6,859 matches
-
600 - 580 î.Hr. și a fost crescut de către bunicul său care era rege. Conform legendei, când era mic, era să fie ucis de către propriul său bunic, dar a scăpat ca prin minune. El a contestat de îndată autoritatea abuzivă a dinastiei mezice asupra triburilor persane. Când a devenit rege, în 559 î.Hr., el transformă în numai trei decenii Persia dintr-o putere locală, în cel mai vast și puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550 î.Hr.), Media devine
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
alianțe temporare. Temujin a crescut în climatul politic dur al Mongoliei, care a inclus războaie tribale, hoție, raiduri, creșterea corupției și a actelor de răzbunare continue efectuate între diferitele confederații, toate amplificate de interferente de forțele străine, cum ar fi dinastiile chineze la sud. Mama lui Temujin, Hoelun, l-a învățat multe lecții despre climatul politic instabil din Mongolia, în special nevoia de alianțe. La 16 ani, Temujin s-a căsătorit cu Borte al tribului Onggirat pentru a cimenta alianță între
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
rapițe și duse chiar în patul marelui Han. În anii 1207-1209 îi supune pe tanguți (un stat alcătuit de uiguri, chinezi și tibetani) și întemeiază o bază militară lângă Marele Zid Chinezesc. Iar în 1211, ostile mongole pătrund pe teritoriul dinastiei Jin (o dinastie tunguză din Manciuria). A forțat capitularea provinciei Xia, si la scurt timp după aceea, în 1211, el a terminat cu cucerirea dinastiei Jin. Un ultim obstacol pentru supunerea Chinei era Beijingul, un oraș împrejmuit de ziduri înalte
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
chiar în patul marelui Han. În anii 1207-1209 îi supune pe tanguți (un stat alcătuit de uiguri, chinezi și tibetani) și întemeiază o bază militară lângă Marele Zid Chinezesc. Iar în 1211, ostile mongole pătrund pe teritoriul dinastiei Jin (o dinastie tunguză din Manciuria). A forțat capitularea provinciei Xia, si la scurt timp după aceea, în 1211, el a terminat cu cucerirea dinastiei Jin. Un ultim obstacol pentru supunerea Chinei era Beijingul, un oraș împrejmuit de ziduri înalte de 12 metri
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
o bază militară lângă Marele Zid Chinezesc. Iar în 1211, ostile mongole pătrund pe teritoriul dinastiei Jin (o dinastie tunguză din Manciuria). A forțat capitularea provinciei Xia, si la scurt timp după aceea, în 1211, el a terminat cu cucerirea dinastiei Jin. Un ultim obstacol pentru supunerea Chinei era Beijingul, un oraș împrejmuit de ziduri înalte de 12 metri și lungi de 30 kilometri cu 900 de turnuri de pază, ce cuprindea un oraș de mari palate, temple aurite și piețele
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
s-au vindecat. În China, originile acupuncturii pot duce însă spre Epoca de Piatră spun unii. A fost găsită și o piatră ascuțită în China, care se presupune a fi din Epoca de Piatră. Au fost găsite hieroglife încă din dinastia Shang, care exemplificau acupunctura. Din secolul 2, acupunctura a înlocuit „moxibustion” ca cel mai utilizat tratament. Acupuntura se răspândește din China în Japonia, Coreea și Vietnam. Împăratul Renzong of Song a ordonat să fie ridicată și o statuie pentru acupunctură
Acupunctură () [Corola-website/Science/303557_a_304886]
-
al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoților. În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar orașul a devenit un important centru comercial. Inițial, Málaga a aparținut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de Granada. În această perioadă, orașul a purtat numele de "Mălaqah" (arabă مالقة). La sfârșitul Reconquistei, recucerirea Spaniei, Málaga a redevenit creștină, în 1487. Orașul a fost puternic bombardat de forțele
Málaga () [Corola-website/Science/303589_a_304918]
-
(cunoscută și sub numele de "Carlovingieni" sau "Karlingi") a fost o dinastie de conducători, care au pornit de la stadiul de prefecți și au ajuns în cele din urmă regi ai francilor (751). Unul dintre cele mai importante lucruri este faptul că această dinstie a reînviat ideea unui împărat în Occident. Carolingienii i-
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
care au pornit de la stadiul de prefecți și au ajuns în cele din urmă regi ai francilor (751). Unul dintre cele mai importante lucruri este faptul că această dinstie a reînviat ideea unui împărat în Occident. Carolingienii i-au succedat Dinastiei Merovingiene și s-au aflat la putere în unele regate până în 987. Numele "carolingian" vine de la Carol Martel, care i-a învins pe mauri în bătălia de la Tours în 732. Cel mai cunoscut membru al dinstiei este Carol cel Mare
