4,728 matches
-
forme de energie ( "energia neagră" ) care nu a fost luată în calcul pana atunci. Big Bang-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic, idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism. Fizicienii atei s-au opus inițial din acest motiv adoptării teoriei. Big Bang-ul a fost propus ca ipoteză de preotul catolic Georges Lemaître. În 1951, Papa Pius al XII-lea a declarat că teoria lui Lemaître's validează științific catolicismul
Big Bang () [Corola-website/Science/299086_a_300415]
-
să fie percepută în relație cu devenirea și lupta creatoare. Lupta contrariilor și unitatea lor fundamentală explicau natura fiecărui lucru (dielectrica). Pitagora, la rândul lui, fundamenta o adevărată filosofie a naturii și matematismului sistematic. „Totul este număr”, considera acest matematician, fizician, filosof și „zeu”, omul în jurul căruia s-a creat în secolul VI î.Hr. o mișcare (eterie) politico-militară, cu numeroase caracteristici de sectă ascetică și purificatoare (în sudul Italiei și Sicilia). Democrit din Abdera susținea o cosmogonie mecanicistă cu rezonante divizibile
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
italian din secolul al XIX-lea Amedeo Avogadro, care, în 1811, a fost primul care a avansat ideea că volumul unui gaz (la o anumită presiune și temperatură) este proporțional cu numărul de atomi sau molecule, indiferent de natura gazului. Fizicianul francez Jean Perrin a propus în 1909 numirea constantei în onoarea lui Avogadro. Perrin a primit în 1926 Premiul Nobel pentru Fizică, în mare parte pentru munca sa de determinare a constantei lui Avogadro prin mai multe metode diferite. Valoarea
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
nume, distingându-se numai prin unitatea de măsură. Determinări precise ale numărului lui Avogadro impun măsurarea unei singure cantități la scară atomică și la scară macroscopică folosind aceeași unitate de măsură. Acest lucru a devenit posibil pentru prima dată când fizicianul american Robert Millikan a măsurat sarcina unui electron în 1910. Sarcina electrică pe molul de electroni este o constantă numită și a fost cunoscut încă din 1834, când Michael Faraday a publicat . Împărțind sarcina unui mol de electroni la cea
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
legii lui Gauss, la distanțe mari de gaura neagră. De asemenea momentul cinetic poate fi măsurat de la distanță. Cea mai simplă gaură neagră are masă, dar nu are moment cinetic. Aceste găuri negre sunt adesea denumite găuri negre Schwarzschild, după fizicianul german Karl Schwarzschild, care a descoperit soluția ecuațiilor de câmp ale lui Einstein din 1915. Aceasta a fost prima soluție exactă în teoria relativității generale din domeniul ecuațiilor lui Einstein care a fost descoperită, și în conformitate cu teorema relativității a lui
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
modă" de pe atunci, cea a prințului de Orania, fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Încartiruit în Olanda, la Breda, Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. Tot în 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzică ("Compendium Musicae"), dedicat lui Beeckman, și se ocupă intens de matematică. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. Asistă
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
pentru un an. După completa sa însănătoșire, se reîntoarce total refăcut la Sankt Petersburg (în 1856). Între 1859 și 1861 a făcut cercetări asupra densității gazelor la Paris, și, mai apoi, a lucrat cu chimistul german Robert Bunsen și cu fizicianul Gustav Robert Kirchhoff la Heidelberg, făcând cercetări în domeniul chimiei. În 1863, după întoarcerea în Rusia, a devenit profesor de chimie la „Institutul Tehnologic” și la „Universitatea de Stat” din Sankt Petersburg. În ciuda faptului că Mendeleev a fost o personalitate
Dimitri Mendeleev () [Corola-website/Science/299217_a_300546]
-
