4,487 matches
-
și rușinos, care încă își mai închipuia că igiena personală ar trebui să rămînă personală și intimă, nu-și putea face nevoile decît dacă își ascundea fața în zeghe sau pătură. Trăiam în promiscuitatea aceea cam optzeci de pușcăriași". Este fascinantă galeria de personalități colegi de detenție, prezentată de Pavlovici cu un condei de autentic portretist, reușind din cîteva tușe să afirme fibra adînc umană a prizonierului, redînd totodată și "povestea" acestuia. La bolgiile dantești, am putea adăuga pe a zecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iască, fiecare gest și fiecare notă falsată care păreau atât de normale erau duse la desăvârșire în fața oglinzilor și în miile de ore de repetiții și studiu continuu : Nu poți realiza lucruri de excepție dacă nu ajungi la acea simplitate fascinantă în măsură să emoționeze. Să emoționezi prin sinceritate și firesc. Să pășești în scenă ca pe stradă. Asculta tot ce apărea în afară. Își făcuse abonamente la casele de discuri din țară și din Europa, mereu îi veneau colete mari
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nebunesc Charleston, nud, le-a văzut Cristi în carne și oase. Tot atunci, la Teatrul ABC, a ascultat-o pe viu pe tânăra Édith Giovanna Gassion, cu numele de scenă Édith Piaf, care abia începuse să înregistreze primele discuri. Era fascinant pentru Cristi să-și vadă în sfârșit pe viu idolii săi, adevăratele portavoci ale cântecului francez, pe care, ce-i drept, nu doar el îl adusese în România, dar el era cel care îl ridicase pe adevăratele sale culmi, depășind
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
culmi, depășind cu mult orice alt interpret care și-a încercat norocul cu tangourile-șansonete. Avusese poate cel mai important rol în importarea acestui stil, fără de care localurile din București ar fi cunoscut mai mult muzica lăutărească sau cea populară. Era fascinant să- și vadă idolii, dar mai ales să ia parte la ceea ce era nou pe scena Parisului, să descopere ultimele influențe și transformări, mode și dansuri. Într-adevăr, călătoria sa avea să-i schimbe destinul, făcân- du-l să înțeleagă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte, fără Însă ca aceștia să se contamineze de ideologia lui; de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stratus-cumulus ce pot „picta” scene și animale „legendare”, „mișcătoarea mărilor singurătate”, ca și de sublimul pe care ni-l evocă pustiurile infinite sau vârfurile de piatră ce visează În Înălțimi unde nu au acces nici vulturii, dar... cel mai „atractiv, fascinant, pasionant” a fost pentru mine - omul, gânditorul și romancierul - mereu același și același „lucru”: ființa umană și marile furtuni ce se iscă În ea, de parcă toate bătăliile și probleme lumii se duc, Înainte de orice și „după”, când totul pare a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spus cum s-au cristalizat limba și poporul român, un lucru rămâne totuși bine stabilit: româna este o limbă romanică. Teoria extravagantă a unei române dacice nici nu poate fi abordată Într-o discuție serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai mult de romanitatea occidentală (cu Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente În română). Este, cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de altfel, după mai mult de un secol; sensibilitățile și gusturile evoluează. Unii merg cu demitizarea până la a identifica puncte mai puțin seducătoare În viața lui Eminescu și În comportamentul lui, conturându-i un portret care nu mai seamănă cu fascinanta fotografie din tinerețe. Și astfel, printre conflictele românești de astăzi, se numără și disputa În jurul lui Eminescu. Contestatarii nu ar fi probabil atât de Îndârjiți, dacă promotorii cultului eminescian (majoritari, fără Îndoială) nu ar respinge dreptul oricui de a exprima
