5,941 matches
-
cum ai sta s-o judeci, e clar că Seniorul Samboshi e mult prea tânăr, iar succesorul trebuie să fie Seniorul Nobuo. Dacă Hideyoshi nu i se supune Seniorului Nuobo, ar putea fi acuzat de neloialitate și de uitarea numeroaselor favoruri cu care l-a învrednicit clanul Oda. — Cam neplăcută, toată situația, nu? Intențiile lui Nobuo sunt clare, și totuși nu pare capabil să înțeleagă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
momeala pe care Ieyasu o aruncase spre a o folosi pentru propriile lui scopuri fusese înhățată de pe margine de Hideyoshi. Nobuo mușcase momeala. Nu putem decât să ne imaginăm vorbele dulci pe care le-a folosit Hideyoshi pentru a câștiga favorurile lui Nobuo. De fapt, pe parcursul tuturor anilor săi de serviciu, Hideyoshi îl înfuriase doar rareori pe Nobunaga, tatăl lui Nobuo, așa că înduplecarea lui Nobuo trebuie să-i fi fost cum nu se poate mai ușoară. Dar condițiile acordurilor de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de o suită de 200 de personaje. În acest timp sultanul apărea înconjurat de un fast extraordinar, vorbea puțin și în cele mai multe cazuri, chiar deloc. O singură mișcare din cap sau un cuvânt de-al lui era considerat drept o favoare extraordinară. De la sultan, Duca iese cu sceptrul aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
exista așa ceva.). M-am suit pe scaun și m-am ridicat pe vârfuri, întinzând o mână ca să ajung la ou. îmi repetasem de nenumărate ori că era limpede că Margaret nu-l voia. Aproape mă convinsesem că-i făceam o favoare. în sfârșit, am atins oul cu degetele și în felul ăsta am reușit să mi-l rostogolesc în cap. Am cărat cutia până în spațiul dintre patul meu și zid, astfel încât dacă mama intra în cameră nu putea să mă prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
probleme. Probabil că trimitea cutremurul meu într-o zonă îndepărtată din China, unde nimeni nu trăgea nici un folos de pe urma lui. Când ar fi putut să producă un adevărat măcel în County Wicklow și mi-ar fi putut face mie o favoare. Mai târziu, am descoperit că zona îndepărtată se numea provincia Wik Xla și m-am simțit un pic mai bine. Dumnezeu nu mă abandonase. Era doar puțin cam surd. Spre groaza mea, Josephine a scos la iveală un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putea juca rolul de „ceva vechi“. — Vai, mami, abia răsuflu eu, mângâind cu degetele perlele reci și lucioase. Când eram mică, în timpul vizitelor din perioada verii, de fiecare dată când am probat colierul bunicii, am simțit-o ca o mare favoare. — E superb, mami. Mulțumesc foarte - — Perlele sunt minunate, Tish-Tish, mă întrerupe Lucille, dar Randall tocmai a surprins-o pe Claire cu colierul ăsta. E fabulos, nu-i așa? Mama face un pas înapoi, ca să se uite mai bine la șiragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Marquee ca să agăț niște manechine brazilience. Ce nu mersese bine? Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, dar mă simțeam destul de pleoștită. De ce-mi îngăduisem să sper? De ce interpretasem atât de pozitiv bujorii ăia, cinele costisitoare, complimentele în exces, favoarea cu Vivian, invitația s-o cunosc pe maică-sa... de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade în fața ferestrei - ca să mă facă să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu numai un birocrat al medicinei, ci și un amic distrat. Dacă nu e prea flămând sau pofticios. — Sau prea conștiincios. Jeny e pacienta mea. Când doctorul întârzie la masă, intră în panică și face crize urâte. Pentru dumneata, bibicule, favoare specială: un ultim sfert de oră... și își privi ceasul. — Buun, Coane, noi ce fel de țară suntem? — În curs de dezvoltare. — Ce înțelegi prin asta? — Mă plictisești, Tolea. Doar citești ziarele. Producție pe cap, productivitate, produs național, naiba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
