7,566 matches
-
concluzie, definirea fantasticului prin temele și motivele sale este un demers dificil, oarecum hazardat și nu foarte relevant, pe o parte, deoarece identitatea unui gen literar nu poate fi reductibilă la un inventar tematic, iar pe de altă parte deoarece fantasticul prezintă numeroase interferențe cu alte genuri literare. Cu toate acestea, critica literară ne oferă o varietate de serii tematice aparținând operelor de tip fantastic. 1.2. Conceptul de literatură fantastică Fantasticul bulversează realitatea desființând barierele dintre aceasta și vis, dintre
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
gen literar nu poate fi reductibilă la un inventar tematic, iar pe de altă parte deoarece fantasticul prezintă numeroase interferențe cu alte genuri literare. Cu toate acestea, critica literară ne oferă o varietate de serii tematice aparținând operelor de tip fantastic. 1.2. Conceptul de literatură fantastică Fantasticul bulversează realitatea desființând barierele dintre aceasta și vis, dintre lumea aparențelor și universul ambiguu și fascinant al unei suprarealități. Putem afirma că în povestirile fantastice există o bază realistă fantastică și chiar și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la un inventar tematic, iar pe de altă parte deoarece fantasticul prezintă numeroase interferențe cu alte genuri literare. Cu toate acestea, critica literară ne oferă o varietate de serii tematice aparținând operelor de tip fantastic. 1.2. Conceptul de literatură fantastică Fantasticul bulversează realitatea desființând barierele dintre aceasta și vis, dintre lumea aparențelor și universul ambiguu și fascinant al unei suprarealități. Putem afirma că în povestirile fantastice există o bază realistă fantastică și chiar și poveștile au un punct de ancorare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un inventar tematic, iar pe de altă parte deoarece fantasticul prezintă numeroase interferențe cu alte genuri literare. Cu toate acestea, critica literară ne oferă o varietate de serii tematice aparținând operelor de tip fantastic. 1.2. Conceptul de literatură fantastică Fantasticul bulversează realitatea desființând barierele dintre aceasta și vis, dintre lumea aparențelor și universul ambiguu și fascinant al unei suprarealități. Putem afirma că în povestirile fantastice există o bază realistă fantastică și chiar și poveștile au un punct de ancorare în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
varietate de serii tematice aparținând operelor de tip fantastic. 1.2. Conceptul de literatură fantastică Fantasticul bulversează realitatea desființând barierele dintre aceasta și vis, dintre lumea aparențelor și universul ambiguu și fascinant al unei suprarealități. Putem afirma că în povestirile fantastice există o bază realistă fantastică și chiar și poveștile au un punct de ancorare în real, de vreme ce irealul se definește doar „prin opoziția sa cu planul real”<footnote id=”10”> <Brooke Rose Christine în Maria Cap-Bun, , Între absurd și fantastic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
operelor de tip fantastic. 1.2. Conceptul de literatură fantastică Fantasticul bulversează realitatea desființând barierele dintre aceasta și vis, dintre lumea aparențelor și universul ambiguu și fascinant al unei suprarealități. Putem afirma că în povestirile fantastice există o bază realistă fantastică și chiar și poveștile au un punct de ancorare în real, de vreme ce irealul se definește doar „prin opoziția sa cu planul real”<footnote id=”10”> <Brooke Rose Christine în Maria Cap-Bun, , Între absurd și fantastic - Incursiuni în apele mirajului, Editura
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în real, de vreme ce irealul se definește doar „prin opoziția sa cu planul real”<footnote id=”10”> <Brooke Rose Christine în Maria Cap-Bun, , Între absurd și fantastic - Incursiuni în apele mirajului, Editura Paralela 45, 2001, p. 50./footnote>, iar specificul narațiunii fantastice constă într-o „retorică a ambiguității și nu atât în mecanismul subtil al reacțiilor intelectuale și afective ale cititorului”, după cum afirma Tzvetan Todorov. Pe lângă o tematică specifică, există o serie de caracteristici importante ale literaturii de tip fantastic. Sunt preferate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
specificul narațiunii fantastice constă într-o „retorică a ambiguității și nu atât în mecanismul subtil al reacțiilor intelectuale și afective ale cititorului”, după cum afirma Tzvetan Todorov. Pe lângă o tematică specifică, există o serie de caracteristici importante ale literaturii de tip fantastic. Sunt preferate textele scurte (povestiri sau nuvele) căci ele permit menținerea tensiunii dramatice redând, în esență, povestea unei revelații. Apare efectul de real sugerat de text cu scopul de a se realiza contrastul dintre reprezentarea obiectivă a lumii și dezordinea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