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
Magnus"), care a fost încoronat împărat roman în 800. Ultimul împărat carolingian a murit în 899 înainte de a trece un secol de la intrarea în familie a acestui titlu. Prăbușirea dinstiei a fost mai rapidă decât ridicarea ei. Se crede că dinastia a fost fondată de Sfântul Arnulf din Metz, episcop al acestui oraș la începutul secolului al VII-lea, care avea o putere enormă asupra regatelor merovingiene. Fiul său Ansegisel s-a căsătorit cu Sfânta Begga, fiica lui Pepin de Landen
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
al VII-lea, care avea o putere enormă asupra regatelor merovingiene. Fiul său Ansegisel s-a căsătorit cu Sfânta Begga, fiica lui Pepin de Landen, iar fiul lor a fost Pepin de Herstal. De la bunicii lui Pepin și-a primit dinastia numele sale inițiale (înainte de Carol Martel): arnulfigi sau pippinizi. Rangul de majordom al regatului Austrasiei a intrat în familie odată cu Ansegisel și a continuat cu Pepin de Herstal. Pepin a cucerit Neustria după Bătălia de la Tertry din 687 și a
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
tatăl lui Pépin cel Scurt. În acea perioadă "rois fainéants" merovingieni (regi-care-nu-fac-nimic) nu mai aveau putere, aceasta rămânând în mâinile majordomilor, care o luaseră în secolul precedent, prin minorități, regențe și războaie civile. Din cauza scăderii puterii centrale și proastei administrări, dinastia merovingiană va pierde puterea. În 751, Pépin, fiul lui Carol Martel, îl înlătură de la putere pe regele Childéric al III-lea (743-751), pe care îl trimite la mânăstire. Nimeni nu l-a susținut pe monarhul deposedat, astfel că, în noiembrie
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
Francia Occidentală, Francia de Mijloc, și Francia Răsăriteană. O consecință foarte importantă a acestor războie de succesiune este întărirea fără precedent a marii nobilimi feudale, care, în schimbul serviciilor militare pentru unul sau altul dintre combatanți, primește domenii întinse și privilegii. Dinastia carolingiană va rămâne pe tron până în anul 987, impunând forme originale de conducere cum ar fi coabitarea a doi regi pentru a nu diviza regatul, forme care însă nu se vor păstra în tradiția succesorală franceză.
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
falia cunoscută cu numele de Valea Marelui Rift, falie care poate fi văzută de la valea cursului superior al râului Iordan, întinzându-se către sud prin Marea Roșie, până în Africa. În antichitatea veche, Sinaiul era numit "Mafkat" sau "Țara Turcoazelor". În timpul primei dinastii egiptene, sau chiar mai înainte, egiptenii exploatau două mine de turcoaz la Wadi Maghareh și Serabit el-Khadim. Aceste mine au fost exploatate sezonier timp de mii de ani. Ele sunt considerate primele mine cunoscute. Mamelucii care stăpâneau Egiptul au controlat
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
fost numit la început "Cappadocia spre Pont", dar apoi pur și simplu "Pont", numele de Cappadocia fiind limitat la jumătatea sudică a regiunii incluse anterior în acest titlu. Regatul Pontului s-a extins, în general, la est de Răul Halys. Dinastia persana, care a fondat aceast regat avut în timpul secolului al patrulea î.Hr. sub conducere orașul grec Ciuș (sau Kios), în Misia, cu sau membru de primul cunoscut fiind Ariobarzanes I din Ciuș și ultimul conducător cu sediul în oraș fiind
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
manevrat situația cu succes în acest moment tulbure pentru a crea Regatul Pontului (la scurt timp după 302 î.Hr.), care ar fi condus de către urmașii săi care poartă cea în mai mare parte același nume, până în 64 î.Hr.. Astfel, aceasta Dinastia persana a reușit să supraviețuiască și să prospere în lumea elenistica, în timp ce principalul Imperiul Persan a căzut. Acest regat a ajuns la înălțimea cea mai mare sub Mitridate al VI-lea sau Eupator Mitridate, de obicei numit cel Mare, care
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
pe Ariarathes, dar în disensiunile care au dus la moartea lui Eumenes, fiul lui Ariarathes a recuperat moștenirea regatului Cappadociei, regat pe care l-a lăsat unei linii de succesori, care au purtat în cea mai mare parte numele fondatorului dinastiei. Sub Ariarathes IV, "Cappadocia" a intrat în relații cu Roma, care i-a fost mai întâi adversară (Cappadocia îmbrățișând cauza lui Antioh cel Mare), apoi aliată împotriva lui Perseu al Macedoniei. Din timp în timp regii capadocieni au fost tributari
