6,757 matches
-
ales apanajul artelor.194 Fenomenul acestor renașteri îl determină pe Schnädelbach să constate "cât de precară a devenit înțelegerea de sine a filozofiei ca știință: în vreme ce științele [...] se orientează după modelul unilinear al progresului, propria istorie pare să le ofere filozofilor un rezervor aproape inepuizabil de posibile Weltanschauungen, pe care le pot prelua și perfecționa, fiecare din punctul lui de vedere"195. De altfel conchide autorul citat -, însuși sensul conceptului de Weltanschauung "confirmă înrudirea filozofiei cu arta" fiindcă trimite la "estetizarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conceptului de Weltanschauung "confirmă înrudirea filozofiei cu arta" fiindcă trimite la "estetizarea filozofiei, văzută ca o contramăsură la scientizarea ei"196. Înainte de a desprinde câteva concluzii în legătură cu continuitatea și discontinuitatea în filozofie, ne vom opri asupra "posibilelor Weltan-schauungen, pe care filozofii le pot prelua și perfecționa", așa cum am văzut că spune Schnädelbach într-o aluzie foarte transparentă la Dilthey. Vrem să insistăm acum asupra ideii de "perfecționare" a viziunilor despre lume, pentru că în legătură cu "preluarea" lor de-a lungul istoriei ne-am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conceptual prin noi înșine, fără a fi inteligibilă în sens real prin ea însăși 200; apoi am menționat că Dilthey se referă la o continuitate a cercetărilor și a atitudinilor filozofice, ilustrată prin analogii și paralelisme ce pun în relație filozofii, școli, orientări și epoci diferite; iar legat de aceasta, faptul că el evocă emoționat "continuitatea forței de creație", precum și rolul ei în depășirea istorismului (am văzut cum "fiecare gânditor îi încredințează celuilalt problemele și-i transmite adevărurile sale", cum un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
școli, orientări și epoci diferite; iar legat de aceasta, faptul că el evocă emoționat "continuitatea forței de creație", precum și rolul ei în depășirea istorismului (am văzut cum "fiecare gânditor îi încredințează celuilalt problemele și-i transmite adevărurile sale", cum un filozof își asumă sarcinile altuia într-o continuitate a spiritului creator constituindu-se astfel, ca să-i spunem așa, o tradiție a preocupărilor și cum "orice lucrare filozofică viabilă se naște în cadrul acestei continuități"); pe urmă, ideea că "filozofia s-a dezvoltat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu a faptelor înseși, și am ajuns la principiul multiplelor corelații holiste, specifice lui Dilthey (de pildă, "corelația faptelor individuale", "corelația realității obiective", "corelația scopurilor", "corelația istorică a sistemelor"). Apoi, chiar reapariția celor trei paradigme în epoci diferite la diverși filozofi ne-a trimis tot la ideea de "continuitate". Și atunci am susținut ideea unei continuități tipologice. "Corelate istoric" în continuitatea lor tipologică, sistemele oferă priveliștea unei totalități care-l ajută pe Dilthey să reconstituie conceptul generic de "filozofie". După cum am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
217. Întregul astfel reconstituit de Dilthey apare ca o proiecție ideală a posteriori, un etalon menit a măsura relativitatea părților. Aici ne opunem părerii lui M. Florian despre "primatul totalității" în cazul lui Dilthey și vrem să subliniem că la filozoful german întregul nu preexistă părților, ci este reconstituit treptat, inductiv, pe baza lor și a corelațiilor dintre ele (vezi III, 1B). Aspectele semnalate până acum ne conduc deja spre ideea că teoria sistemelor filozofice înțelese ca Weltanschauungen are un pronunțat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
determină pe Dilthey să limiteze numărul tipurilor de sisteme filozofice. Mai târziu, Spengler va face același lucru cu numărul culturilor importante. Autorul Declinului Occidentului, ale cărui opinii istori(ci)ste nu diferă substanțial de cele ale lui Dilthey, consideră că "filozofii nu au libertatea să-și aleagă materia despre care tratează" (fiindcă, ar spune Dilthey, există o esență paradigmatică a filozofiei, care pe lângă trăsăturile ei formale le conferă sistemelor filozofice și "o coapartenență de conținut": raportarea statornică la "enigma vieții și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
