4,261 matches
-
în regiunea Belgica a crescut mult, iar el a abuzat de ea, în special pe seama mănăstirilor. Împăratul a intervenit și a preluat stăpânirea asupra Limburgului în iulie 1101. Henric era acum nevoit să se supună, drept pentru care a primit Ducatul de Lotharingia Inferioară, pe care Godefroi de Bouillon îl abandonase pentru a pleca în cruciadă. Ca duce, Henric s-a aflat în competiție cu contele Godefroi I de Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
murit în 1106, iar partizanii noului împărat Henric al V-lea au început să îi atace pe cei ai tatălui. Câmpurile din Belgia au fost devastate, Limburg a fost cucerit, iar Henric a fost luat prizonier și închis în Hildesheim. Ducatul de Lotharingia a revenit lui Godefroi de Louvain. Henric a evadat ulterior și a încercat să recupereze Limburg și Lotharingia Inferioară. El a eșuat în tentativa sa și a încheiat cu noul împărat și cu noul duce. Cu toate acestea
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
a recăsătorit cu Ermesinda I de Luxemburg, devenit conte "jure uxoris" acolo. Ermesinda emitea pretenții asupra comitatului de Namur, drept pentru care Waleran și-a adăugat blazonului său o coroană pentru a simboliza această pretenție. În 1221, el a moștenit Ducatul Limburg. În 1223, Waleran a mai efectuat o încercare de a obține Namur de la markgraful Filip al II-lea. În urma eșecului, el a semnat la Dinant un tratat de pace în 13 februarie. În continuare, Waleran a luat parte la
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
a fost un ducat istoric ținând atât de Imperiul romano-german cât și de coroana Franței, ulterior (în 1766) fiind încorporat, odată cu Ducatul Lorena, în Franța. La jumătatea secolului al X-lea, teritoriul de Bar constituia o regiune dependentă a Sfântului Imperiu Roman. Prima dinastie
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
a fost un ducat istoric ținând atât de Imperiul romano-german cât și de coroana Franței, ulterior (în 1766) fiind încorporat, odată cu Ducatul Lorena, în Franța. La jumătatea secolului al X-lea, teritoriul de Bar constituia o regiune dependentă a Sfântului Imperiu Roman. Prima dinastie de Bar era reprezentată de fapt de către ducii de Lotharingia Superioară, din casa conților de Ardennes, decendenți din
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de Bar au fost doar conți de Bar (fără a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat al regelui Filip August al Franței, așa cum a fost și fiul său Henric al II-lea de Bar, care s-a remarcat în bătălia de la Bouvines
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
omagiu pentru o porțiune din Barrois, situată la apus de Meuse, care avea să fie numită "Barrois mouvant". Din acel moment, a constituit parte atât a coroanei Franței (pentru regiunea de la vest de Meuse) cât și a Imperiului (pentru restul ducatului). În 1354, Robert I de Bar, căsătorit cu o prințesă franceză, a fost numit marchiz de Pont-à-Mousson de către împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg și a luat titlul de duce de Bar. Din acel moment, titulatura de "marchiz de
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
de Bar și de prezumtivii lor moștenitori. Succesorul lui Robert, Eduard al III-lea de Bar, a căzut în bătălia de la Azincourt din 1415. În 1419, Ludovic I de Bar, frate al ultimului cardinal și episcop de Châlons-sur-Marne, a acordat ducatul de Bar lui René, duce de Anjou și rege al Neapolelui, nepotul sorei sale Iolanda, René căsătorindu-se cu ducesa Isabela de Lorena. Iolanda de Lorena, care în 1444 se căsătorise cu contele Frederic al II-lea de Vaudémont, a
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
1444 se căsătorise cu contele Frederic al II-lea de Vaudémont, a devenit moștenitoare a ducelui Nicolae I de Calabria și de Lorena, în 1473, ca și al lui René of Anjou, duce de Bar, în 1480; astfel, Lorena, având ducatul de Bar atașat, a revenit încă o dată familiei vechilor săi duci. Atașat odată cu Lorena de Franța în 1634, Ducatul de Bar rămas, cu excepția unor scurte intervale, parte a domeniului regal al Franței. În 1738, el a fost conferit, ca și
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Calabria și de Lorena, în 1473, ca și al lui René of Anjou, duce de Bar, în 1480; astfel, Lorena, având ducatul de Bar atașat, a revenit încă o dată familiei vechilor săi duci. Atașat odată cu Lorena de Franța în 1634, Ducatul de Bar rămas, cu excepția unor scurte intervale, parte a domeniului regal al Franței. În 1738, el a fost conferit, ca și Lorena, lui Stanisław Leszczyński, fost rege al Poloniei, la moartea căruia din 1766 fiind din nou atașat coroanei Franței
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
unor scurte intervale, parte a domeniului regal al Franței. În 1738, el a fost conferit, ca și Lorena, lui Stanisław Leszczyński, fost rege al Poloniei, la moartea căruia din 1766 fiind din nou atașat coroanei Franței. În continuare, unit cu Ducatul Lorena. În continuare, unit cu Ducatul Lorena.
