4,693 matches
-
îmbătrânește niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare Evocarea unor amintiri nu ne produce plăcere, dar nici nu le putem șterge cu buretele. Confuzie Visătorii confundă adesea fantezia cu realitatea. Pregătire Viața cumpănită și așezată la tinerețe pregătește un trai liniștit și sănătos la bătrânețe. Amintiri Amintirile din
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare Evocarea unor amintiri nu ne produce plăcere, dar nici nu le putem șterge cu buretele. Confuzie Visătorii confundă adesea fantezia cu realitatea. Pregătire Viața cumpănită și așezată la tinerețe pregătește un trai liniștit și sănătos la bătrânețe. Amintiri Amintirile din primii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
prostiei profund interesată în a avea cât mai mult, aforismele de față poartă pecetea etică, au drept scop a găsi și fixa claritatea și distincția normativă a actului uman, a cărui normalitate și criteriu totodatătinde spre Ideal. În acest demers, evocarea înseamnă să treci dincolo de amnezia ecoului; cu vocația de a fi semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande, care În povestire creează o atmosferă ce amintește de pânzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt, ca și evocarea unei escapade hamburgheze din anul 1972, pot părea locuri comune. Gladiolele respingătoare pe care O.V. mi le adusese cu două‑trei zile Înainte, aveam să le pictez la șevalet ca pe o natură moartă. Enciclopedia morților a fost tipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
amână. După așteptări, Barrés recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare profană. D-l E. Lovinescu, inofensiv în genere, pângărește poezia, când o teoretizează. * La nordul și la sudul teribilei Babel, lenevesc alți doi ihtiozauri: diferențierea și mutația valorilor. Întrucât diferențierea vrea să provoace, ca și sincronismul, aceeași întrecere, în poezie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numerelor, apoi la fundamentele geometriei ca, deodată, sub impulsul lui Minkowsky, să abordeze fizica matematică și problemele de analiză ale acesteia și, în sfârșit, după moartea acestuia, să dispară sub teoria demonstrației. Așa cum ne propunem să arătăm în cursul acestei evocări, în afară de unele generalizări la îndemînă, nicăiri Hilbert nu face operă de adevărat înnoitor, participând la dezvoltarea extensivă a științei. Dar metodele sale sunt așa de puternice, conceptele pe care le pune în joc așa de originale, încît intensitatea face să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aproape un contemporan. Formula e banalizată de așa-zisa "modernitate a clasicilor". Aici e vorba însă de altceva: de posesiunea unui spirit prin altul, mai înalt, a cărui prezență nu i se dezvelește în întregime. Iată mărturia. O culegem din evocarea lui Dedekind: Gauss in seiner Vorlesung uber die Methoden der klein-stein Quadrate 1. 1 Gauss în plegerea sa despre metoda celor mai mici pătrate (germ.). În 1850, semestrul de iarnă, Dedekind, student la Götingen, se înscrie la Gauss ca audient
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai vede. Vorbește numai în șoaptă, aude și cunoaște. Curând e cuprins de somnolență, respirația devine tot mai înceată: se oprește, se reia cu pauze tot mai lungi. La 1 și 5 minute noaptea își dă sfârșitul. Ne-a rămas evocarea figurii lui Gauss pe catafalc. O desprindem, pentru a o reda liber, din cartea lui Sartorius: Gauss zum Gedächtnis. E o dovadă a acelui fel de religiozitate care merge până la canonizare, ce Gauss a știut să o inspire ucenicilor. " În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oriental al trecutului nostru. Fără teoretizări și dogme, d. Barbu trece în câmpul tradiționalist; viziunea sa este însă pură intuiție poetică, nealterată de preocupări programatice și ipotetice identificări etnice, ca în estetica tradiționaliștilor noștri retorici, amatori de false specifice naționale. Evocarea parnasiană, ca și trecerea la "modul interior" sunt două principii estetice alternative, două metode poetice, pe care spiritul cercetător al d-lui Barbu le-a experimentat în marginile artei pure. Inteligenția sa artistică l-a dus la meditarea mijloacelor de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