scenariul de film „Geniu sublim”, conceput cu doi ani înainte, care descrie viața zbuciumată a lui Mihai Eminescu, de la naștere până la tragica lui moarte, proiectându-se realizarea unui film după el. În 1968 prezintă o documentată recenzie a cărții savantului fizician Basarab Nicolescu, „Ion Barbu - Cosmologia "Jocului secund“, ", în „Flamura Prahovei”, nr. 5096, 7 iulie 1968. C.P. Bălan a scris prefețele unor cărți de versuri apărute în țară, făcând prezentarea unor tinere poete talentate: Speranța Miron, cu volumul ei de poezii
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
Albertina" din acest oraș (fondată în 1544, închisă în 1945 de către sovietici și redeschisă în 1948 cu predare în limba rusă, azi numită "Universitatea Immanuel Kant") au activat filozofii Johann Gottfried von Herder și Immanuel Kant, astronomul Friedrich Wilhelm Bessel, fizicianul Hermann von Helmholtz, scriitorul Ernst Theodor Amadeus Hoffmann ș.a. Printre monumentele de arhitectură celebre ale orașului se numărau blocul central al Universității Albertina, Domul, castelul regal (aruncat în aer de sovietici în 1967), orașul vechi "Knaiphof", cu clădiri din secolele
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
Karl Friedrich Gauß (transcris în mod tradițional Gauss, latinizat "Carolo Friderico Gauss"; ) a fost un matematician, fizician și astronom german, celebru pentru lucrările despre integralele multiple, magnetism și sistemul de unități care îi poartă numele. Este considerat unul dintre cei mai mari oameni de știință germani. La vârsta de 7 ani a început școala primară și a
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
respectă legile fizicii (precum particule fundamentale ca quarkuri și leptoni care interacționează prin intermediul bosonilor). Perspectivele superstițioase au fost abandonate de către știința modernă în schimbul unor abordări naturaliste bazate pe dovezi empirice. Un atac la adresa acestei forme de reducționism, popular în rândul fizicienilor care se ocupă cu starea solidă, afirmă că este incorect ca legile care guvernează componentele structurilor să fie mai fundamentale decât legile care guvernează structurile. De exemplu, s-a afirmat că un ambuteiaj conține un tipar comportamental care nu poate
Reducționism științific () [Corola-website/Science/299821_a_301150]
-
Termometrul din sticlă cu mercur este un termometru inventat de Daniel Gabriel Fahrenheit și bazat pe dilatarea termică a mercurului într-un tub capilar de sticlă. Termometrul cu mercur a fost inventat de fizicianul și inginerul german Daniel Gabriel Fahrenheit. Astronomul suedez Anders Celsius era interesat și de geografie și meteorologie. Pentru cercetările sale meteorologice a stabilit scara Celsius, pe care a descris-o în lucrarea sa "Observații privind două grade persistente la un
Termometru din sticlă cu mercur () [Corola-website/Science/299957_a_301286]
-
Când Celsius a decis să folosească propria scară de temperatură, el a ales punctul de fierbere al apei pure la 0 °C și punctul de topire al gheții la 100 °C, invers decît le alegem astăzi. Un an mai târziu fizicianul francez Jean-Pierre Cristin a propus versiunea inversată a scării, cu punctul de îngheț la 0 °C și punctul de fierbere la 100 °C, denumind-o "scară centigradă". În final, Celsius a propus o metodă de calibrare a termometrelor: Aceste puncte
Termometru din sticlă cu mercur () [Corola-website/Science/299957_a_301286]
-
prima dată , în 1886, de către criticul de artă Felix Fénéon în revista "L'Art Moderne", ce apărea la Bruxelles. Seria de articole despre "fenomenul percepției", semnate de David Sutter (1880), observațiile fiziologilor și psihologilor privind efectele luminii și culorii, descoperirile fizicianului Hermann von Helmholtz, ce completează teoriile lui Eugène Chevreul privind legile contrastului simultan al culorilor, au fost tot atâtea contribuții la cristalizarea esteticii neoimpresioniste. În principala lucrare-program "" D'Eugène Delacroix au neo-impresionisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism", 1899), Paul Signac