individuale, social-istorice și culturale, care umplu paradigma filozofiei cu un alt conținut altfel spus, cu alte date ale realității și, ca atare, le imprimă sistemelor alte rezolvări). Numai că în radicalismul lui, Spengler încheie contrazicându-și afirmația inițială în legătură cu imposibilitatea filozofilor de "a-și alege materia": Nu există întrebări eterne; există doar întrebări ce sunt resimțite și puse dinăuntrul unei anumite existențe."236 La aceasta, probabil că Dilthey ar fi replicat în spiritul viziunii sale că există totuși "întrebări eterne" (care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numit pars pro toto. Dar înainte de a trece la analiza promisă, dorim să mai punem în discuție un aspect. Ni s-a părut firesc ca până acum să dezbatem raportul dintre discontinuitate și continuitate doar din punctul de vedere al filozofului de care ne ocupăm. Este timpul să avansăm și o problemă de principiu, cu atât mai mult cu cât ea se află într-o strânsă legătură cu tema capitolului următor. Simplul fapt că Dilthey și toți comentatorii lui vorbesc despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că abia "corectura vieții prin intermediul spiritului, sau al moralei" reprezintă adevărata corectură "de durată și etern necesară"-, autorul observă că, în fond, critica nietzscheană a moralei este "o ultimă formă a iluminismului" (s.n.), căci atunci când anunță că "Dumnezeu a murit", filozoful o face întru slava omului: "Religiozitatea supraconfesională despre care vorbește el nu mi-o pot închipui altfel decât legată de ideea de <<om>>, sub forma unui umanism cu fundamente și rezonanțe religioase" (Nietzsches Philosophie im Lichte unserer Erfahrung în Gesammelte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Wesen..., p. 7). 141 Ibid. 142 Pentru a sugera caracterul modern al viziunii lui Dilthey, aici putem face o trimitere la Émile Bréhier, care ajunge la o serie de concluzii apropiate de cele ale lui Dilthey. Comentând ideile dezvoltate de filozoful francez în La philosophie et son passé, Mircea Florian arată că pentru Bréhier, "esențială în orice doctrină filozofică este o <<structură>>, un fel de <digerare spirituală>>, independentă de alimentele oferite de timpul în care s-a constituit doctrina cu <<structura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mentale esențiale>>, oarecum <<intemporale>> sau <<permanente>>, a căror reînviere în cursul timpului depinde prea puțin de <<circumstanțe variabile>>". Lăsând la o parte rolul minor conferit de Bréhier "circumstanțelor variabile", credem că Dilthey ar fi putut subscrie peste ani la ideile filozofului francez și mai cu seamă la concluzia lui, potrivit căreia în acest fel reușim să evităm atât "relativismul istorist, care restrânge o gândire filozofică la scurtul răstimp al apariției și acțiunii ei nemijlocite", cât și "iluzia unei filozofii absolute, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fenomenele ce urmează a fi explicate și construcția prin care sunt explicate. Pentru a vedea cât de important este rolul pe care Blaga îl atribuie acestui "ideal cognitiv" în structurarea unei "imagini a științei", dar și pentru a sublinia apropierea filozofului nostru de Dilthey, iată întrega argumentație, așa cum apare ea în Cultură și cunoștință: Ideea anticipată cu care omul de știință operează întocmai ca și cu o țintă de realizat împreună cu fenomenele, în care vrea să-și concretizeze ținta -, formează <<problema
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ibid., pp. 24-25. 170 Ibid., p. 25. 171 Apud Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă, București, Editura Cartea Românească, 1983, p. 94. Contextul în care apare această sintagmă explică "orgoliul gândului propriu", în fond orgoliul filozofului de a interpreta lumea pe cont propriu, ceea ce-l apropie încă o dată pe Noica de înțelegerea filozofiei ca Weltanschauung, ca încercare personală "de a rezolva enigma vieții și a lumii": Fiecare om își păstrează dreptul ca într-o zi a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Noica pot fi puse în legătură și cu faptul că orice construcție filozofică trebuie s-o ia de la capăt, "să se autoîntemeieze", cum spunea Blaga (vezi IV, 2, iar pentru întregul context și I, nota 185). El considera că adevăratul filozof "se simte dator, față de propria sa conștiință, să-și ia singur în stăpânire imperiul, adică să-l reîntemeieze" (Despre conștiința filozofică, p. 108). De altfel, asupra acestui aspect care în viziunea lui Blaga constituie una dintre trăsăturile fundamentale ale filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
monadă este "un microcosmos", deoarece comentează Peter Kampits în ea "se reflectă permanent întregul univers" (Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, București, Editura Humanitas, 1999, traducere de Radu Gabriel Pârvu, p. 73). Pe lângă deosebirile dintre cei doi filozofi (care ar merita de asemenea să fie analizate bunăoară, ideea ierarhizării monadelor sau cea a unei "armonii prestabilite", pe care Dilthey nu are cum să le admită), analogia cu Leibniz este interesantă și credem că ea poate fi continuată, căci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 74), ceea ce ne amintește de importanța pe care Dilthey o acordă unor concepte ca Zusammenhang și pars pro toto. 193 În legătură cu acest aspect am putea spune ca É. Bréhier: "Când vorbesc de renaștere nu vreau să neg originalitatea unui filozof; o renaștere în sens adevărat este reluarea, nu continuarea unei gândiri", întrucât conchide filozoful care-l asimilase pe Bergson renaștere poate însemna "reluarea unei intuiții", și nu neapărat "a unei tradiții" (apud Ioan Ivanciu, Concepția lui Émile Bréhier despre istoria
