KorAP: Find »[drukola/base=farfurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...199 >

4,972 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

bogați, nici foarte săraci. Tatăl meu este Leon Corbea, iar mama mea e Clara Corbea. Eram al doilea copil În familia mea. Sora mea este Miriam, născută cu patru ani Înaintea mea. Tata avea un magazin de sticlărie: erau pahare, farfurii, tot ce era de sticlă, chiar cristaluri. Dar era și un meseriaș foarte bun, era geamgiu și tinichigiu. Dacă veți trece prin Câmpulung și prin Sadova și veți vedea bisericile alea frumoase de tot, să știți că sunt acoperite de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de rochie - groaznic. Una era de mătase, una de stofă, dar nu pe măsura noastră. Am stat la Birkenau vreo trei zile, Închise În sala aceea mare, unde nu era nimic. Ne-au adus ceva mâncare. N-am avut nici farfurie, nimic, ne-au adus niște vase amărâte, cred că erau și niște... cum să vă spun... olițe. Și, așa cum am stat, cinci era numărul lor preferat: stăteam cinci Într-un rând - cinci, cinci... așa se număra totdeauna, câte cinci. Și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
spun: nu eram oameni, eram animale. Nu ne gândeam decât la hrană. Vă Închipuiți dumneavoastră că dimineața ne dădeau o cafea - ei, cafea, nu cafea din asta, o licoare neagră - și ne trimiteau la lucru. La amiază ne dădeau o farfurie de supă, În care pluteau niște coji de cartofi, deoarece cartofii Îi făceau pentru paznici, iar nouă ne dădeau cojile, și ceva legume uscate. Și o pâine neagră, mică de tot, nici un sfert de kilogram nu era. Și seara ne

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
două părți erau puse cândva niște paie, au urmat două săptămâni mizerabile În care am primit o bucățică de pâine de secară și ceva supă din pâinea pe care o țineau În aburi la bucătăria mare. Da’ n-aveam nici farfurii, nimic... Am găsit undeva din... oale În care făceam treaba, murdare, dar trebuia să mănânci. Nu mâncasem nici pe drum, cinci zile, așa că ori mori de foame, ori mori infectat, ori, eventual, supraviețuiești. Asta după două săptămâni. Ne-au dus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Era un centru de recreare a SS-iștilor. Acolo Crucea Roșie instalase un spital. În subsol m-au băgat Într-o cadă și fetele germane m-au spălat, m-au băgat În pat curat, alb, și mi-au dat o farfurie de supă. Nu știu exact din ce era, dar cred că au băgat morfină, că a doua zi dizenteria a dispărut. Am stat În spitalul acela trei luni de zile. De la 28 de kilograme am ajuns la 72 de kilograme

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
agresiv, care mușcă mai tare, care spintecă mai tare, care câine rupe la gât, care se aruncă la picioare... Am să vă povestesc ce-am găsit În mâncare: o grămadă de testicule cu penis, luate cu polonicul și puse În farfurie. Mă credeți? Mă credeți că am mâncat carne de om? Nici asta nu credeți? Vă spun! În ultima perioadă nemții nu au avut ce să ne dea de mâncare. Și am mâncat și carne de câine, că era cu păr

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ce să ne dea de mâncare. Și am mâncat și carne de câine, că era cu păr, cu gheare... Dar nu puteai să nu mănânci, că mureai. Dar, vă spun, un coleg ne-a arătat: „Uite, bă, ce-i În farfurie”. Penisul era cu testicule - atârnau. Fiert, i-adevărat, dar se menținea, se vedea că nu era de animal, ci de om. Nu mai vorbesc că am găsit și degete de la picioare și de la mâini... Am găsit ochi În mâncare. Nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Împăcat repede cu el. Am stat din 30 aprilie până În septembrie În acest... au spus lagăr, dar cu oameni liberi, cu o bucătărie care și astăzi ar fi strălucită, cu inox, cu tot... Ne dădeau și acolo numai o singură farfurie de mâncare, că nu aveam de unde... iar pe 15 septembrie am ajuns acasă. Împreună cu sora? Împreună cu soră-mea. Soră-mea a plecat În ’64... Trăia În New Jersey 0 până În ’96. La apel se stătea câte cinci oameni. Și aceștia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o sală de mese, că-s foarte ordonați, unde urca lumea și se mănâncă micul dejun. La 9 și la 15. Ne-au urcat, am stat, am coborât, dar care mic dejun, că nu aveam ce. Ne-au dat o farfurie de mâncare stricată, că de la altă fabrică ne-au adus mâncarea, niște murdării care au rămas. Nici o dată nu m-am scârbit: am mâncat tot ce-a fost. Dar, ironia sorții, de Yom Kipur au adus ciorbă de fasole - cine

