4,301 matches
-
progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie! Thailandezele muriseră la naștere. Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sens, o pompă cu piston acționată manual, rezervorul de lichid antigel, și racordurile de intrare I și ieșire Es. Se folosește în anotimpul friguros, prin acționarea pistonașului refulând în instalație cca 2,5 cm3 de lichid antigel, ce previne formarea dopurilor de gheață pe conductă. Este interzis a se circula fără lichid antigel în rezervorul pompei chiar și pe timp de vară (când nu se folosește) deoarece prezența unor bule de aer în rezervorul acesteia indică faptul că supapa de sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
creat pentru prima dată o ureche umană într-o cultură de țesut. Artistul australian Stelarc a colaborat cu laboratoarele de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts pentru producerea unei urechi suplimentare pentru el însuși. Urechea este puțin mai mare decât un dop. Țesutul luat de la Stelarc a fost cultivat într-un bioreactor de micro-gravitate, în timpul creșterii. MIT a dat publicității o declarație conform căreia urechea suplimentară poate fi considerată „o formă de viață parțială - parțial construită și parțial crescută“. Urechea încape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
doresc s-o chem, ea așteaptă afară în fața ușii. Timpul trecea fără să-și facă apariția cineva și plimbându-mă prin sală, mi-au atras atenția două sticle dosite cam la vedere după o sobă de teracotă. Curios, am scos dopul uneia dintre ele și am mirosit: era vin. Uitându-mă mai atent, am văzut în spatele lor și două pahare. Gândind că probabil erau ale celor ce aveau grijă de curățenie, am pus sticla la loc așa cum o găsisem. După un
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface dopul de plută pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
E 581.In curbă sunt amplasate podurile de peste calea ferată și de peste râul Barlad.Aici vântul se întețește. Ajungem din urmă un grup de mașini care staționează de mult timp pe porțiunea de carosabil acoperită cu zăpadă.Ne oprim.Un dop de circulație. Singurul obstacol pentru vânt sunt însăși mașinile. (Arborii de pe marginea șoselei au fost defrișati în urma cu 2 ani.Nu se mai folosesc parazăpezi).Așteptăm. Nămeții cresc. Trec 3 camioane cu inscripția TIR .Ne reluăm drumul.Trecem de Popasul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
parazăpezi).Așteptăm. Nămeții cresc. Trec 3 camioane cu inscripția TIR .Ne reluăm drumul.Trecem de Popasul Stâna Costești. Vizibilitatea devine zero.Cu viteză redusă conducătorul auto încearcă să ghicească șoseaua.Ștergătoarele funcționează non stop. In localitatea Strîmtura Mitoc un nou dop de circulație.Oprimn în coloană.Câțiva oameni caută să depisteze cauza staționarii. Există și un echipaj de la A.N.D. O femeie, participantă la trafic ne sfătuiește să pornim din nou la drum. O facem cu atenție.Ocolim două mașini care
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
noastra Busuioacă de Bohotin.Prețul unui litru este de 20.000 de lei. -Nu m-ați înțeles,preciză musafirul.M-am prezentat greșit. Eu sunt de fapt samsar de vinuri proaste.O sticlă de vin,cu etichetă,cu capișon,cu dop de plastic și banderolă mă costă 7.150 lei. Dumneavoastra,vreți ca în această sticla să mai fie și... vin? -Bine,admise directorul.Ce-ați spune de 100 de litri de Distilat,la 60.000 lei/litru? -Domnule director! Cu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nu a fost liniștită deoarece în apropiere un cuplu olandez sărbătorea căsătoria civilă. Mi-a fost dat să ascult multă muzică franțuzească de calitate, iar multe din melodii îmi aduceau aminte de primii ani ai tinereții. Norocul meu este că dopurile pentru urechi atenuează în bună parte muzica și râsetele de afară. Alături de ele, îmi gâdilă auzul murmurul pârâlui Le Gravezon, care curge pe lângă casă. Duminică, 12 august: Lunas-Saint Gervais sur Mare: 30 km La ora 7 servesc micul dejun împreună cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a jenat deloc când am plecat și nici nu și-a cerut scuze în vreun fel. In noua cameră, direct la stradă, zgomotul se aude ca și cum aș fi pe trotuar. Este foarte cald și sunt mereu transpirat. Cu dopurile în urechi, zgomotul se atenuează considerabil, dar tot se aude, căci sub mine este de fapt o intersecție de străzi. Abia aștept să părăsesc orașul. Este mult prea cald și prea mult zgomot. Sejurul meu la Toulouse, la Residence sociale
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vezi pe morți și jalnica lor țară? Mirosul greu, umed al băii peste care s-a pulverizat În grabă un deodorant ieftin. Fața străină, miraculos Întinerită, pentru că fără ochelari că o vede Încețoșată În oglinda de proastă calitate. Bideul fără dop, gresia prea lunecoasă, pe care i-a fugit piciorul. Cu ce le sunt eu dator, de fapt? m-am Întrebat atunci. Cât am fost, zeci de ani, singur și sărac, când eram un paria, un nimeni, când am Îndurat nesiguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uriaș, adaugă el. Zac aici și gândesc. îmi umplu mintea până la refuz. Și articolul acesta devine pe zi ce trece tot mai mare și mai plin de forță. VIGNETA Manfred are o sticluță brună, de farmacie, cu o pipetă sub dop. Din când în când lasă să cadă câteva picături în paharul cu apă și bea. Liniștește un pic durerea, spune el. Doar așa, la început. Dar pe urmă voi lăsa totul să fie așa cum este de fapt. Tata și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a poruncit