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
astfel o zonă tampon împotriva romanilor care atacaseră Pontul și Armenia în 63 î.Hr. În războaiele civile care au urmat, Cappadocia l-a susținut prima oară pe Pompei, apoi pe Cezar, apoi pe Antoniu și în final pe Octavian. Dominația Dinastiei Ariobarzanes a ajuns la capăt, iar pe tronul Capadociei a fost pus un nobil numit Archelaus. Acesta a menținut independența tributar până în anul 17, când împăratul Tiberius, a transformat Cappadocia într-o provincie romană. Cappadocia are mai multe orașe subterane
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
(în ), cunoscută și ca Cripta Imperială (în ), este, începând cu anul 1633, principalul loc de înmormântare al dinastiei de Habsburg (împărați ai Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, ulterior împărați ai Austriei) și ai descendenților lor. Cripta se află în centrul Vienei, sub biserica și mănăstirea călugărilor capucini, în piața "Neuer Markt" din apropierea palatului Hofburg. Este compusă din
Cripta Capucinilor din Viena () [Corola-website/Science/303665_a_304994]
-
,al cărui nume înseamnă „Viguros este sufletul lui Ra”, a fost cel de-al unsprezecelea faraon a dinastiei XVIII, din timpul Regatului Nou. A domnit,se presupune,timp de 3 ani, din 1336 până în 1333. Numele său de încoronare a fost Ankhkheperura Djeserkheperu, ceea ce însemna: „Adevărate sunt aparițile lui Ra”,"Cea mai sfântă dintre apariții". A urcat pe
Semenkhare () [Corola-website/Science/303679_a_305008]
-
deținut suzeranitatea asupra Moldovei și Țării Românești (Ungrovlahia), pe care nu și-a putut-o menține efectiv. Între 1241-1242 Ungaria a fost asaltată și înfrântă de hoardele tătare și mongole conduse de Batu Han în bătălia de la Muhi. Treptat, în timpul "dinastiei Árpád" statul maghiar s-a alăturat civilizației europene. Sub dinastia Angevinilor, Ungaria și-a pierdut controlul asupra Valahiei în urma bătăliei de la "Posada" din 9-12 noiembrie 1330, dusă împotriva voievodului Basarab I de către regele Carol Robert de Anjou. Acesta scapă de
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
nu și-a putut-o menține efectiv. Între 1241-1242 Ungaria a fost asaltată și înfrântă de hoardele tătare și mongole conduse de Batu Han în bătălia de la Muhi. Treptat, în timpul "dinastiei Árpád" statul maghiar s-a alăturat civilizației europene. Sub dinastia Angevinilor, Ungaria și-a pierdut controlul asupra Valahiei în urma bătăliei de la "Posada" din 9-12 noiembrie 1330, dusă împotriva voievodului Basarab I de către regele Carol Robert de Anjou. Acesta scapă de furia valahilor (românilor) cu fuga, deghizat în haine femeiești. De
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
pare ca a cunoscut acestă tehnologie ca urmare a expansiunii hitite, a migrației popoarelor mării iar raspândirea tehnologiei în întreaga Grecie este pusă pe seama invaziei dorienilor. Obiecte de fier au fost descoperite în China și datate cel mai devreme în dinastia Zhou (secolul VI î.Hr.). Pe platoul tibetan epoca fierului este asociată cu cultura Zhang Zhung descrisă în scrierile vechi tibetane. În anul 1972, lângă orașul Gaocheng, a fost descoperit un topor de luptă realizat din fier care era datat în
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
era datat în secolul XIV î.Hr. Cercetările ulterioare asupra piesei au stabilit ca materialul din care a fost realizată piesa era fier meteoric. În peninsula Korea primele obiecte de fier au fost introduse ca urmare a schiburilor comerciale din timpul dinastiei Han (aproximativ 300 î.Hr.). Printre primele piese de fier descoperite în Africa se numără un pumnal de fier descoperit în mormântul faraonului Tutankamon (mort în anul 1323 î.Hr.). De asemenea o spadă având inscripționat numele faraonului Merneptah și un topor
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
soțul miticei regine Semiramida. După o perioadă zbuciumată, marcată de rivalitățile și războaiele cu asirienii, Babilonul reușește pe la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. să-și consolideze hegemonia. Conducător al statului a fost ales Nabopalassar (626-605 î.Ch.), fondator al dinastiei caldeene. Fiul și urmașul acestuia, Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), reface orașul, întărind fortificațiile și construind palate, ele înseși fortificate. Ținând seama de structura religiei babiloniene, rolul predominant îl aveau preoții, conferind statului un regim teocratic. Descrierea Babilonului de către
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]