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
tot timpul, au văzut că nu se mănâncă. „Dar ce este?” - au aflat că-i post. Au Început să zbiere că ne dau foc la toți. Imediat s-au apucat să mănânce - nu toți. Eu - nici moartă. Am rămas cu farfuria plină - n-am mâncat și nu m-au omorât. (februarie 2003) „Am fost martor la gazarea țiganilor” interviu cu Nussbaum László (n. 1929) Mihai Vakulovski: Domnule Nussbaum László, cum era familia dumneavoastră Înainte de război și cum ați simțit, atunci, când

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acest timp nu ni se servea nimic. Cine avea atâta putere dimineața Încât să renunțe la a-și mânca toată rația de pâine Începea să ronțăie bucățica pusă deoparte. Seara, la sfârșitul zilei de muncă, ni se distribuia câte o farfurie de supă, mai mult sau mai puțin groasă (dacă ai nimerit să primești ceva cartofi). În definitiv, și Niederorschel a fost un lagăr de muncă nazist ca toate celelalte. Însă deosebirea esențială Între acest comando de muncă ce aparținuse de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a fost o binefacere. Că Lageraltester-ul..., adică bătrânul lagărului, cel care conducea baraca respectivă, avea niște responsabilități față de nemți... Și el a avut niște nepoți, cărora le-am dat lecții de latină și de matematică, și pentru asta primeam o farfurie de supă În plus. Ciorbă de sfeclă. Era o ciorbă de sfeclă furajeră. Astea sunt elementele care m-au făcut să rămân În viață. Deci eu mi-am folosit cunoștințele, să zicem, În această privință. Nu știu dacă ei au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
erau antisemiți și oameni care, dumneavoastră trebuie să știți, când au intrat nemții În URSS, o bună parte dintre ucraineni au trecut la nemți. Adică au colaborat cu nemții. Nemții au știut că se poate colabora cu ei. Pentru o farfurie În plus erau capabili de orice. Nemții Își executau ordinele prin acești kapo. Chiar și bătăile și le făceau prin kapo. Nu-și murdăreau mâinile. Ei cel mult trăgeau un foc. Trebuie să țineți cont de faptul că, față de majoritatea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
prin faptul că nu am fumat și, al doilea lucru, dădeam lecții copiilor Lageraltester-ului. - Când predați aceste lecții? Când vă Întorceați de la muncă? - Când mă Întorceam de la muncă. Da, acest lucru Îmi plăcea și pentru asta mai primeam Încă o farfurie... - Curent electric nu trecea prin sârmele ghimpate? - Nu știu, că nu am atins sârma, dar cred că la Bergen-Belsen nu era. - Dar nu existau oameni care să fi...? - N-au existat. Nu știu să fi Încercat să sară gardul. - Au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acolo. - De unde era acel Lageraltester de la dumneavoastră? - Numele nu-l știu, dar era din Voivodina. Un om foarte serios. Așa l-am cunoscut eu. - Avea privilegii? - Primea ceva mai multă mâncare de la bucătărie. Așa că puteam să obțin și eu o farfurie În plus. Asta era. Era ceva mai bine hrănit. Altele nu existau. Avea o mică separație unde stătea. - El și familia sa? - El și familia. Și ținea și evidența oamenilor și nu ieșea la munca fizică - astea sunt privilegiile pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
se respectau toate canoanele. Se mai făceau abateri. De exemplu, și eu, și tata eram mari mâncători de „porcării” - nu În sensul rău al cuvântului, ci pur și simplu alimentele obținute de la porc. Ele se mâncau pe hârtie, nu pe farfurie, ca să nu spurci farfuria. Se mâncau pe hârtia aia care nu se strică la grăsime, În care se dădea la prăvălie Împachetată. Se mâncau În casă, dar nu cu tacâmurile cu care mâncam noi: se mâncau cu briceagul lui tata

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Se mai făceau abateri. De exemplu, și eu, și tata eram mari mâncători de „porcării” - nu În sensul rău al cuvântului, ci pur și simplu alimentele obținute de la porc. Ele se mâncau pe hârtie, nu pe farfurie, ca să nu spurci farfuria. Se mâncau pe hârtia aia care nu se strică la grăsime, În care se dădea la prăvălie Împachetată. Se mâncau În casă, dar nu cu tacâmurile cu care mâncam noi: se mâncau cu briceagul lui tata. Existau niște abateri. De