împrejmuitoare ale existenței, s-ar putea să apară în locul meu un băiat cam grosolan, ceea ce îmi e perfect egal, pe când eu, în această friguroasă zi de octombrie în care scriu, voi părăsi pentru un timp odaia și plicticosul ritual al evocărilor și mă voi îndrepta, împins de o reală necesitate omenească, spre fundul curții, unde o pasăre proaspăt sosită din nordul pământului va zâmbi purității mele și-mi va da noutăți despre un tărâm fără sus și jos. * Baza de cercetări
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gând străin, realizată în afara oricărei existențe fenomenale, dar intrată până în gât în tradiția conflictelor mentale... Sunt cel ce gândește sau cel ce a gândit ? Sau : cine mă gândește ? și așa mai departe... Apoi mă decid să reiau obositorul exercițiu al evocării și să revin la vremea depărtată a celui de-al doilea coridor... * Nim, un cimpanzeu de 2 ani și jumătate, învață șase ore pe zi împreună cu trei tinere fete, la universitatea din Columbia. El a reușit până acum să asimileze
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când ea mă mângâiase ca o senină, depărtată aripă a morții. Firește, nu eram la prima noastră întâlnire. De fiecare dată însă presentimentul morții, a cărui logică directă nu mă preocupa deloc, se declanșa doar ca efect al unei alte evocări, pe când acum... De data asta, în parc, o evocasem pe Zenobia (pentru mine, ele deveniseră într-un fel surori aproape gemene). Mă întrebam, fără să le despart, care din două îmi transmisese vestirea blândei și îndepărtatei morți ? Dar s-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
impactul necunoscutului cu falsele certitudini tot mai ispititoare mă mențineau în zonele lor de interferență impunându-mi dorințe, explicații și elanuri veștejite. Dincolo de aparența mișcărilor mele, forța aceea, fie ea și a naturii, devenea tot mai decisivă. Acum, când scriu, evocarea ei, falsificată de intervenția involuntară a imaginației și estompată în egală măsură de datele memoriei, face ca lucrurile să apară altfel decât atunci, când se aflau în plină manifestare. De altfel, îmi dau seama cât de greu ar putea fi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adâncimea, dar niciodată cursul dinspre izvor spre fluviu, mereu îngrijorată de stavilele presimțite, Zenobia leabătea din cale sau le ocolea, domol, fără să-și dedubleze cu nimic ființa. Firește, în privința ei n-am să insist prea mult. Periculosul joc al evocării își are limitele și logicile lui, cărora mi se pare necesar să le atenuez ferocea forță de atracție gata oricând să te înghită ca un stomac flămând... * Rhett Stevens a reușit să facă 192 de cerculețe de fum dintr-un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
eforturi să scap de câlții din jurul mărului lui Adam. - Tu nu înțelegi? În târgul ăsta, dacă s-a mai auzit cât de cât de tine, n-ai cum să te sinucizi. Dacă ai simțul ridicolului, n-ai cum. Încep amintirile, evocările, scriu colegii de clasă, devin emoționante, patetice borfelinele pe care le-ai avut în tinerețe, dau iama prin noptiere și scot epistolele trimise când erai înfierbântat, poze de când erai utecist cu acnee purulentă, se păruiesc postum, care-a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Yazaki. Reiko nu Încerca să se transpună În persoana lui Yazaki În timp ce povestea, tot ce făcea era să se concentreze să transmită cât mai fidel cuvintele lui. Cu toate că vocea, gesturile, privirea ei erau cu totul diferite, aveau o forță de evocare deosebită, reușeau să mi-l aducă pe Yazaki În fața ochilor. — Mereu am vise În care mă urmărește cineva și Întotdeauna sunt prins. Ciudat este că În tinerețe visele acestea În care eram urmărit și apoi prins erau adevărate coșmaruri, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
