6,346 matches
-
după ore ai și repetiție. La repetiție nu este greu. Treaba este așa: Profesorul spune: Hoghi a féné éghemek. Cine a fost porcul și măgarul? (Râsete) Cine? Minken musai să aflăm cine nu a știut respectul? Mai mulți școlari: Popăscu, dom’le. Profesorul: Popăscu! Nu se poake, Popăscu-i un școlar emininke. Școlarii: Popăscu, dom’le. Tu ești la râsete, la mai mulți școlari și la școlarii. Adică râzi și spui: „Popăscu, dom’le”. Nu este greu. Ai mai jucat teatru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Profesorul spune: Hoghi a féné éghemek. Cine a fost porcul și măgarul? (Râsete) Cine? Minken musai să aflăm cine nu a știut respectul? Mai mulți școlari: Popăscu, dom’le. Profesorul: Popăscu! Nu se poake, Popăscu-i un școlar emininke. Școlarii: Popăscu, dom’le. Tu ești la râsete, la mai mulți școlari și la școlarii. Adică râzi și spui: „Popăscu, dom’le”. Nu este greu. Ai mai jucat teatru la grădiniță. Acolo ai fost „niște iepurași”. Spuneai: „Țup-țup!” Se Împlinesc o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cine nu a știut respectul? Mai mulți școlari: Popăscu, dom’le. Profesorul: Popăscu! Nu se poake, Popăscu-i un școlar emininke. Școlarii: Popăscu, dom’le. Tu ești la râsete, la mai mulți școlari și la școlarii. Adică râzi și spui: „Popăscu, dom’le”. Nu este greu. Ai mai jucat teatru la grădiniță. Acolo ai fost „niște iepurași”. Spuneai: „Țup-țup!” Se Împlinesc o sută de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească. Clasa ta participă la serbare cu poezii și cu piesa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
N.T., toți au mașini și sunt fericiți. Ce dacă s-au dus la Leningrad sau numai În Bulgaria? Tot străinătate se cheamă! Sunt ei fericiți și râd și Își petrec viața? Eu repar la nenorocitul ăsta de Zündap, motocicletă bună, dom-le, a făcut și Războiul Mondial, și Încolo și Încoace, repar la ea ca să mai pot ieși și eu dumineca și voi umblați cu tertipuri, cu păcăleli, ca să vedeți, că scenariu, c-o fi, c-o păți, că vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
jucat cărți În viața mea!” „Ba ai jucat, domnule Sachelarie, ai jucat și Îți plăcea, de ce nu vrei să recunoști ce Îți plăcea? Uite, am să cumpăr de la dumneata un pachet de lame Gillette, ca să fii liniștit! N-am jucat, dom’le nici o carte, iar la femei n-am fost În viața mea, așa, din când În când mai scoteam câte o cucoană la Athenée Palace, da’ să joc eu cărți, niciodată, eu am fost un cavaler al dreptății, un aristocrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
este În „rond” cu tine. El povestește cât de rău era Ceaușescu cu ei, cu muncitorii de la Casa Poporului, că nici nu-i băga În seamă când trecea pe acolo, dar Casa Poporului e frumoasă, e mai mare ca piramidele, dom’le, se vede și din satelit, așa Îți spune. Doamne, dacă nu era Ceaușeasca nu se Întâmplau nenorocirile astea, Ceaușeasca e de vină, dom’le. V-o spun p’a dreaptă. Ea conducea, nu el. Taci și asculți gândurile colegului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În seamă când trecea pe acolo, dar Casa Poporului e frumoasă, e mai mare ca piramidele, dom’le, se vede și din satelit, așa Îți spune. Doamne, dacă nu era Ceaușeasca nu se Întâmplau nenorocirile astea, Ceaușeasca e de vină, dom’le. V-o spun p’a dreaptă. Ea conducea, nu el. Taci și asculți gândurile colegului tău de siloz, de carte de imobil. (Peste doi ani va vinde apartamentul și va pleca undeva Într-o comună de lângă Iași, acolo de unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tinctura de passiflora și de rădăcină de măcriș? Și vezi că a trecut o jumătate de ceas de când ți-am stors sucul de sfeclă. Ia uite, e neatins. Îți face foarte bine, dar tu nici nu l-ai gustat. —Hei, dom’ doctor Phil, ai băut vreodată suc de sfeclă? făcu Ronnie apucându-se să scoată tacâmurile dintr-un sertar. Ruby, spune-i lui taică-tu să nu se mai agite atâta. Mă simt foarte bine. În clipa de față se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Știu eu..., din amuzament! Ca să fac o piruetă! Dar și pentru că mă irită și mă scot din sărite cuvintele subliniate și culese cursiv. Înseamnă să-l insulți pe cititor, să-l socotești tare de cap, să-i spui: ia aminte, dom’le, ia aminte, aici e o intenție! Și tocmai de-aia îi recomandam unui domn să-și scrie articolele numai în cursive, pentru ca publicul să-și dea seama că erau absolut intenționate, de la primul până la ultimul cuvânt. Cursivul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
