4,316 matches
-
prea bine cu auzul de la o vreme. Plicul lui Flavius-Tiberius părea, după grosime, mai mult decât o banală felicitare. El Însă Îl deschise fără emoție și bătrânii putură să vadă că Într-adevăr nu se Înșelaseră: fiul lor primise o felicitare muzicală de care nu vor Înceta să se minuneze o bună bucată de timp. Violeta Rancea-Reichler nu se dezmințea nici acum. Indiferența cu care fiul lor parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
loc liber În inima ei mare de artistă pentru cel pe care nu Înceta se pare să Îl iubească, În ciuda legămintelor sfinte ale căsătoriei. Vrăjită de cele câteva acorduri ale unui marș nupțial imprimat prin cine știe ce minune dumnezeiască În cartonul felicitării anume ales pentru cei cincizeci de ani ai lor de căsătorie, domnul și doamna Moduna nici nu observară plecarea fiului lor spre o adresă neprecizată și pe o perioadă ce nu putea fi nicicum anticipată. 35. Dacă vezi lumină, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și vei fi strivit, i-a spus ea. De ce n-ar fi și viața mea „un grand poème né de rien, un grand poème fait de rien”? i-a răspuns el cu emfază. Îi citise a nu știu câta oară felicitarea muzicală din care Însă nu reținuse nimic, nici un cuvânt și nici o notă, ca și cum ar fi fost scrisă Într-o limbă necunoscută și expediată apoi Într-un plic de turtă dulce. 26. Discursul despre starea națiunii a fost, pe cât de scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spus decât că, după cum s-a văzut, Anul Nou a sosit la timp. Ceasul universal e, orice s-ar zice, bine reglat, adăugă domnul Moduna, prefăcându-se că nu observă, asemenea Martei, stânjeneala din privirea fiului lor. Urările fuseseră făcute, felicitările citite, așa că, din acel moment, era dezlegat de orice obligație. Ca și până atunci, de altfel. El Însă ținuse cu tot dinadinsul să ciocnească cupa de șampanie cu ei la miezul nopții, lucru destul de rar În ultimii ani. Fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ce-ar fi să vorbim despre filme? Voi, fetele, încercați să dați lovitura, nu-i așa? Sheryl îmi aruncă o privire de vampă. — Eu am dat lovitura. Am jucat în Femeia puma, Atacul grifonului fantomă și Dulcele caprifoi de-acasă. — Felicitări. Betty a obținut vreun rolișor? — Poate. Poate că da, poate că nu. Betty era trombonistă rău de tot. — Continuă. — Păi, de Ziua Recunoștinței, toți chiriașii de la etajul cinci au venit aici la o gustare. Betty era în bani și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spune el pe un ton pe care Încearcă să Îl facă și blând, și penetrant. Am vești minunate. Ți s-a acordat Ordinul de Merit. Nici o schimbare de expresie a trăsăturilor supte nu arată că mesajul ar fi fost receptat. — Felicitări, dragul meu, adaugă Gosse. Chipul rămâne impasibil. Gosse se uită la Minnie. Minnie ridică din umeri. În liniștea Încăperii, amândoi aud sirenele de ceață mugind trist una la alta pe râu. Puțin descurajat de acest contratimp cu anunțul lui, Gosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aranjeze așternuturile. În timp ce ușa se Închide În urma lui Gosse, scriitorul deschide ochii și murmură: — Stinge lumina, Kidd, nu vreau să se vadă că roșesc. Ceva mai târziu În cursul zilei, James se arată mai plin de viață pe măsură ce mesajele de felicitări curg prin intermediul telefonului, al telegramelor sau prin curieri speciali. Theodora Bosanquet, care vine să Îl felicite În persoană, Împarte ascensorul până la etajul patru cu un băiat de la oficiul poștal, care duce În tolba de piele un teanc imens de telegrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
