4,537 matches
-
deșert. Noah Stellus, profesorul englez, este întruparea trecătoare a unei rase extratestre, iar obsesia sa este semnul iubirii de dincolo de moarte pentru cea care a fost Lisis, iubita sa. Iubirea trece peste granițele vieții și ale morții, iar deco rul egiptean este colorat de iradierea civilizațiilor străine care vin să viziteze Terra. Mort Cinder își îndeplinește misiunea de custode al memoriei oculte îngropate în stratul legendelor. Originea acestui călător prin timp și lumi nu este elucidată de Breccia și Oesterheld. Cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
frază pe care parcă o pronunțase omul cu bărbia albastră atunci când traversau pasajul din Piața Unirii, ceva legat de faraoni și egipteni. Stomatologul Își aduse aminte vag și de numele lui Tutankamon, care fusese invocat atunci. Se pare că bărbații egipteni foloseau fardurile În mod curent. Mumiile erau pudrate și rujate, pregătite cu mare grijă pentru viața de apoi. Prin urmare, acolo nu se poate fără adjuvante, nu-i așa? Simțurile dispar. Gustul, văzul și auzul. Dar pipăitul și mirosul? „Rimel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic, În care elementul modern se Îmbină ca nuca În perete cu cel clasic, edificiul care, În comparație cu gara Bucureștilor sau o altă gară metropolitană, pare un mușuroi de pământ ridicat În fața unei piramide egiptene. „Ce gară prăfuită și cât de pustiu e locul”, va gândi el. „Ți-e și groază să cobori aici...” Ceea ce are Însă mai insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată hrubă suprarealistă din care s-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aici. După ce vom fi descoperiți, locul ăsta o să devină un obiectiv turistic. O Comoară Națională. Muzeul Nostru. Nu, compania de producție va trebui să reconstituie fiecare încăpere de aici pe platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de un verde închis, cu vine și cheaguri negre, un strat de vopsea care parcă se transformă în malachit dacă îl privești cu atenție. În amfiteatrul egiptean, pereții sunt de ipsos și papier mâché, sculptați și modelați în piramide și sfincși. În faraoni uriași așezați pe tron. În șacali cu nas ascuțit. În șiruri peste șiruri de hieroglife căscate ca niște ochi mari. Deasupra lor atârnă frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
al creștinilor, și chiar printre creștini, doar pentru aceia cu o credință tare ca piatra, așa cum fusese a Lui. Șovăitor pe moment, temându‑se de nălucire, căci ce altceva putea fi decât o nălucire a simțurilor, o magie de saltimbanc egiptean, se frecă la ochi, apoi Își aruncă privirea În locul unde mai Înainte se aflase (și unde ar fi trebuit deci și acum să se afle) Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căpoșenia lui Petru, care‑i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i‑o tăie Petru, cu glas tremurând. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați‑mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cunoașterii (Ritmuri pentru nunțile necesare), singurele care duc finalmente "în cămara Soarelui (Marelui) Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de nuntă și cavou", fiindcă dă naștere și vieții și morții, dacă nu-l lăsăm în "pacea" lui inițială, sub regimul increatului: Că vinovat e tot făcutul/ Și sfânt, doar nunta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a latul, aproape ilizibile unele. „Dă-mi și mie un fragment din roman, să-l public în revista mea”, ți-a zis. „Doar întregul, când va veni vremea!” Flatat, vei accepta. De bună seamă, Castelanul este inițiat în tainele magiei egiptene. Are un papirus vechi de câteva mii de ani, printre puținele salvate de la cel mai dezastruos incendiu din istoria omenirii: acela care a mistuit Biblioteca din Alexandria. Manuscrisul nu a fost salvat, ci furat înainte de sinistru, are imprimată sigla secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
capcane, miliarde. Toate cărțile publicate de la incendiu încoace. Te vor separa, de-a pururi, de Adevăratele Scrieri. Pitagora probabil că aflase ceea ce nu trebuia și a fost suprimat. Poate chiar pentru teorema care îi poartă numele: o aflase din manuscrisele egiptene, cu mult înainte ca acestea să fie stocate în depozitul de mai târziu, abil numit Biblioteca din Alexandria. De ce, tot în Alexandria, exista și Farul? Și pentru ce a trebuit să fie distrus și acesta? Numai răspunsuri relative, neverificabile, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scene coboară până la consola nervurii principale care separă cele două calote sferice ale bolții. În continuare, urmează un registru cu două scene mai mari, care redau Ieșirea din Egipt a iudeilor. În prima scenă după cetatea Egiptului este arătată armata egipteană, după care urmează Marea Roșie în valurile căreia se zbat cei ce se încumetă să-i urmărească pe evrei, care sunt plasați pe malul opus, cu chipurile luminoase, că au scăpat de robie. Scena următoare arată cum este dus chivotul legii
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a colecției de bijuterii a ducesei de Windsor. La fiecare trei luni sau cam pe-acolo, Sotheby’s reușește să găsească de amanetat ceva, orice, care a aparținut odată Ducesei - blănuri, mobilă, acuarele, ace de păr, până și batistele ei egiptene din bumbac, cu monogramă, au făcut obiectul unei vânzări. Casa de licitații le atrage la licitație pe tinerele cele mai bogate din New York invitându-le la o vizionare exclusivă, privată, în timpul unui prânz cu homari. Cineva de la Departamentul Clienților Privilegiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