colo-colo, făcându-ne să credem că muncește. E ca puturosul ăla, care merge în pas alergător, împungându-i cu coatele pe toți câți îi ies în cale, și nu mă-ndoiesc că n-are nimic de făcut. Ce să facă, dom’le, ce să facă, ce treabă are el! E un trântor, un trântor ca... Nu, eu nu sunt trântor! Imaginația mea nu se odihnește. Trântori sunt cei care zic că muncesc și nu fac decât să bramburească totul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și totuși ce nebulos, ce neprevăzut, în definitiv! Nu cumva și logica o fi ceva întâmplător, un rod al hazardului? Și apariția Eugeniei mele n-o fi oare logică? Nu s-o fi supunând oare unui șah dumnezeiesc? — Păi cum, dom’le - nu ne-am înțeles că nu se poate reveni asupra mutării? Piesă atinsă, piesă jucată! — Da, așa ne-am înțeles. — Păi dacă-i pe-așa, îți iau pe gratis nebunul ăla. — E-adevărat, e-adevărat, eram distrat. Păi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
comoară a celor puternici. Sfânta zi de ieri, substanță a ceții de fiecare zi!“ — Șah! - îl întrerupse din nou Víctor. — Așa-i, așa-i... Ia să vedem... Păi cum de-am ajuns în situația asta? — Ai fost cu gândurile aiurea, dom’le, ca de obicei. Dacă n-ai fi atât de distrat, ai fi unul din cei mai buni jucători. Da’ ia spune-mi, Víctore, viața e joc sau distracție? — Știu că jocul nu-i decât distracție. Atunci ce contează cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de obicei. Dacă n-ai fi atât de distrat, ai fi unul din cei mai buni jucători. Da’ ia spune-mi, Víctore, viața e joc sau distracție? — Știu că jocul nu-i decât distracție. Atunci ce contează cum te distrezi? — Dom’le, dacă joci, joacă bine. — Și de ce să nu joc prost? Și ce-i aia să joci bine sau să joci prost? De ce să nu mutăm piesele altfel de cum le mutăm? — Asta e ideea pe care tu, ilustrule filozof, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de perechea aceea râzăreață -. Totul s-a preschimbat într-un paradis, ce ochi, ce păr, ce râs! Una e blondă și cealaltă brunetă; dar care a cea blondă? Care cea brunetă? Mi se pare că se confundă între ele!...“ — Ei, dom’le, ești treaz sau dormi? — Salut, Víctore. — Te așteptam la Club, dar cum nu veneai... — Acolo mă duceam... — Acolo? Păi în direcția asta? Ești nebun? — Da, ai dreptate; dar, uite, am să-ți spun adevărul. Cred că ți-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ești nebun? — Da, ai dreptate; dar, uite, am să-ți spun adevărul. Cred că ți-am vorbit despre Eugenia. — Despre pianistă? Da. — Ei bine, sunt îndrăgostit nebunește de ea, ca un... — Da, ca un îndrăgostit. Zi-i mai departe. — Nebun, dom’le, nebun. Ieri am văzut-o la ea acasă, sub pretextul că-i vizitam pe mătușa și pe unchiul ei; am văzut-o... — Și te-a privit, nu-i așa? Și-ai crezut în Dumnezeu? — Nu, nu doar m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
femeile, și te îndrăgostești de colectivitate, de gen. Ai trecut, așadar, de la abstract la concret și de la concret la generic, de la femeie la o femeie și de la o femeie la femei. — Ce mai metafizică! — Și ce-i dragostea fără metafizică? — Dom’le! — Mai ales în cazul tău. Căci toată îndrăgostirea ta nu e decât cerebrală sau, cum se spune, cu capul. — Asta s-o crezi tu... - exclamă Augusto cam înțepat și prost dispus, deoarece gândul că îndrăgostirea lui nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tată. Eram bărbat deja, aveam peste douăzeci și unu de ani și, sincer, faptul că eram inferior altora, mai prejos decât tot necioplitul care exact la nouă luni după ce se căsătorește, sau chiar mai-nainte, are primul copil... nu mă mulțumea. — Bine, dom’le, și-a cui era vina...? — Evident, eu, chiar fără s-o spun, dădeam vina pe ea și-mi ziceam: „Femeia asta e sterilă și mă face de râs.“ Iar ea, pe de altă parte, nici nu mă-ndoiam, dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