urmând nuanțe ce se raportează jocului viziunii și a perspectivei din afară, ceea ce face ca existența eroului să fie dublă pe de o parte literară, pe de altă parte afirmată ca și reală. Tehnica sugestiei constituie o altă trăsătură a fantasticului, sunt prezente numeroase metafore și comparații ce susțin narațiunea, întreținând și mărind suspansul. Cu toate acestea, despre un gen autohton, se va putea vorbi abia în momentul în care gândirea fantastică se preface dintr-un simplu instrument într-un factor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și reală. Tehnica sugestiei constituie o altă trăsătură a fantasticului, sunt prezente numeroase metafore și comparații ce susțin narațiunea, întreținând și mărind suspansul. Cu toate acestea, despre un gen autohton, se va putea vorbi abia în momentul în care gândirea fantastică se preface dintr-un simplu instrument într-un factor literar și acest lucru a avut loc în secolul al XVIII-lea și aceasta nu întâmplător, pentru că acesta este secolul gândirii raționaliste, căci umanitatea a învățat să creadă în știință. Exegetul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
instrument într-un factor literar și acest lucru a avut loc în secolul al XVIII-lea și aceasta nu întâmplător, pentru că acesta este secolul gândirii raționaliste, căci umanitatea a învățat să creadă în știință. Exegetul Eugen Simion afirma faptul că ,,fantasticul este o categorie a realului, locul lui este în inima lumii fenomenale. El ne așteaptă la colțul străzii, zona lui privilegiată este firescul, logicul, naturalul’’, dar oricât de realiste ar fi, personajele, când devin total grotești, capătă dimensiuni fantastice, prin
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că ,,fantasticul este o categorie a realului, locul lui este în inima lumii fenomenale. El ne așteaptă la colțul străzii, zona lui privilegiată este firescul, logicul, naturalul’’, dar oricât de realiste ar fi, personajele, când devin total grotești, capătă dimensiuni fantastice, prin suprapunerea elementelor anormalului absolut peste banalitatea lumii reale, obișnuite. Personajele lui Caragiale au o astfel de calitate, ele ajungând pe treapta de jos a fantasticului căci ,,irealitatea imediată, coincidențele stranii, hazardul obiectiv, coerențele inexplicabile cu prelungiri imaginare tulburătoare. În
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
naturalul’’, dar oricât de realiste ar fi, personajele, când devin total grotești, capătă dimensiuni fantastice, prin suprapunerea elementelor anormalului absolut peste banalitatea lumii reale, obișnuite. Personajele lui Caragiale au o astfel de calitate, ele ajungând pe treapta de jos a fantasticului căci ,,irealitatea imediată, coincidențele stranii, hazardul obiectiv, coerențele inexplicabile cu prelungiri imaginare tulburătoare. În acest regn totul pare liber și necesar, populat de vise, de fapt revelații ale clarviziunilor superioare’’. Comparat adesea cu romanul polițist, fantasticul este un gen care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
treapta de jos a fantasticului căci ,,irealitatea imediată, coincidențele stranii, hazardul obiectiv, coerențele inexplicabile cu prelungiri imaginare tulburătoare. În acest regn totul pare liber și necesar, populat de vise, de fapt revelații ale clarviziunilor superioare’’. Comparat adesea cu romanul polițist, fantasticul este un gen care cultivă un tip special de ,,senzațional’’, ca element comun ele au enigma, de aceea în nuvele vom întâlni mai des decât în roman elementul fantastic, construcția acestuia din urmă presupunând o durată epică, în timp ce fantasticul, evocă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de fapt revelații ale clarviziunilor superioare’’. Comparat adesea cu romanul polițist, fantasticul este un gen care cultivă un tip special de ,,senzațional’’, ca element comun ele au enigma, de aceea în nuvele vom întâlni mai des decât în roman elementul fantastic, construcția acestuia din urmă presupunând o durată epică, în timp ce fantasticul, evocă un eveniment de mare însemnătate și presupune o desfășurare abruptă, bruscă, cu cât mai laconică, cu atât mai spectaculoasă. De aceea există puține exemple de roman fantastic, elocvente în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
polițist, fantasticul este un gen care cultivă un tip special de ,,senzațional’’, ca element comun ele au enigma, de aceea în nuvele vom întâlni mai des decât în roman elementul fantastic, construcția acestuia din urmă presupunând o durată epică, în timp ce fantasticul, evocă un eveniment de mare însemnătate și presupune o desfășurare abruptă, bruscă, cu cât mai laconică, cu atât mai spectaculoasă. De aceea există puține exemple de roman fantastic, elocvente în acest sens fiind Elixirele diavolului de Hoffman sau Domnișoara Christina
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
roman elementul fantastic, construcția acestuia din urmă presupunând o durată epică, în timp ce fantasticul, evocă un eveniment de mare însemnătate și presupune o desfășurare abruptă, bruscă, cu cât mai laconică, cu atât mai spectaculoasă. De aceea există puține exemple de roman fantastic, elocvente în acest sens fiind Elixirele diavolului de Hoffman sau Domnișoara Christina de Mircea Eliade, foarte multe elemente fantastice fiind însă prezente în basme și în nuvele. În ceea ce privește temele, Roger Caillois în lucrarea sa În inima fantasticului identifică în acest
