4,125 matches
-
(INFLPR) este un institut de cercetare din România, cu activități în fizica laserilor, electronică cuantică a solidului, plasmă și acceleratoare de electroni. A fost înființat, ca institut, în anul 1977, ca parte a Institutului Central de Fizică (ICEFIZ), având numele de "Institutul de Fizică și Tehnologia Aparatelor cu Radiații (IFTAR)". În anul 1996, institutul a fost acreditat ca institut național sub denumirea
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației () [Corola-website/Science/324085_a_325414]
-
altor savanți, Hallam descoperă că evenimentul face parte dintr-un schimb între universuri din care ambele părți au de câștigat. Astfel, omenirea a ajuns în posesia unei surse energetice ieftine și inepuizabile, pe care o va exploata cu ajutorul Pompei de Electroni. Oportunismul lui Hallam iese acum la iveală, el acaparând în întregime descoperirea și exploatarea ei. Savanții care pun sub semnul întrebării diferite aspecte ale Pompei sunt ostracizați imediat, la fel ca și cei care consideră că Pompa nu este meritul
Zeii înșiși () [Corola-website/Science/324227_a_325556]
-
teoriile elaborate de Lamont și descoperă un mod de a opri catastrofa care e pe cale să se abată asupra Soarelui. El stabilește o legătură cu un alt para-univers, din care aduce în universului nostru toate componentele pe care Pompa de Electroni le eliberează în primul para-univers. Într-o scrisoare datând din 12 februarie 1982, Asimov identifică această carte ca fiind romanul său SF preferat ("Yours, Isaac Asimov" pag. 225). Povestirea lui, "Gold", una dintre ultimele scrise de el, descrie eforturile unor
Zeii înșiși () [Corola-website/Science/324227_a_325556]
-
hidrogenul molecular este de doar 10. Termosfera lui Jupiter se află la o presiune mai mică de 1 μbar și demonstrează fenomenele ca incandescența aerului, aurorele polare și emisiile de raze X. Înăuntrul acesteia are loc o creștere a densității electronilor și a ionilor, ce formează ionosfera. Cea mai mare temperatură dominantă în termosferă (800-1000 de Kelivn) nu a fost încă explicată de-a binelea , deși există modele ce prezic faptul că temperatura nu ar fi mai mare de 400 de
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
susține că "„Alcyone este soarele principal din Pleiade și în jurul său se rotesc alți șapte sori, Soarele nostru fiind una dintre cele șapte stele care se rotesc în jurul stelei Alcyone”". Potrivit lui Weor, Alcyone are inele de „radiații” cauzate de „divizarea electronilor”. Weor se referă la această „radiație” ca fiind „manasică” (termenul provine din sanscrita, în care cuvântul „mânaș” are sensul de „minte”) și indică faptul că aceasta „într-un fel se referă la [distincția dintre] "mânaș" (minte) inferioară și "mânaș" (minte
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
fiind „manasică” (termenul provine din sanscrita, în care cuvântul „mânaș” are sensul de „minte”) și indică faptul că aceasta „într-un fel se referă la [distincția dintre] "mânaș" (minte) inferioară și "mânaș" (minte) superioară (sau Sinele Superior)”. Weor pretinde că „electronii din inelele lui Alcyone emit un tip necunoscut de energie”. În altă parte, în prelegerea să „inelele lui Alcyone”, Weor spune următoarele: În cartea sa "The Pleiadian Agenda", Barbara Hand Clow (cea care pretinde că primește mesaje de la o entitate
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
dar a fost folosită din plin că o temă a științifico-fantasticului În fizica cuantică problemă de modul de măsurare poate fi descrisă pe cale neoficială cum urmează: 1) În conformitate cu mecanica cuantică o fizică a sistemului, fie un set de orbitale ale electronilor într-un atom, este descris de o funcție undă. Această funcție este o undă obiect matematic care se presupune că descrie maxim posibil informații care conține un stat pur. 2) Dacă nu unul extern la sistem sau în cadrul anunțului sau
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
cu teoria relativității generale pentru a produce o teorie a gravității cuantice. Termenul a fost introdus în acest sens de către Robert Lévi. Henry Margenau a sugerat că crononul este timpul necesar pentru lumină pentru a traversa raza clasică a unui electron. O teorie cuantică în care timpul este o variabilă cuantică cu un spectru discret și care este, cu toate acestea, consecventă cu relativitatea specială, a fost propusă de către C. N. Yang. Un astfel de model a fost introdus de către Piero
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