membri ai echipajului se ocupă de ei în timpul pauzelor tale. Dar viața e nedreaptă și, nu după mult timp, vreun bătrânel trage perdeaua și aruncă un șervețel folosit pe tava mea. Eu cred că el crede că îmi face o favoare. Că mă scutește să îl culeg de pe jos mai încolo. O altă femeie urlă că una din toalete dă pe dinafară. O rog politicos să se adreseze unui alt membru al echipajului, pentru că eu sunt în pauză. Din nefericire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să ne căsătorim. Li se părea amuzant. La început zâmbeam timid, dar acum pur și simplu nu îmi mai pasă. Oricum, celălalt motiv pentru care urăsc invitațiile la cină este că eu nu gătesc prea bine, așa că noi, ca să întoarcem favoarea, invităm cuplurile la restaurant. Și Tim se plânge că îl costă o avere. Nu e vorba că ar fi cărpănos, dar pune bani deoparte pentru o casă. Și nu poți să economisești pentru o casă în Dublin și în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că în SUA majoritatea vânzătorilor te întâmpină astfel, așa că o salut doar, cu un zâmbet la fel de larg. Mi se pare drăguț că sunt așa de veseli. Uneori, în Irlanda, vânzătorii se uită la tine de parcă ți-ar face o MARE favoare atunci când îi rogi să-ți aducă măsura potrivită. Nu știu cum sunteți voi, dar mie nu îmi place ca vânzătorii să fie prea entuziaști. Ca atunci când te urmează prin magazin. Asta nu e chiar în regulă. Nu prea îmi permit să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îmi pun în palmă loțiune de bronzat urât mirositoare. O întind pe spatele ei bronzat. — Tot nu-mi vine să cred că mi-a dat papucii, totuși, mă vait eu. Dar asta voiai, nu? De fapt, ți-a făcut o favoare, dacă te gândești bine. Știu că are dreptate. Tim de fapt m-a scutit să fac eu fapta urâtă, dar din nu știu ce motiv, nu mă simt mai bine știind asta. Încă mai sunt șocată că mi s-au dat papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
știi? Pentru că tot ce i se trimite impresarului meu e tragic, îmi explică el. Toată lumea are o poveste tristă de spus. Vorbesc serios. Toată lumea. Mă întreb de ce are o atitudine așa negativistă față de tot. Poate crede că îmi face o favoare. Mă ia cu binișorul înainte să încep măcar să-mi fac public scenariul. Crede că nu am chiar nici o șansă să-mi fie acceptat? Nu-l condamn, de fapt. Majoritatea oamenilor sunt sceptici. Mama nu ratează niciodată ocazia să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
el. Lydia e distrusă când îi las mâna. Înaintând pe interval, observ că semnalul vine de deasupra lui Celeste. Rahat. Ce mai vrea acum afurisita? —Auzi, scumpo, ciripește ea. Mă întrebam dacă nu ai putea să-mi faci o mare favoare? Alistair și cu mine tocmai ne-am sărbătorit primul an de căsătorie și ne întrebam dacă sunt cumva locuri libere la clasa întâi. Ar fi așa un răsfăț pentru noi amândoi. Deschid gura să spun ceva, dar rămân fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
își vadă primul nepot. Vorbind cu ea și văzând ce mult îi place viața, m-a făcut să-mi dau seama că sunt alte lucruri mai importante pe lume decât Adam Kirrane și că, de fapt, mi-a făcut o favoare invitând-o în oraș pe Lydia. Mi-aș fi putut irosi mai mult timp cu el, cum am făcut cu Tim. Dar cel puțin el nu a apucat. În afară de asta, nu mai am alți trei ani de pierdut cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și dau numele străzii din Clerkenwell din care se face mica alee. — Avem voie sper să intrăm cu taxiul aici, nu ? spune Jack cu blândețe când urcăm În mașină. Ești sigură că nu trebuie să așteptăm un autobuz ? — E o favoare specială pe care ți-o fac, spun cu severitate jucată. — Și zi, unde mergem ? E un restaurant ? Un bar ? O sală de dans ? spune Jack, În clipa În care taxiul demarează. — Așteaptă și vei vedea ! Îi zâmbesc radioasă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi că ai putea să-mi faci o favoare ? Aștept până se Întoarce cu fața spre mine, și-mi iau cea mai rugătoare expresie de care sunt În stare. Crezi că ai putea să rămâi tu aici un pic să răspunzi la telefon, cât mă duc și eu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