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și presupune o desfășurare abruptă, bruscă, cu cât mai laconică, cu atât mai spectaculoasă. De aceea există puține exemple de roman fantastic, elocvente în acest sens fiind Elixirele diavolului de Hoffman sau Domnișoara Christina de Mircea Eliade, foarte multe elemente fantastice fiind însă prezente în basme și în nuvele. În ceea ce privește temele, Roger Caillois în lucrarea sa În inima fantasticului identifică în acest gen de literatură următoarelele: pactul cu diavolul, sufletul chinuit care pretinde pentru odihna sa ca o anume acțiune să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
exemple de roman fantastic, elocvente în acest sens fiind Elixirele diavolului de Hoffman sau Domnișoara Christina de Mircea Eliade, foarte multe elemente fantastice fiind însă prezente în basme și în nuvele. În ceea ce privește temele, Roger Caillois în lucrarea sa În inima fantasticului identifică în acest gen de literatură următoarelele: pactul cu diavolul, sufletul chinuit care pretinde pentru odihna sa ca o anume acțiune să fie îndeplinită (un defunct revine pe pământ pentru a-și persecuta ucigașul; o pedeapsă leagă o fantomă de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
interval de minute sau de secole, aceleași fapte se repetă în aceeași ordine), opoziția animat inanimat (de exemplu, statuile vii), alunecarea într-un univers paralel, violări ale spațiului și timpului etc. În afară de aceste teme, Sergiu Pavel Dan, în studiul Proza fantastică românească, distinge câteva tipuri generate de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, prezente în operele literare: vraja (hipnoza, sugestia magică) în operele În pădurea Cotoșmanei de Gala Galaction și Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, visul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se repetă în aceeași ordine), opoziția animat inanimat (de exemplu, statuile vii), alunecarea într-un univers paralel, violări ale spațiului și timpului etc. În afară de aceste teme, Sergiu Pavel Dan, în studiul Proza fantastică românească, distinge câteva tipuri generate de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, prezente în operele literare: vraja (hipnoza, sugestia magică) în operele În pădurea Cotoșmanei de Gala Galaction și Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, visul prevestitor în Omul din vis de Cezar Petrescu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Cezar Petrescu, instanța morală extra-umană în Copil schimbat de Pavel Dan, ființa nefastă în La conac de lon Luca Caragiale. Însă, cea mai importantă problemă rămâne cea a cititorului, căci mult mai des decât în alte cazuri, autorul de literatură fantastică va trebui așadar să își pună problema aceasta. În lucrarea Introducere în literatura fantastică, Tzvetan Todorov indică ezitarea interpretării faptelor de către așa-numitul cititor implicit, ca și criteriu al fantasticității unei narațiuni oarecare: „Fantasticul nu durează decât doar atât cât
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
La conac de lon Luca Caragiale. Însă, cea mai importantă problemă rămâne cea a cititorului, căci mult mai des decât în alte cazuri, autorul de literatură fantastică va trebui așadar să își pună problema aceasta. În lucrarea Introducere în literatura fantastică, Tzvetan Todorov indică ezitarea interpretării faptelor de către așa-numitul cititor implicit, ca și criteriu al fantasticității unei narațiuni oarecare: „Fantasticul nu durează decât doar atât cât ține ezitarea, ezitare comună a personajului și a cititorului, aceștia fiind chemați să decidă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în alte cazuri, autorul de literatură fantastică va trebui așadar să își pună problema aceasta. În lucrarea Introducere în literatura fantastică, Tzvetan Todorov indică ezitarea interpretării faptelor de către așa-numitul cititor implicit, ca și criteriu al fantasticității unei narațiuni oarecare: „Fantasticul nu durează decât doar atât cât ține ezitarea, ezitare comună a personajului și a cititorului, aceștia fiind chemați să decidă dacă ceea ce percep ține sau nu de realitate, așa cum se înfățișează ea opiniei curente”. Observăm că fantasticul ar trebui considerat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
unei narațiuni oarecare: „Fantasticul nu durează decât doar atât cât ține ezitarea, ezitare comună a personajului și a cititorului, aceștia fiind chemați să decidă dacă ceea ce percep ține sau nu de realitate, așa cum se înfățișează ea opiniei curente”. Observăm că fantasticul ar trebui considerat ca o simplă piatră de hotar, căci autorul fantastic intenționează să nareze o serie de evenimente incredibile, de aceea el se vede obligat să adopte o tactică specială alternând în mod continuu secvențele în care apare miraculosul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]