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și-a uimit contemporanii reconstituind dintr-un singur dinte corpul Întreg al unei reptile preistorice. Tot așa și Hasdeu. Cu logica impecabilă, dar nu mai puțin fantezistă, a unui Edgar Allan Poe al lingvisticii și istoriei, el străbate fără Încetare, fascinant și derutant, hotarul dintre realitate și ficțiune, construind o istorie „posibilă“, În care sunt incrustate și fapte reale, dar care ne transportă Într-o „lume paralelă“. Poet, dramaturg și prozator, În aceeași măsură ca lingvist, filolog și istoric, nu pare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu sănătate, voie bună În casă, belșug pe masă și Împlinirea tuturor realizărilor plănuite În activitatea Dvoastră atât de pasionată și generoasă. Ne-a rămas vie În amintire amabilitatea și erudiția cu care ne-ați Îndreptat pașii spre trecutul literar fascinant al Fălticenilor . Ștefania și Ovidiu Papadima </citation> <citation author=”PASCU George” loc=”Iași” data =”(17.6.1971)”> Stimate tov. Dimitriu, La scrisoarea Dvs. din 8 iunie 1971, vă fac cunoscut că sunt Întru totul interesat În privința documentelor muzicale găsite . Vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată micuța infantă Margarita, părul ei auriu... Galeria de portrete semnate de Velázquez: prințese și prinți, curteni, pitici și bufoni, conducători de oști, poeți... Fascinant și istovitor. Mai am putere să văd și lucrări de El Greco, Goya, Murillo - alți trei mari spanioli. Ne întâlnim cu colegii noștri din România. Sunt la fel ca noi: fericiți și obosiți. Mergem să mâncăm în cafenelele de la subsolul muzeului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sporește valoarea este locul în care sunt pictate, majoritatea reprezentând chiar colina Montmartre sau alte colțuri faimoase ale Parisului. Fiecare casă de aici își are propria istorie, se leagă de numele unei personalități artistice de renume, franceză sau străină. E fascinant să descoperi identitatea acestor clădiri. Dar acum, după ce am gustat „pe viu” din mitul Montmartre, nu-mi pot reprima o ușoară insatisfacție. Îmi imaginasem acest „paradis al artiștilor” mai mare ca suprafață și mai fastuos, nu știu cum. Deziluzia mea are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Wanda-Iadwiga subliniază lucrul acesta de la începutul excursiei, când, la intrare, privim niște panouri cu fotografii și desene înfățișând edificiul în diferite epoci. Frumos și măreț altădată, castelul, într-adevăr, arată ca o ruină după „eliberarea” sovieticilor. Periplul prin castel este fascinant. O organizare a vieții - și asta în Evul Mediu! - care ar trebui să trezească invidia edililor din multe orașe europene. Un sistem centralizat și eficient de încălzire pe timpul iernii, bucătăria și brutăria enorme, sala sfatului, biblioteca, închisoarea pentru nobili, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la volumul doi din Orbitor, se plimbă, savurează atmosfera cosmopolită, efervescentă a metropolei germane împreună cu prietena sa, poeta Ioana Nicolaie - o fată cu păr galben, înspicat. Îmi spune că Berlinul e un loc în care se scrie bine, un oraș fascinant. „Nu am crezut că e atât de mare. Este cât patru Parisuri înlănțuite!” Aici poate că exagerează, însă cred că impresia aceasta o are din cauza imenselor întinderi cotropite de șantierele Berlinului. Viața în străinătate, oricât de îndestulată, își are și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Kalkscheune. Expresul și-a făcut datoria. Expresul Görlitz poate să se odihnească, până la o nouă expediție, în mileniul al III-lea. - Care a fost, în ceea ce te privește, momentul de vârf și momentul mai puțin fast al acestei călătorii fascinante și... - să recunoaștem - epuizante? - Momentul de vârf l-am trăit la Paris, în Marché de la poésie, după întâlnirea cu Dinu Flămând (la Radio France Internationale) și Vicențiu Iluțiu, cu colega noastră de scris Ioana Crăciunescu, în Piața Saint-Sulpice, cu dna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Chingiz Abdullayev (Azerbaidjan).... Alberto Porlan Villaescuza (Spania) ..... Corinne Desarzens (Elveția) ............. Glenn Patterson (Irlanda de Nord)........ Einar Örn Gunnarsson (Islanda) ......... Text prezentare pentru coperta a IV-a Doi scriitori cunoscuți, din Moldova de peste Prut, VASILE GÂRNEȚ și VITALIE CIOBANU, relatează - „pe două voci” - fascinanta istorie a unui periplu literar de excepție. 104 scriitori din 43 de țări ale Europei, 45 de zile de drum - în vara anului 2000 -, străbătând 11 țări, poposind în 18 orașe, acoperind circa 7.000 km, schimbând opt garnituri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