El îmi nesocotește așteptările legate de Tang Nah. Dacă nu ar fi atitudinea lui de lene, Tang Nah ar putea fi un om mult mai măreț decât e acum. Junli și Dan ar veni la mine să se roage de favoruri din partea lui Tang Nah. Cred că e dovadă de egoism din partea lui Tang Nah să se accepte ca fiind un ratat. Prietenii lui sunt egoiști că-i stau în preajmă în timp ce talentul lui se duce pe apa sâmbetei. Ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu o lovitură de stat, că armata sa se răzvrătește. E convins că are loialitatea unei singure forțe militare, din provinciile nordice, cea condusă de bolnăviciosul mareșal Lin. De ani de zile, Lin joacă tot felul de trucuri ca să câștige favorurile lui Mao. În legătură cu purtarea sa, colegul său, mareșalul Luo Rei-qing nu numai că e dezgustat, dar îl și critică, acuzându-l de ipocrizie. Am ajuns să-l cunosc pe Lin prin intermediul lui Kang Sheng. Kang Sheng zice că Lin Biao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sè pèstrez declarația asta a ta, dacè se poate! Mi-ar fi plècut s-o fac bucèțele în fața ta, dar, te rog, permite-mi s-o pèstrez, Ce zici, esti de acord?! mè întreabè ca si cum mi-ar cere o mare favoare, Sigur cè puteți! nu-i pot refuză șefului poliției județene una că ăsta, Matei strèduindu-se sè-l convingè, referindu-se la declarație, cè n-a avut nici o intenție de a falsifica adevèrul sau de a induce în eroare vigilenta organelor publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ca pe un privilegiu de a se descoperi, de a se putea îndrăgosti mereu unul de celălalt. Și în acest veritabil exercițiu zilnic de iubire, relația lor nu se baza pe obligații, ci pe armonie. Se clădea, se consolida prin favoarea reciproc acordată de a se devota unul celuilalt, de a se desfăta unul pe celălalt. Nu se grăbeau, nu săreau peste minutele vieții, ci le prelungeau cu bună știință, fiind convinși că graba, repezeala anihilează nu numai voluptatea sufletului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trece timpul ( În folosul lor, bineînțeles), iar păgubașul poate să se laude, față de nevastă, față de copii și, mai Încolo, față de nepoți, strănepoți că, bine-bine, Rusul l-a furat, l-a regulat, dar nu oricum, ci cu-toate-onorurile: i-a făcut marea favoare să-i explice, să-i facă un desen au stat de vorbă, atunci, prietenește ba chiar frățește... - Mai scurt și la obiect! - Mai scurt: Deci, Rusul răspunde: «Ziceam că tu, Moldovan, ești oaia - se și pălește: Mioriță lae, lae bucălae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la moarte, la închisoare pe viață sau să-i comute pedeapsa la cincisprezece ani de serviciu militar obligatoriu la Adoras, era pe deplin conștient de ceea ce făcea, deși la început respectivul acuzat se gândea că i s-a făcut o favoare comutându-i-se pedeapsa. Pentru căpitanul Kaleb-el-Fasi, comandantul Garnizoanei și autoritate supremă într-o regiune cu o întindere cât jumătate din Italia, dar în care nu trăiau mai mult de opt sute de suflete, cei șapte ani petrecuți la Adoras erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
targuí-ului de a continua să trăiască se măreau de patru ori. îl observă în timp ce dormea, neliniștit, murmurând uneori, cu gura foarte deschisă, ca și când ar fi căutat mereu aerul care se împotrivea să-i coboare în plămâni. I-ar face o favoare dacă i-ar prelungi somnul pe veci, i-ar evita temerile și lipsurile zilelor viitoare, acum, că se cufundase într-un somn mai liniștit, când încă mai păstra în suflet vaga iluzie că este liber și încă mai nutrea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-și dea seama într-o clipă cine i-a luat. Tăcu o clipă. — Dar ce s-ar întâmpla dacă am găsi cadavrul câteva ore mai târziu? — Ai fi în stare să lași un om să moară așa? — îi facem o favoare, zise. Ce crezi că se va întâmpla când vor pune mâna pe el după tot ce-a făcut? Or să-l ciomăgească, or să-l tortureze și, până la urmă, or să-l spânzure. Nu? — Asta nu e treaba mea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]