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433

o astfel de dialog cu fetele mele, așa că sfatul meu pentru ele, În această lume plată, ar fi teribil de scurt și de direct: „Fetelor, când eram eu copil, părinții Îmi spuneau la masă: «Tom, trebuie să termini tot din farfurie. Gândește-te că În China și În India sunt copii care mor de foame». Așa că iată ce vă sfătuiesc eu: fetelor, trebuie să vă terminați tema pentru acasă. Gândiți-vă că În China și În India sunt tineri Înfometați după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

date de Charles nu-s decât picnicuri“, a remarcat odată Rita Gibbons. Da, picnicuri, dar bune, chiar formidabile. Și dați-mi voie să declar aici că, desigur, musafirii mei au stat întotdeauna în jurul unei mese și nu și-au balansat farfuria pe genunchi; și au avut întotdeauna parte de șervete de pânză și nu de hârtie. Hrana este un subiect serios și, întâmplător, unul dintre subiectele asupra cărora nici un scriitor nu minte. Mă minunez de unde am moștenit fericita mea dibăcie gastronomică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
în orice caz, abia dacă-și dădeau seama de felurile ce li se puneau în față. De ce să-ți pierzi aproape întreaga zi preparând bucate pentru oameni care le consumă (sau mai curând le răscolesc cu furculița, lăsându-le în farfurie) în asemenea condiții? Băutorii nu sunt mari mâncăi. Și apoi, la dineuri, mâncarea mai e zădărnicită de conversația forțată. Unica speranță e să te găsești așezat într-una din acele „ferestre“, în care fiecare dintre partenerii tăi e angajat într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mai e zădărnicită de conversația forțată. Unica speranță e să te găsești așezat într-una din acele „ferestre“, în care fiecare dintre partenerii tăi e angajat într-o discuție cu vecinul din cealaltă parte. Numai așa te poți concentra asupra farfuriei tale. Nu, categoric, nu agreez aceste scene formale care, de cele mai multe ori, țin mai curând de vanitate, de prestigiu și de un fals simț al „bunei-cuviințe“ mondene, decât de adevăratul instinct de ospitalitate. Dimpotrivă, la haute cuisine inhibă ospitalitatea, din moment ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
m-am dus în cămăruța roșie și am aprins focul. Foamea, temporar amuțită de spaimă, îmi revenise. M-am întors în bucătărie, am deschis soba de gaz ca să încălzească puțin încăperea, apoi mi-am așezat pe masă un pahar, o farfurie, pâine, unt, brânză și o sticlă de vin. — Nu-mi oferi o băutură, Charles? — Nu. Pleacă. Nu-mi plac persoanele care se introduc noaptea în casa mea și o fac pe stafiile. Vrei, te rog, să pleci? Nu doresc să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mai curând m-am cufundat, într-un fotoliu de catifea, adânc, jos, lung. — Să ne aducem mâncarea aici? îl întrebă Hartley pe Fitch. — De ce nu? Hartley s-a întors în bucătărie unde, evident, luaseră masa, și a revenit cu două farfurii, în timp ce Fitch a tras din zid o măsuță îngropată, și i-a aranjat într-un echilibru cam precar picioarele pe covorul gros. Hartley i-a dat cele două farfurii lui Fitch, care le-a ținut în mână, cât ea s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
în bucătărie unde, evident, luaseră masa, și a revenit cu două farfurii, în timp ce Fitch a tras din zid o măsuță îngropată, și i-a aranjat într-un echilibru cam precar picioarele pe covorul gros. Hartley i-a dat cele două farfurii lui Fitch, care le-a ținut în mână, cât ea s-a foit căutând niște suporturi pe care să le așeze. Cele două farfurii, cu furculițele și cuțitele pe ele au fost în sfârșit așezate pe masă, s-a adus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
aranjat într-un echilibru cam precar picioarele pe covorul gros. Hartley i-a dat cele două farfurii lui Fitch, care le-a ținut în mână, cât ea s-a foit căutând niște suporturi pe care să le așeze. Cele două farfurii, cu furculițele și cuțitele pe ele au fost în sfârșit așezate pe masă, s-a adus și un coșuleț cu pâine, sau ceva în genul ăsta, două scaune cu spetează dreaptă au fost trase peste covorul rezistent, iar Hartley și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]