către mai tânărul scriitor, pe care până atunci contase ca prieten și admirator. Dar un alt nume este cel care provoacă cea mai puternică reacție negativă și cea mai mare surpriză, atunci când Theodora citește cu glas tare: „Cele mai calde felicitări pentru o distincție binemeritată. Sunt mândru că am produs Guy Domville, chiar dacă nu a fost un succes. Sir George Alexander.“ Chipul lui James se Întunecă, sprâncenele i se zbârlesc, perii de pe țeastă parcă i se ridică. Aruncă săgeți din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grăbește să găsească o modalitate de a-i abate atenția de la această nefericită Întrerupere intervenită În valul de gânduri bune. Uite alta, spune ea, rupând Încă un plic. Hai să vedem de la cine e... Gerald du Maurier! „Cele mai sincere felicitări, bătrânul ar fi fost Încântat!“ — Du Maurier e mort, spune Henry. — Nu, nu, Henry. Ăla era vechiul tău prieten, George Du Maurier. Asta e de la fiul lui, presupun. — Da, Gerald, actorul, intervine și Theodora. „Bătrânul“ trebuie să fie tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apleci puțin - Însoțindu-și vorba de gesturi, Îi indică În lungul străzii, spre stânga - o să vezi palatul și grădinile Kensington, la capăt. O să-mi iau un câine și-o să-l duc la plimbare În parc. — Apartamentul e minunat, spuse Fenimore. Felicitări, Henry. — Și va fi Încă și mai minunat când va fi mobilat, Îi răspunse el. Trebuie să cinezi cu mine de Îndată ce mă instalez. Am mari speranțe - foarte mari speranțe - În ce privește mâncarea gătită de doamna Smith. Oricum, va fi un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a face cu rostirea naturală; pasajele descriptive erau Îngreunate de clișee; iar acțiunea era flagrant pusă În slujba dezbaterii ideologice. Sigur, romanul nu era complet lipsit de merite - din fericire, căci era obligat să Îi trimită autoarei o scrisoare de felicitare și era conștient că doar câteva rânduri cu complimente vagi nu aveau să fie suficiente. Doamna Humphry Ward (cum iscălea ca autoare) aștepta din partea mentorului său o critică detaliată. Henry amână Într-atât, Încât trebui să Își ceară scuze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cinci sute de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi - suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care făcuse el Însuși câteva, apucă mâna lui Henry În ale sale și i-o strânse viguros. Rosti fără glas: „Felicitări!“ Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele se stinseră Într-un zumzet de conversații animate, În timp ce publicul ieșea În șir indian din sală. Compton se Întoarse către actori. — Bravo, doamnelor și domnilor! spuse el. — Într-adevăr, ați fost minunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
luai după primirea făcută la final, celelalte trei acte „merseseră“ la fel de bine. Balestier Își făcu apariția, cu chipul proaspăt și entuziast clătinându-se viguros pe trupul lung și subțire, ca o baghetă de magician, și Îi strânse mâna lui Henry. — Felicitări, dragul meu, e un succes, spuse el. — Crezi? Întrebă Henry. — Întreabă-l pe dumnealui, zise Balestier, făcând semn cu capul spre Compton. — Eu i-am spus deja, zise acesta. Și, când ajungem la Londra, o să fie și mai bine. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urma să Îi fie expediată lui Alice la prima oră a dimineții, așa cum Îi promisese. Pentru prima dată, șirul de cuvinte și propoziții nu tocmai corecte din punct de vedere gramatical părea justificat retoric. Scrise: „SUCCES MAGNIFIC TRIUMFĂTOR FĂRĂ REZERVE FELICITĂRI UNIVERSALE MARI OVAȚII PENTRU AUTOR VIITOR MĂREȚ PENTRU PIESĂ COMPTONII STRĂLUCIȚI ȘI JOCUL LUI ADMIRABIL SCRIU HENRY“. Rezuma perfect sentimentele sale față de seara aceea. A doua zi, trupa trebui să se mute la Wolverhampton, unde era programată să joace la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stil Regency, cu privire spre promenada cu magazinele ei, de după două șiruri de copaci. Henry o mai vizitase de vreo două ori, locuind confortabil la o pensiune de alături. Când slujnica Îl pofti să intre, Fenimore stătea la fereastra salonului. — Felicitări, Îi spuse ea zâmbind. Henry o privi cu gura căscată. — De unde știi? — Te-am așteptat, Îi răspunse ea cu un surâs. Când te-am văzut pășind pe trotuar, aveai un mers atât de săltat și o expresie atât de senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
curs de redactare. Ca mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și că cei mai mulți dintre prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adevăr, „o fire excepțională“. Dacă Guy Domville era un succes, el avea să se bucure cu adevărat pentru reușita prietenului. Era un gând ca o dojană, unul care ar fi trebuit să Îl facă să se simtă rușinat de găunoșenia felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua acoperită cu linoleum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