legală, foarte bine ordonată, foarte igienică, relativ castă; dar, în sfârșit, cum ziceam, soțul și soția celibatari, dar celibatari concubini, într-adevăr. Și așa au trecut mai bine de unsprezece ani, aproape doisprezece... Acum însă... știi ce mi se-ntâmplă? — Dom’le, de unde să știu? Zău, nu știi ce mi se-ntâmplă? — Doar dacă n-ai lăsat-o însărcinată pe soția ta... — Asta-i, dom’le, asta-i. Imaginează-ți ce nenorocire! — Nenorocire? Păi nu v-ați dorit-o atâta...? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
au trecut mai bine de unsprezece ani, aproape doisprezece... Acum însă... știi ce mi se-ntâmplă? — Dom’le, de unde să știu? Zău, nu știi ce mi se-ntâmplă? — Doar dacă n-ai lăsat-o însărcinată pe soția ta... — Asta-i, dom’le, asta-i. Imaginează-ți ce nenorocire! — Nenorocire? Păi nu v-ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a nu avea copii înseamnă a fi mai prejos decât alții; dacă ar fi venit atunci, Doamne-ajută și să fie-ntr-un ceas bun! Dar acum, acum? Ascultă-mă pe mine, e-o glumă proastă. Dacă n-ar fi... — Ce, dom’le, ce? — Ți l-aș face cadou, ca să-i ție tovărășie lui Orfeu. — Dom’le, potolește-te și nu mai spune tâmpenii... — Ai dreptate, spun tâmpenii. Iartă-mă. Dar ți se pare normal, după aproape doisprezece ani, când ne mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
venit atunci, Doamne-ajută și să fie-ntr-un ceas bun! Dar acum, acum? Ascultă-mă pe mine, e-o glumă proastă. Dacă n-ar fi... — Ce, dom’le, ce? — Ți l-aș face cadou, ca să-i ție tovărășie lui Orfeu. — Dom’le, potolește-te și nu mai spune tâmpenii... — Ai dreptate, spun tâmpenii. Iartă-mă. Dar ți se pare normal, după aproape doisprezece ani, când ne mergea așa de grozav, când ne vindecaserăm de vanitatea ridicolă a celor proaspăt luați, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
biata mea Elena nu poate scăpa de sentimentul ridicolului care o asaltează. Se simte ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu înțeleg; dar asta e, se simte ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe deget o buclă de la ceafa copilei. — Uite, dacă vrei, ne căsătorim și eu continui să muncesc pentru amândoi. — Și ce-o să zică lumea de mine, cucoană, dacă accept așa ceva? Și ce-mi pasă mie ce-o să zică de tine? — Dom’le, dom’le, asta-i grav! — Da, nu-mi pasă; ce vreau e să terminăm cât mai curând... — Ne merge chiar așa de rău? — Da, ne merge rău, foarte rău: Și dacă nu te hotărăști, sunt în stare... — De ce, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o buclă de la ceafa copilei. — Uite, dacă vrei, ne căsătorim și eu continui să muncesc pentru amândoi. — Și ce-o să zică lumea de mine, cucoană, dacă accept așa ceva? Și ce-mi pasă mie ce-o să zică de tine? — Dom’le, dom’le, asta-i grav! — Da, nu-mi pasă; ce vreau e să terminăm cât mai curând... — Ne merge chiar așa de rău? — Da, ne merge rău, foarte rău: Și dacă nu te hotărăști, sunt în stare... — De ce, ia zi? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fiindcă acum sunt tată, l-am reluat. Și-mi descarc în el buna dispoziție de care-s plin. Nu vrei să-mi citești câte ceva din el? Víctor scoase filele și începu să-i citescă de ici, de colo prietenului său. — Dom’le, dar mi te-ai schimbat! - exclamă Augusto. — De ce? — Pentru că sunt acolo lucruri care frizează pornografia, ba chiar merg uneori și mai departe... — Pornografie? Nici gând! Ce vezi acolo sunt crudități, nicidecum însă pornografie. Uneori câte un nud..., dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]