toate acestea, consecventă cu relativitatea specială, a fost propusă de către C. N. Yang. Un astfel de model a fost introdus de către Piero Caldirola în 1980. În modelul lui Caldirola, un cronon corespunde la aproximativ 6,97×10 secunde pentru un electron. Acesta este mult mai lung decât timpul zero, o altă unitate propusă pentru cuantificarea timpului, care este de aproximativ 5,39×10 secunde. Timpul zero este o cuantificare universală a timpului, întrucât crononul este o cuantificare a evoluției într-un
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
bază să fie ilizibil pentru totdeauna. Totuși în mai 2005, Drs. Uwe Bergman și Bob Morton au folosit [[Radiație X|raze X]] pentru descifrarea părților textului de 174 de pagini care nu fuseseră încă dezvăluite. Lumina sincrotronă se creează atunci când electronii călătoresc cu viteză apropiată de cea a luminii mișcându-se pe o curbă în jurul inelului de stocare și emițând raze X pe lungimi infraroșii. Fascicolul de lumină rezultat are caracteristici care îl fac ideal pentru descoperirea arhitecturii complicate a obiectelor
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
planului de polarizare a luminii ce se produce într-un mediu optic izotrop introdus în câmp magnetic intens. Rotirea planului de polarizare a undei luminoase, polarizată linear, ce se propagă pe direcția câmpului magnetic, se datorează interacției dintre acesta și electronii optici ai atomilor și moleculelor mediului. Valoarea unghiului de rotire este direct proporțională cu lungimea drumului străbătut de raza luminoasă în substanță și cu inducția câmpului magnetic. Efectul a fost descopertit de Michael Faraday în anul 1846 și a reprezentat
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
Lista de persoane Cornell Manhattan Project). În anii 1930, cercetătorii de la Cornell au construit cel de-al doilea ciclotron din Statele Unite. În anii ‘50, fizicienii de la această universitate au fost primii care au studiat radiațiile sincrotron. În timpul anilor ‘90, Cornell Electron Storage Ring a avut cea mai mare luminozitate din lume în urma ciocnirii dintre electroni și pozitroni. După construirea sincrotronului la Cornell, Robert R. Wilson și-a luat concediu pentru a deveni director-fondator al Fermilab, care a implicat proiectarea și construirea
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
cel de-al doilea ciclotron din Statele Unite. În anii ‘50, fizicienii de la această universitate au fost primii care au studiat radiațiile sincrotron. În timpul anilor ‘90, Cornell Electron Storage Ring a avut cea mai mare luminozitate din lume în urma ciocnirii dintre electroni și pozitroni. După construirea sincrotronului la Cornell, Robert R. Wilson și-a luat concediu pentru a deveni director-fondator al Fermilab, care a implicat proiectarea și construirea celui mai mare accelerator din Statele Unite. Acceleratorul și grupurile de mare energie fizică sunt
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
ul este un tip de accelerator de particule circular. Particulele pot fi elementare (de exemplu electroni) sau nu (de exemplu nuclee de plumb). Ciclotroanele sunt limitate de un efect relativistic care duce la creșterea masei particulei accelerate. Betatroanele au demonstrat posibilitatea accelerării particulelor la o rază a traiectoriei constantă și posibilitatea focalizării fascicului de particule într-
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
accelerator liniar cu orbită circulară a unui betatron. Primul sincrotron operațional a fost fabricat în 1947 de General Electric. În prezent, sincrotronul este cel mai utilizat model de accelerator circular. Câmpul magnetic al magneților "dipolari" amplasați în lungul orbitei deviază electronii între secțiuni liniare succesive. Aceste secțiuni formează o structură închisă cu o formă aproximativ circulară. Focalizarea fascicului de electroni este realizată separat, de magneți "cuadrupolari" și "hexapolari". Pentru creșterea energiei particulelor este utilizat un câmp electric variabil (câmpul electric static
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
În prezent, sincrotronul este cel mai utilizat model de accelerator circular. Câmpul magnetic al magneților "dipolari" amplasați în lungul orbitei deviază electronii între secțiuni liniare succesive. Aceste secțiuni formează o structură închisă cu o formă aproximativ circulară. Focalizarea fascicului de electroni este realizată separat, de magneți "cuadrupolari" și "hexapolari". Pentru creșterea energiei particulelor este utilizat un câmp electric variabil (câmpul electric static nu poate formă linii de câmp circulare). Într-un betatron, devierea particulelor în orbită circulară (de către câmpul magnetic la
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
