstnicilor și șomerilor, în timp ce familiile monoparentale și tinerii căsătoriți sunt percepuți ca nefiind îndreptățiți să primească ajutor din partea statului. Există, practic, un rezervor de suport difuz pentru o politică generoasă de oferire de beneficii universale (educație și sănătate), precum și pentru măsurile de protecție a șomerilor și persoanelor de vârsta a treia. Populația României este înclinată să atribuie, în mare măsură, existența sărăciei structurii sociale și inegalităților
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare participativă, specifică dezvoltării comunitare, și poate fi definită ca un tip de dezvoltare „«în», «prin» și «pentru» comunitate” (Sandu, 2005). Dacă dezvoltarea socială poate fi atât un proces coordonat-direcționat (dezvoltarea unor programe sociale la nivel macro), cât și unul difuz (dezvoltare socială rezultată, de exemplu, ca urmare a dezvoltării științei și tehnologiei), dezvoltarea comunitară prin proiecte este strict un proces ce are la bază efortul și suportul voluntar, coordonat, al membrilor comunității, îndreptat spre atingerea unui obiectiv bine determinat, scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu era necesară o trecere a României la sistemul de asigurări de sănătate. Una dintre rațiunile schimbării, invocate de decidenți, a fost faptul că structura de dinainte de 1989 era asociată cu regimul centralizat comunist. Nemulțumirile și așteptările populației erau însă difuze și nu erau legate de un mod sau altul de funcționare, ci de calitatea evident proastă a serviciilor medicale, iar nemulțumirile medicilor legate de salariile reduse și condițiile dificile de muncă în contextul lipsei de materiale sanitare, dotări și utilități
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu o dinamică accentuată fac obiectul unei discuții ce a suscitat și suscită încă mult interes în migrația internațională. Alături de migrația pentru studii, acest tip de deplasări delimitează migrația de tip brain drain. „Migrația creierelor” este mai degrabă o migrație difuză, cu un număr mare de destinații, bazată pe necesitățile crescute și capacitatea de a atrage specialiști a economiilor dezvoltate. Resursele individuale (capitalul uman) ale migranților joacă un rol fundamental, iar indivizii beneficiază de regulă, de sprijin în inserția lor în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de drepturi uniților echivalente celor de care beneficiau catolicii în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia ca nucleu identitar, Contra-reforma catolică, exprimată prin oferta de unire, a precipitat o tot mai clară conturare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia ca nucleu identitar, Contra-reforma catolică, exprimată prin oferta de unire, a precipitat o tot mai clară conturare a conștiinței naționale românești. Acceptarea unirii bisericii române cu biserica romană a dat startul coacerii conștiinței naționale, ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politice ale sistemului constituțional transilvănean. Însă pentru început, unirea avea să producă o criză în conștiința de sine a românilor, dată de dislocarea identitară generată de acțiunea unui agent eterogen (oferta imperială de unire) care a provocat tranziția de la conștiința difuză de neam având ca țăruș ortodoxia și comuniunea de grai către precizarea tot mai lămurită a unei forme incipiente de conștiință națională. Lepădarea ortodoxie ancestrale în care era codificată, oricât de nelămurit încă, conștiința de sine românească, a produs un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]