En-Ghidu sunt prezente la modul obsesiv și eu aștept cu o anume nerăbdare să apară acel tânăr critic care să le cerceteze. În comparație cu acei dintre poeții europeni moderni sau mai puțin europeni care au „îndrăznit” să treacă de barierele splendide, fascinante ale mimesisului, ale „realului”, până la poeții mistici, la textele patristice, deoarece prin acest „ton”, prin această „abordare” abia, creatorul român, cred eu, va putea atinge universalitatea, ieșirea decisă din spațiul nostru istoric și idiomatic. Sigur, cum se repetă adesea, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să surprinzi un secret. „Ai dreptate, acum, în mine, se vede până la fund!”, i-am spus și el mi-a zâmbit cu acele zâmbete isusiace ale lui din tinerețe, când își pierdea fulgerător sexul și devenea unul din acele personaje fascinante și hermafrodite, supraumane, dezlipite din uleiurile maeștrilor Renașterii, un Ioan Botezătorul uimit că Noul Învățător, noul Rabbi vine la el să-i ceară botezul legitimității și al autorității, un Iisus înconjurat de femei, blând și protector fără violență, cerșind acea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să te duci să vezi un musical pe Brodway sau un blockbuster proiectat pe un ecran uriaș, delectându-te cu pop-corn. Chiar dacă versiunea cenzurată a vieții lui Mesia nu putea admite aceste indecențe. Ne vine greu să ne reprezentăm personajele fascinante ale legendei ca fiind niște iubitori ai spectacolului pe locotenentul Bonaparte bisând Cidul sau Rodogune, pe căpitanul de Gaulle la Théâtre Français ridicându-se de la cel de al doilea balcon (spre marea nemulțumire a vecinului din spate), pentru a o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vale,/ Cam despre soare răsare”. Fragmentul citat in extenso conține toate indiciile procesului inițiatic: intrarea în întunericul paroxistic prin dublarea nopții cu negura „de-ngrozit” provoacă un regres total. „Noaptea exprimă tocmai ambivalența sacrului: obscuritatea maschează particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lunii; însă în acest timp apare angoasa de a fi văzut fără a putea vedea, de a fi dezorientat și la discreția zgomotelor și umbrelor, transformate rapid în bestiar fantastic. Atâtea ritualuri sacre, ce evocă în special
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să cred), fie din cauză că limba nu permite, fiind ea prea intranzitivă, fie pentru că nu știm să facem negoț cu producția noastră simbolică. Sunt tentat să cred că, în calitatea noastră de europeni de mâna a doua, nu suntem suficient de fascinanți. Nici destul de europeni, nici destul de exotici, așa că stăm așa, nici în car, nici în căruță. Limbajul, la români, servește doar la disimulare... Ați fost între cei care au semnat pentru o "descentralizare" a României ("lui Mitică")... Ce distanță mai e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amânată un pic și în primele patru luni am învățat atât de performant suedeza încât am putut relua studiile universitare la Stockholm. Bunicii mă înscriseseră la Columbia University și americanii până la urmă mi-au aprobat viza de plecare în USA. Fascinantă parte a lumii America asta! Cu doi prieteni americani din Philadelphia am străbătut-o de la un cap la altul și am încercat să mă adaptez la mentalitatea americană dar mi-am dat seama că sunt prea "european" și m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prima. Dacă un text intra în atenția sa, te "ștampila" pe vecie. Nu mai aveai cum scăpa de ochiul său. De altfel optzeciștii și o parte din nouăzeciști o știu mai bine. Laurențiu Ulici a fost și rămâne o prezență fascinantă prin discurs și atitudine, anvergură. Este în același timp o "valoare simbolică extraordinară"! Dacă momentan Laurențiu Ulici se află într-un "con de umbră", cred cu tărie că nici o conspirație, nici un complot nu vor putea face să dispară definitiv valoarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tatăl meu să-mi arate capitala. Am mai vizitat apoi și alte mari orașe din țară, tatăl meu m-a dus la Iași, la Timișoara, la Cluj, la Constanța. Nici un alt oraș însă nu mi s-a părut atât de fascinant, atât de plin de viață, atât de inepuizabil. Pentru mine Bucureștiul era "marele oraș" în care voiam să trăiesc și acolo m-am dus să dau la facultate. Examenele erau pe vremea aceea foarte dure, dar am reușit la filozofie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu piesele mele, apoi primele montări în 1990. Aș fi putut să mă întorc în România, dar voiam să continuu aventura franceză. Mi s-a părut chiar că mă nasc a doua oară, iar pentru teatru Franța este o țară fascinantă. Am lucrat cu multe companii, am scris pentru companii de teatru franceze, am străbătut Franța în lung și în lat cu spectacolele făcute după piesele mele, de peste 20 de ani mă duc în fiecare vară la Festivalul de la Avignon. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]