altul mai puțin luxos, un bowling, un salon de biliard, o baterie, o hartă gigantică, o ușă secretă, alta cu un afiș care spune încercați senzații naturale, ploaie, vânt și zăpadă la discreție, un zid chinezesc, un taj-majal, o piramidă egipteană, un templu din karnak, un apeduct al apelor libere din lisabona care funcționează douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, o mânăstire din mafra, turnul clericilor din porto, un fiord, un cer de vară cu nori albi plutind, un lac, un palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vrea să se decidă Între indiferență și Întrebări. Și, dealtminteri, nu detaliile șederii mele aici vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vreau să transform clipa aceasta În piramidă. Nu ascund același lucru și statuile grecești? Ele sînt atît de senine, Încît nu-mi pot alunga gîndul că au și un sens de piramidă, cu toate că ar fi greu de imaginat un sfinx egiptean În acea frumoasă marmură de Pentelic din care s-au cioplit monumentele Atenei și care cu vremea se Îngălbenește ca hîrtia veche. În definitiv, piramidă e tot ce opunem nisipului. Tot ce neagă nisipul. PÎnă și dorința de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
e o statuie nepăsătoare, ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o zi o va pierde. O astfel de rană ar fi salvat și sfinxul egiptean de la indiferența sa himerică, făcînd din el un animal capabil să sufere și să moară. Un Ahile imun la orice pericol nu și-ar justifica nici curajul. Ar fi, sub zidurile Troiei, o simplă mașină de luptă care nu riscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nebunie să te Îndrăgostești de o statuetă; e beat de soare, dar sub această mască hipnotică a melancoliilor artei amarniene palpită și acum sîngele; ochii Închiși, bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La cîțiva pași foșnește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ori de cîte ori voia să se sustragă Întrebărilor puse de muritori. Ni se povestește În Georgicele că putea fi silit să răspundă numai dacă era ținut strîns, oricîte schimbări parcurgea. După alții ar fi fost nu zeu, ci rege egiptean. Unamuno amintește undeva cazul unui bătrîn spaniol care la vederea oceanului a căzut În genunchi, fericit că n-a murit Înainte de a vedea o asemenea minune. Dar, adaugă Unamuno, dacă bătrînul ar fi rămas În același punct, minunea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf, spre altă moară de vînt. Îndoielile ca și iluziile se Întîlnesc În vîrful piramidei. Zeul liniștii, Harpocrate, era, se crede, de origină egipteană. În Grecia și la Roma statuia lui era de obicei așezată la intrarea templelor, aceasta putînd să Însemne și invitația de a nu vorbi În templu, dar și de a nu vorbi despre zei altceva decît ce permit legendele. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
moarte, libertatea de a vorbi despre consecvență. Poate că un drum merită mai mult entuziasm decît piramidele. Nu vreau să spun că romanii, săpînd mormintele În afara cetății, de-a lungul marilor drumuri, ca pe Via Appia, au spart limitele piramidei egiptene și le-au extins, transformînd drumul În piramidă; deoarece un drum ne poartă În primul rînd spre viață. Într-o zi, Marc Aureliu a Încercat să-și Înlăture teama de moarte printr-o falsă dilemă: dacă există zei, moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
constituie o realitate pe care omul o consideră absolută axiologic, fixate pentru eternitate. Sunt "zilele nemuritoare ale omului", de care vorbea Pindar, "prezentul etern" de care vorbesc Platon și Nietzsche. Arta este absolutul uman: Rigveda și Imnurile lui Hölderlin, piramidele egiptene și Partenonul, Afrodita din Cnide praxiteleană și cele trei Pieta ale lui Michelangelo, autoportretele lui Rembrandt și Van Gogh, concertele pentru pian ale lui Mozart, simfoniile lui Beethoven, Tristan și Isolda wagneriană. Popoarele s-au stins, dar simbolica mitului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întoarcă în neant. Ființarea este o încercare sisifică, tragică, pe toată întinderea veșniciei. Motivul: atotputernicia morții precedată de cele două forțe negative pretanatice: suferința și răul, așa cum au spus-o de nenumărate ori poeții, de la autorul lui Ghilgameș, Cartea sapiențială egipteană, Vechiul Testament, presocratici și până la Leopardi, Eminescu, Trakl, Ungaretti ș.a. Că "toți trăim moartea, ne trăim propria moarte", a relevat încă Heraclit și a fost reafirmat de Hölderlin. De vină au fost considerați în diverse culturi, fie zei vicioși, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ajunseseră iar în dreptul cinematografului. Femeia privi furioasă afișul filmului din program. Fotografiile din cealaltă vitrină, cu trei mașini în flăcări, cu un cap de reptilă imesă mușcând dintr-un zgârie-nori, cu două fete în costme de scafandri plutind pe deasupra piramidelor egiptene. - Mai bine, du-mă la un film, zâmbi ea. Ai douășcinci de ani și nu m-ai dus în viața ta la un film, la un teatru, știi că-mi plăcea teatrul. Când venea Beligan și Giugaru la Casa Sindicatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mâna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa vieață... nu sorbind a ei pahară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]