sergentul, zâmbind. Cei pe care îi conducea sergentul s-au depărtat binișor, încât abia se distingeau prin perdeaua de viscol. Dumitru a scos sticla cu rachiu și a întins-o sergentului. Acesta a luat-o, i-a scos dopul și a mirosit. ― Nu pare rea marfa. Să mergeți sănătoși și să vă întoarceți cât mai repede la cei de acasă. A dus sticla la gură și a luat o înghițitură. Apoi i-a întins-o lui Dumitru. ― Vă mulțumesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cum vezi, se înnoptează. Eu nu mai am timp să te ascult. Poate altă dată. Acum mă grăbesc, fiindcă am și alte treburi. Dă-mi fiertura. Cât ai bate din palme, țiganca i-a adus un ulcior încă fierbinte, cu dop de ciocălău. ― Ia-l și să fie de leac. Ai grijă, zmeule! Nu uita să-mi aduci ulciorul, că mi-a mai trebui și pentru alt mușteriu. ― Fii fără grijă. Am să ți-l aduc. A pornit glonț către bordeiul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-și bage mâna pe sub fusta mea. Așa cum făcea de obicei. Ne vedem curând? m-a întrebat. Te sun mâine? —Bine, am răspuns, deși exaltarea începuse să mi se risipească, precum apa care se scurge din chiuvetă după ce ai scos dopul. Nu se putea ca seara aia să se încheie acolo, nu-i așa? Comportamentul controlat, calm și politicos de pe parcursul întregii seri fusese superb și foarte plăcut, dar asta doar pentru că nici o secundă nu crezusem că era autentic. Și pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
geanta Într-un colț al camerei și am dat să mă duc sămi iau un pahar cu apă. ― Nu ești Într-o dispoziție prea bună, remarcă el. ― Sunt doar stresată și obosită. Am avut antrenamente. Haide! am adăugat furioasă către dopul sticlei de apă minerală. Adi se ridică râzând. ― Lasă-mă pe mine. I-am pasat sticla ușurată. Îi luă mai puțin de o secundă. ― Într-adevăr necesita o forță covârșitoare, zise el În timp ce Îmi turna În pahar. ― Știi, aveam de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tare frumos, de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate s-a strecurat printre ei și crengile pline cu frunze ale fagilor mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu poți vedea atâția oameni care mănâncă singuri în public sau care aleargă (fac "jogging") cu ochii absenți, fără nici o țintă, pentru a se goli de o energie nefolositoare, ascultând muzică, aproape toți, cu ajutorul unor difuzoare minuscule, înfipte ca niște dopuri în urechi. Incontestabil, America avansează cu o viteză pe care Europa n-are cum s-o egaleze. Dovadă că laboratoarele americane pregătesc premii Nobel în serie. Ea e, în același timp, plină de contradicții. A creat o industrie alimentară parcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cornulețe cu nucă, două pahare și o damigeană, mi-a pus în față farfuria și un pahar, spunându-mi să nu mă rușinez, să mănânc liniștit, a luat și el un cornuleț și l-a mâncat, între timp a scos dopul de la damigeană, și-a umplut paharul, am văzut că era vin roșu, am luat și eu un cornuleț cu nucă, dar nu era ca de obicei, era mult mai tare, abia am putut să-l mestec, de dulce, era dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici Puiu, nici eu, nu ne-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am luat totuși, gândindu-mă că pică bine, e liniștitor să ții în palmă mânerul unui cuțit în timp ce te strecori printr-un lan de grâu, ei, și când am ajuns la Marele Copac, Csabi tocmai aruncase un pumn de dopuri de plută în cască, după care fumul a devenit și mai puturos, deci, erau acolo cu toții, în afară de Prodan cel Mare, comandantul nostru, de pe strada noastră el era cel mai în vârstă, înainte de frații Frunză nu-l putuse bate încă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și de cască, ne-a povestit că a dezgropat-o din mormântul unui soldat căzut în războiul civil, însă nimeni nu l-a crezut, Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas doar scrumul, și-a făcut apariția și Prodan, avea o suflătoare cu patru țevi, foarte frumos făcută, fiecare tub Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și mâner, arăta ca o adevărată mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vopsit Prodan, pe frunte și pe obraji, așa a devenit de nerecunoscut, a lansat apoi strigătul de luptă, după care, pe rând, s-a vopsit fiecare, și eu, având însă grijă să-mi feresc gura, fiindcă știam că cenușa de la dopurile de plută are un gust foarte amar, nu m-am gândit, bineînțeles, că dacă transpir tot o să-mi intre în gură, ne-am vopsit deci cu toții fețele în negru, iar când am terminat, Prodan s-a oprit în fața noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
al dracu’ o să urc eu, dar Puiu mi-a zis că ce m-agit, știu bine că nu pot să mă duc până nu ne dă Prodan semnalul, și atunci iarăși am simțit în gură gustul scârbos al cenușii de la dopurile de plută, dar nu mai aveam destulă salivă ca să scuip din nou, și am spus că Prodan, cu tot cu baionetă, poate să se ducă dracului, și m-am ridicat în genunchi și mi-am aruncat suflătoarea și muniția pe jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ridicat în genunchi, tușeam, am văzut că Prodan își îndreaptă baioneta spre Remus, și atunci deodată s-a auzit o mare sfârâială și totul s-a acoperit de fumul negru și gros, cu mult, dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse, n-am vrut să-l inhalez, am vrut să mă ridic, să fug de-acolo, să fug înapoi spre postul de observație, deși bubuiturile s-au amplificat foarte mult, auzeam trosnetul focului peste tot în jurul meu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]