valoare de o mie șase sute de lire, ceea ce era destul de Încurajator. Portarul de la intrarea actorilor Îi Întrerupse cu o telegramă, „Fără răspuns“, abia sosită. — Alt binevoitor, comentă Alexander cu un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ UN EȘEC TOTAL DISEARĂ.“ — Dumnezeule mare! exclamă Shone. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
liber-cugetătorul Shaw. — Sună costisitor, comentă sec irlandezul. — Sunt convins că Îmi pot câștiga traiul atâta timp cât mă ține sănătatea, zise Herbert. Tocmai am vândut la The New Review o povestire În foileton, pe o sută de lire. Shaw era sincer impresionat. — Felicitări! Am să o caut. Cum se numește? — Mașina timpului. — Un titlu incitant, spuse Shaw. Așadar, se sfârșise. Ajunsese la capătul unui drum Închis, la fundul secat al fântânii, la zidul de piatră din capătul tunelului. Eșecul. Avusese o Înțelegere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi bucurat de compania lui, Întreținerea musafirilor presupunea un oarecare efort, iar musafiri avusese mai mulți din iunie Încoace. Era Întotdeauna o plăcere să Îi primească și să constate, atât din expresia de pe chipurile lor, cât și din cuvintele de felicitare, admirația pe care o stârnea noua lui rședință; dar această reacție plăcută nu făcea decât să Îl oblige să fie o gazdă la Înălțimea locuinței, drept care petrecea mult mai mult timp gândindu-se la nevoile oaspeților săi și Îngrijindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
copii bântuiți, avea cele mai mari șanse. Din punctul acesta de vedere, ea Îi depășise așteptările. Povestirea, de lungimea unei nuvele, apărută În serial În Collier’s În primele luni ale anului, Îi adusese un sac Întreg de scrisori de felicitare din partea prietenilor dar și de la străini, numai că, din tonul corespondenței, reieșea clar că atinsese un nivel de reacție mai profund În cititorii săi decât simplul fior asociat cu plăcerea. Ideea unui cuplu de adulți care spulberau inocența a doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propria grădină. În dimineața aceasta, abia aștepta să treacă la treabă. PARTEA A PATRA Cea de-a doua zi a lui 1916 la Carlyle Mansions este, inevitabil, un moment de contrast față de agitația primeia, cu toate telegramele și scrisorile de felicitare care sosesc din țară și din străinătate (și care vor continua să sosească multe zile de acum Încolo). Doamna James recunoaște numele distinse care Însoțesc unele dintre aceste mesaje - William Dean Howells, de pildă, Logan Pearsall Smith, Ellen Terry - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Scribner’s. Trebuie să i se fi părut, când „distinsul oaspete“ i-a bătut la ușă, prezentându-și cartea de vizită, că, În ciuda admirației prietenilor și a tinerilor discipoli pentru care era cher maâtre, În ciuda Ordinului de Merit și a felicitărilor care Îi urmaseră, În ciuda propriei credințe În valoarea operei sale și În drumul estetic dificil pe care și-l croise și Îl urmase cu atâtea eforturi - În ciuda tuturor acestora, trebuie să i se fi părut că a dat greș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce părere ai? Un ceas de aur ar fi potrivit, zic. Cred că ai dreptate. Faci tu pregătirile? Îhm. Petrecurăm câteva ore minunate împreună, până veni timpul să mă pregătesc pentru petrecere. Nu uita să-i scrii prietenului tău pe felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam superb. Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nevrând să accepte că a greșit. Când îmi dădu drumul, îmi sărută ambele mâini. Și atunci fu el cel ce mă evită toată noapte. Însă când mă duse acasă, deși tăcu, se uită la mine cald și îl simții aproape. Felicitări, Irin, ai fost minunat de talentată, îmi spuse Amèlie, pupându-mă pe obraz cu atenție. Mulțumesc. Ce balerină superbă, spuse o a II-a persoană. Și tot așa, printre felicitări avui timp să mă uit și la Angi. Era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]