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
regal al Franței. În 1738, el a fost conferit, ca și Lorena, lui Stanisław Leszczyński, fost rege al Poloniei, la moartea căruia din 1766 fiind din nou atașat coroanei Franței. În continuare, unit cu Ducatul Lorena. În continuare, unit cu Ducatul Lorena.
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Inferior, în jurul capitalei sale, Kleve și a orașului Wesel, fiind mărginit de posesiunile ce țineau de principii episcopali de Münster la răsărit și de ducii de Brabant în apus. Istoria sa este strâns corelată cu cea a statelor din vecinătate: ducatele de Jülich și de Berg, ca și cu Ducatul Geldern și comitatul de Mark din Westfalia. Teritoriul ducatului acoperea aproximativ districtele Kleve (partea nordică) și Wesel și orașul Duisburg din Germania, ca și părți adiacente din provinciile Limburg, Brabantul de
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
fiind mărginit de posesiunile ce țineau de principii episcopali de Münster la răsărit și de ducii de Brabant în apus. Istoria sa este strâns corelată cu cea a statelor din vecinătate: ducatele de Jülich și de Berg, ca și cu Ducatul Geldern și comitatul de Mark din Westfalia. Teritoriul ducatului acoperea aproximativ districtele Kleve (partea nordică) și Wesel și orașul Duisburg din Germania, ca și părți adiacente din provinciile Limburg, Brabantul de Nord și Gelderland din Olanda. La începutul secolului al
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
de Münster la răsărit și de ducii de Brabant în apus. Istoria sa este strâns corelată cu cea a statelor din vecinătate: ducatele de Jülich și de Berg, ca și cu Ducatul Geldern și comitatul de Mark din Westfalia. Teritoriul ducatului acoperea aproximativ districtele Kleve (partea nordică) și Wesel și orașul Duisburg din Germania, ca și părți adiacente din provinciile Limburg, Brabantul de Nord și Gelderland din Olanda. La începutul secolului al XI-lea, împăratul Henric al II-lea a încredințat
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
direct subordonată Imperiului, nobililor locali din Lotharingia Inferioară din Gelderland și Kleve. Un conte de Cleves (limba germană: "Grafschaft Kleve"; limba olandeză: "Graafschap Kleef") a fost pentru prima dată menționat în secolul al XI-lea. În 1417, comitatul a devenit ducat. După moartea contelui Ioan din 1368, fieful a fost moștenit de către nepotul său Adolf al III-lea, conte de Mark, devenit Adolf I de Cleves. Comitatele de Cleves și Mark au fost în cele din urmă conduse în cadrul unei uniuni
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
din cercul Renania Inferioară-Westfalia în 1500, aflându-se în rivalitate cu principii-episcop de Münster. În 1511, ducele Ioan al III-lea cel Pașnic, fiul ducelui Ioan al II-lea cel Pios, ca urmare a căsătoriei sale cu Maria, a moștenit ducatele de Jülich și de Berg după moartea socrului său, Wilhelm al IV-lea. Atunci când Ioan al III-lea a succedat tatălui său ca duce de Cleves în 1521, regiunile de Jülich, Berge, Cleves și Mark au constituit Ducatul de Jülich-Cleves-Berg
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
a moștenit ducatele de Jülich și de Berg după moartea socrului său, Wilhelm al IV-lea. Atunci când Ioan al III-lea a succedat tatălui său ca duce de Cleves în 1521, regiunile de Jülich, Berge, Cleves și Mark au constituit Ducatul de Jülich-Cleves-Berg. Fiica sa, Ana de Cleves (1515-1557) a devenit chiar regină-consortă a Angliei vreme de câteva luni în 1540, în condițiile în care fratele ei Wilhelm al V-lea, duce din 1539, s-a aflat în contradicție cu împăratul
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