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca Zusammenhang și pars pro toto. 193 În legătură cu acest aspect am putea spune ca É. Bréhier: "Când vorbesc de renaștere nu vreau să neg originalitatea unui filozof; o renaștere în sens adevărat este reluarea, nu continuarea unei gândiri", întrucât conchide filozoful care-l asimilase pe Bergson renaștere poate însemna "reluarea unei intuiții", și nu neapărat "a unei tradiții" (apud Ioan Ivanciu, Concepția lui Émile Bréhier despre istoria filozofiei în ***, Studii de istorie a filozofiei universale, IV, București, Editura Academiei, 1974, vol
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se exprima M. Florian. Pentru Dilthey, variabil este doar numărul unor Weltanschauungen concepute în cadrul limitat al celor trei paradigme. 196 Ibid. 197 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 518. 198 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 374. 199 Se înțelege că filozoful german ajunge la aceste idei în urma analizei expuse mai sus. Ele nu se constituie nicidecum într-o condiție conceptuală. 200 Pornind de la distincția, făcută în legătură cu Droysen, între cunoașterea obiectului și obiectul cunoașterii, am constatat că există o continuitate a cunoașterii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că metafizica e "imposibilă pentru că pretinde lucruri contradictorii. Dacă metafizicianul ar aspira doar spre trăire, pretenția lui s-ar putea împlini, și anume prin creație literară și artă, prin viața însăși" (apud P. Kampits, op. cit., p. 217 unde capitolul dedicat filozofului austriac este intitulat, în mod sugestiv pentru poziția acestuia, Moritz Schlick și "Cercul vienez" sau Sfârșitul metafizicii). 212 W. Dilthey, Gesammelte Schriften, IV, p. 260 apud Wellek, Istoria criticii..., IV, p. 340. 213 E. Rothacker, Logik und Systematik der Geisteswissenschaft
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât și al colectivității, atât în sincronie, cât și în diacronie. Dincolo de formula în sine pe care o preferăm de dragul conciziei și al pregnanței semnificației ei -, conceptul de pars pro toto are un rol determinant în hermeneutică și sugerează deschiderea filozofului spre o viziune holistă. În același timp, acest concept ne dă posibilitatea să exprimăm generalul prin intermediul particularului, altminteri fiindu-ne cu neputință zice Dilthey să încercăm o conceptualizare, fie ea și precară, a totalității. Atunci, "amintirea, experiența de viață și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
această precizare cu atât mai mult cu cât Mircea Florian îl socotește pe Dilthey printre aceia care acreditează "primatul totalității", fiindcă vizează structura, forma lucrurilor 9. Încă din primul capitol, noi am arătat însă că procedând la o tipologizare inductivă, filozoful german întrevede totalitatea pornind de la parte, care tocmai de aceea poate deveni reprezentativă pentru întreg (vezi I, 3E), și că totalitatea nu este dată din capul locului, ci reconstituită treptat pe baza părților și a corelațiilor dintre ele (vezi I
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
demers pur inductiv în cazul lui Dilthey (vezi I, nota 105, precum și II, 2Bd), nu putem să nu observăm totuși că dacă ar fi să preluăm o teză a lui Noica, fără a ne îndepărta câtuși de puțin de spiritul filozofului german -, conștiința individuală își descoperă astfel propria-i "logicitate", pentru că desfășurându-se, ea poartă cu sine, "în fiecare moment al ei, conștiința întregului", adică a unui "ansamblu organizat, iar nu a pieselor din care se compune"12, ceea ce nu înseamnă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aderent la părți cu titlul recesiv"16. Ni se pare aproape inutil să mai precizăm că tocmai aceasta este, de fapt, și viziunea lui Dilthey. În fine, un alt exemplu invocat ca argument de către Mircea Florian calcă tot pe urmele filozofului german. Este vorba despre H. Höffding, care în La relativité philosophique "respinge energic explicarea vieții prin <<forțele vitale>>, deci prin cauzalitatea întregului impus din afară părților"17. Or, noi am văzut deja în primul capitol (I, 3D) că Dilthey consideră
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gândire care reflectează asupra mecanismelor sale) rolul de "intermediar între fundamentarea epistemologică și științele particulare", considerând că logica le asigură științelor moderne "acea coerență internă care trebuie să ia locul vechii coerențe metafizice a cunoașterii noastre." În același timp însă, filozoful pune accent pe ideea de istoricizare a conștiinței (vezi I, 3C și I, 3E) și subliniază că "din punct de vedere critic, cerințele logice ale unui concept sunt îndeplinite abia atunci când în contextul cunoașterii în care apare conceptul respectiv există
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]