câmpului magnetic formulă 4. Diferite variante de aplicare a stabilității de faza au fost inițial utilizate în "sincrociclotroane" (formulă 4 fix, formula 2 variabilă), în "sincrotroanele de protoni" (Berkeley Bevatron, Brookhaven Cosmotron) (formulă 4 și formula 2 variabile) și în final, în "sincrotroanele" propriu-zise pentru electroni (formulă 4 variabil, formula 2 fixă). Primele sincrotroane au fost utilizate pentru accelerarea de particule pentru cercetarari de fizică a particulelor elementare. În 1961, o inovație deosebită a fost demonstrarea în instalația "Tantalus", administrată de un consorțiu de universități americane, a ideii
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
durează câteva minute, în restul timpului acestea deplasându-se cu o energie constantă. Din punct de vedere practic, aceasta a simplificat mult utilizarea instalației în experimente cu razele X generate. Sincrotroanele sunt construite deoarece luminozitatea radiațiilor X generate de deplasarea electronilor în orbită circulară, numită "radiație de sincrotron", este între 5 și 10 ordine de mărime mai mare decât în cazul surselor de laborator. În plus, radiația emisă, descrisă de o teorie de Julian Schwinger, are un spectru continuu. Radiația emisă
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
5 ordine de mărime mai ridicată în comparație cu o sursă de laborator. Pentru creșterea luminozității radiației X cu alte 5 ordine de mărime, structuri adiționale, numite "undulator" sau "wiggler", sunt instalate care, deoarece conțin un câmp magnetic, imprimă o oscilație adiționala electronilor (câmpul magnetic al unui wiggler duce la o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau electrice și se propagă în
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
Pentru creșterea luminozității radiației X cu alte 5 ordine de mărime, structuri adiționale, numite "undulator" sau "wiggler", sunt instalate care, deoarece conțin un câmp magnetic, imprimă o oscilație adiționala electronilor (câmpul magnetic al unui wiggler duce la o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau electrice și se propagă în linie dreaptă în interiorul unei structuri atașate la inelul de acumulare, denumită
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
lucrare la un seminat în 1966 când, împreună cu Andrew Lenard și independent Elliott H. Lieb și Walter Thirring, el a demonstrat riguros că principiul excluderii joacă rolul principal în stabilitatea unei mase de materie. Prin urmare, nu repulsia electromagnetică dintre electroni și nucleu este responsabilă pentru două blocuri de lemn plasate una peste care nu sunt unite într-o singură piesă, ci mai degrabă este principiul excludere aplicat electronilor și protonilor care generează forța normală. În fizica materiei condensate, Dyson a
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
în stabilitatea unei mase de materie. Prin urmare, nu repulsia electromagnetică dintre electroni și nucleu este responsabilă pentru două blocuri de lemn plasate una peste care nu sunt unite într-o singură piesă, ci mai degrabă este principiul excludere aplicat electronilor și protonilor care generează forța normală. În fizica materiei condensate, Dyson a mai studiat fazele tranziției modelului Ising într-o dimensiune și valurile rotative În jurul anului 1979, Dyson a lucrat cu Institutul pentru Analiza energiei în studii despre climă. Grupul
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
cuantice multiple; această idee a fost propusă pentru prima dată în lucrarea intitulată “ Posibilitatea de amplificare a undelor electromagnetice într-un semiconductor folosind superstructuri și publicată de R. F. Kazarinov și R. A. Suris în anul 1971. Într-un cristal semiconductor, electronii pot ocupa o poziție într-una din cele două benzi continue de energie - banda de valență, care este puternic populată cu electroni de energie scăzută și banda de conducție, care este slab populată cu electroni de energie crescută. Cele două
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
folosind superstructuri și publicată de R. F. Kazarinov și R. A. Suris în anul 1971. Într-un cristal semiconductor, electronii pot ocupa o poziție într-una din cele două benzi continue de energie - banda de valență, care este puternic populată cu electroni de energie scăzută și banda de conducție, care este slab populată cu electroni de energie crescută. Cele două benzi energetice sunt separate printr-un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
1971. Într-un cristal semiconductor, electronii pot ocupa o poziție într-una din cele două benzi continue de energie - banda de valență, care este puternic populată cu electroni de energie scăzută și banda de conducție, care este slab populată cu electroni de energie crescută. Cele două benzi energetice sunt separate printr-un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]