și Margrafiatul Brandenburg, care a dobândit stăpânirea asupra Cleves, cu Mark și Ravensberg, în conformitate cu tratatul de la Xanten din 1614. Cu acea ocazie, markgrafii din Casa de Hohenzollern au obținut o primă posesiune în Renania; în orice caz, largi părți din ducatul de Cleves au fost ocupate de Republica olandeză până la războiul franco-olandez din 1672. Încorporat în Brandenburg-Prusia de către marele elector Frederic Wilhelm I de Brandenburg în 1666 și devenit parte în Regatul Prusiei după 1701, Cleves a fost ocupat de către forțele
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
războiul franco-olandez din 1672. Încorporat în Brandenburg-Prusia de către marele elector Frederic Wilhelm I de Brandenburg în 1666 și devenit parte în Regatul Prusiei după 1701, Cleves a fost ocupat de către forțele franceze în Războiul de Șapte Ani (1757-1762). În 1795, ducatul de Cleves de la vest de Rin și de Wesel a fost ocupat de către Franța și a devenit parte componentă din departamentul Roer. Restul ducatului a fost ocupat între 1803 și 1805 și a constituit o parte din departamentul de Yssel-Supérieur
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
1701, Cleves a fost ocupat de către forțele franceze în Războiul de Șapte Ani (1757-1762). În 1795, ducatul de Cleves de la vest de Rin și de Wesel a fost ocupat de către Franța și a devenit parte componentă din departamentul Roer. Restul ducatului a fost ocupat între 1803 și 1805 și a constituit o parte din departamentul de Yssel-Supérieur și din nou creatul Mare Ducat de Berg (după 1811, din departamentul Lippe). În 1815, după înfrângerea lui Napoleon I, ducatul a devenit parte
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
Rin și de Wesel a fost ocupat de către Franța și a devenit parte componentă din departamentul Roer. Restul ducatului a fost ocupat între 1803 și 1805 și a constituit o parte din departamentul de Yssel-Supérieur și din nou creatul Mare Ducat de Berg (după 1811, din departamentul Lippe). În 1815, după înfrângerea lui Napoleon I, ducatul a devenit parte componentă a provinciei prusace de Jülich-Cleves-Berg, care s-a unit în provinciile renane ale Prusiei în 1822. Orașele Gennep, Zevenaar și Huissen
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
departamentul Roer. Restul ducatului a fost ocupat între 1803 și 1805 și a constituit o parte din departamentul de Yssel-Supérieur și din nou creatul Mare Ducat de Berg (după 1811, din departamentul Lippe). În 1815, după înfrângerea lui Napoleon I, ducatul a devenit parte componentă a provinciei prusace de Jülich-Cleves-Berg, care s-a unit în provinciile renane ale Prusiei în 1822. Orașele Gennep, Zevenaar și Huissen au trecut în componența Regatului Unit al Țărilor de Jos ca urmare a Congresului de
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
(în limba germană: Herzogtum Jülich; în limba olandeză: Hertogdom Gulik; în limba franceză: Duché de Juliers) a reprezentat un stat în cadrul Sfântului Imperiu Roman care a existat între secolele al XI-lea și al XVIII-lea. Teritoriul ducatului se desfășura în stânga Rinului, fiind situat între posesiunile electorului de Köln la răsărit și cele ale ducilor de Limburg la apus. stăpânea teritorii pe ambele maluri ale râului Rur, în jurul capitalei, Jülich - fostul castru roman "Iuliacum" - în Renania inferioară. Ducatul
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
ducatului se desfășura în stânga Rinului, fiind situat între posesiunile electorului de Köln la răsărit și cele ale ducilor de Limburg la apus. stăpânea teritorii pe ambele maluri ale râului Rur, în jurul capitalei, Jülich - fostul castru roman "Iuliacum" - în Renania inferioară. Ducatul s-a unit cu comitatul de Berg de dincolo de Rin în 1423, moment din care a rămas cunoscut sub numele de "Jülich-Berg". Teritoriul de astăzi se situează în Germania (parte landului Renania de Nord-Westfalia) și în Olanda (parte a provinciei
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]