afla despre trecutul țării doar sinteze seci în interpretarea comenzilor politice ale vremii. Că bine zicea marele Nicolae Iorga: Istoria României va fi completă când fiecare cătun va avea scrisă istoria sa! Și mi-ași dori ca acest Istoric și evocări la capăt de veacuri și milenii să constituie o imagine vie despre oamenii Curseștilor, anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri așa cum au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
managerul lor, oferă lui Cavedagna o opțiune asupra noului și mult-așteptatului roman Într-o rețea de linii ce se leagă a celebrului scriitor irlandez Silas Flannery. O altă scrisoare, tot din Cerro Negro, e scrisă, în schimb, pe tonul unei evocări inspirate: prezentând - se pare - o legendă locală, cuprinde povestea unui bătrân indian numit „Părintele Povestirilor“, de vârstă imemorabilă, orb și analfabet, care povestește neîntrerupt istorisiri ce se petrec în țări și timpuri complet necunoscute lui. Fenomenul a atras la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
golul, anonimatul escalelor aeriene, al uterului metalic care te conține și te hrănește, al mulțimii trecătoare, mereu alta și mereu la fel. Mai bine concentrează-te asupra celeilalte atracții a parcursului, îndeplinită prin uniformitatea anonimă a caracterelor tipografice: puterea de evocare a cuvintelor te convinge, și aici, că survolezi ceva și nu neantul. Îți dai seama că e necesară o doză bună de inconștiență când te încrezi în mecanisme nesigure, aproximativ dirijate; sau poate asta dovedește o tendință nestăpânită de pasivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și explica evenimentele și de a-și forma un orizont intelectual vast. În prefețele lucrărilor tipărite s-a reamintit originea romană și unitatea de neam și de limbă a românilor, iar unele traduceri prin frumusețea limbii și a capacității de evocare s-au impus și au rămas ca adevărate monumente literare. În chiliile mănăstirilor au viețuit caligrafi și miniaturiști care, cu talentul lor au copiat și decorat textele sacre. Alți călugări au avut talentul de a făuri obiecte din metale prețioase
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ditamai monologul. — Cum? Cea care ar urma să-mi fie soție, cum adică? Hai, spune, spune, femeie, spune! — Păi... dat fiind că domnișorul e atât de bun... — Haide, femeie, spune, spune odată. — Vă amintiți doar ce zicea doamna... La pioasa evocare a mamei sale, Augusto lăsă cărțile pe masă și spiritul îi rămase o clipă suspendat. Adeseori maică-sa, acea blândă fiică a nefericirii, îi spusese: „N-am să mai trăiesc mult, fiule: mă cheamă tatăl tău. Se vede că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întrebă Brett frecându-și bărbia. ― Terminăm hrana și oxigenul. Cu mâncarea ne mai descurcăm, dar cu oxigenul, este imposibil. Iată că am lămurit și interesanta problemă a posibilității de a supraviețui fără materiile nereciclate. Lambert se strâmbă la această încântătoare evocare. ― Mersi! prefer să mor înainte. ― Bun, conchise Dallas, încercând să pară încrezător. Deci avem la dispoziție o săptămână întreagă de activitate nelimitată. E mult mai mult decât avem nevoie ca să găsim creatura asta diabolică și să-i frângem gâtul. ― Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
scădea, vizitele lui Tolea deveneau tot mai dese și mai lungi. Venea acum nu numai marțea și joia, ci și sâmbăta, gata să vină zilnic, dacă Venera ar fi locuit în casa Cușa. Virtuoasa Venera păru copleșită și incomodată de evocarea trecutului, așa că profesorul schimbă subiectul. Începu să livreze amănunte despre tot ce i se întâmpla în zilele când nu se vedeau. Istorisea, vivace, poznele hazlii și vinovate petrecute la hotelul TRANZIT, explica felul cum împărțea vecinul Gafton cotele de întreținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adică ziariste, asistente sociale, reprezentanți ai organelor locale. Vre au să spun că nu‐i fac un portret de pe vremea când avea 50 de ani! și omul își mai amintește încă multe. Tot ce consemnez aici se referă la ultimele evocări din anii de grație 100‐ 101, când cu ajutorul ei am putut să fac o incursiune în viața satului d in ultima sută de ani pentru a o transcrie într‐ o monografie a satului, în pregătire. Am de la dânsa 25 de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]