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în deschizătura ochiului cristalinul funcționează ca o lentilă convergentă și înzestrează camera obscură cu acest element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată și mult mai luminoasă. Câțiva ani mai târziu, fizicianul italian Giambatista della Porta, îmbunătățește această invenție, imaginea captată de o oglindă plană (în loc de ecran), este reproiectată pe un ecran exterior, pentru a fi scrisă cu creionul. Metoda a fost folosită de o serie de pictori portretiști pentru a reda
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
n. Aceste extradimensiuni sunt „strânse” într-o regiune a spațiului (spațiul Calabi-Yau), prea mică pentru a putea fi observabilă. Teoria M vine cu ceva in plus: unele din aceste dimensiuni ar putea fi foarte mari, chiar infinite. În anii 1920 fizicienii descoperă particulele elementare și cercetează proprietățile acestora. Electronii însă le rezervă o surpriză: „Când cineva studiază proprietățile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât și-ar fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens, de
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
explică: „În esență, tot ceea ce se poate întâmpla se întâmplă într-una dintre alternative, ceea ce înseamnă că suprapus peste universul cunoscut există un univers alternativ, unde Al Gore este președinte și Elvis Presley este încă în viață.” Cu fiecare concluzie fizicienii s-au apropiat tot mai mult de momentul creării "teoriei tuturor lucrurilor", teorie care încearcă să explice existența întregului univers, în mic și mare. Albert Einstein a lăsat această căutare succesorilor săi, ea fiind de fapt miezul cercetărilor tuturor fizicienilor
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
fizicienii s-au apropiat tot mai mult de momentul creării "teoriei tuturor lucrurilor", teorie care încearcă să explice existența întregului univers, în mic și mare. Albert Einstein a lăsat această căutare succesorilor săi, ea fiind de fapt miezul cercetărilor tuturor fizicienilor. Anii 1980 aduc o schimbare radicală, așa cum afirmă Burt Ovrut, profesor la Universitatea Statului Pennsylvania din University Park, Pennsylvania, USA: „Încă de când a luat naștere fizica s-a crezut că materia este făcută din particule. Acum ne-am schimbat acest
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
o simfonie, iar legile fizicii sunt armonii ale unei super-corzi.” Pentru ca "teoria stringurilor" să devină "teoria tuturor lucrurilor existente în univers", ea trebuia să explice nașterea universului, adică momentul la care s-a produs Big Bangul. Timp de zece ani fizicienii au cercetat posibilitatea celor două teorii de a se explica una pe alta, de a se completa. Rezultatele însă au fost dezastruoase, iar curând teoriile au fost aproape de autodistrugere reciprocă. Cercetătorii Big Bangului au ajuns prin extrapolare din ce în ce mai aproape de momentul
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
mai întâi mai aproape cu un miliard de ani, apoi la momentul formării primilor atomi, apoi când universul avea numai câteva sute de mii de ani, și până la urmă la momentul când universul număra doar câteva secunde de existență. Aici fizicienii s-au confruntat cu o dificultate majoră: „Problema fundamentală a cosmologiei este că legile fizicii, așa cum sunt ele cunoscute, sunt anulate în momentul Big Bangului. Unii spun, ce e rău în asta, ce e rău dacă legile fizice se prăbușesc
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
cu o dificultate majoră: „Problema fundamentală a cosmologiei este că legile fizicii, așa cum sunt ele cunoscute, sunt anulate în momentul Big Bangului. Unii spun, ce e rău în asta, ce e rău dacă legile fizice se prăbușesc? Totuși, pentru un fizician aceasta este un dezastru. Toată viața ne-am dedicat faptului că universul se supune unor legi cunoscute, legi care pot fi transcrise în limbajul matematicii, dar aici avem miezul universului însuși, o piesă care însă lipsește și care transcende legile
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
mai este cunoscut și sub numele de singularitate cosmică („cosmic singularity”), adică locul unde ecuațiile își pierd sensul. Nici teoria corzilor nu a avut o soartă mai bună: din ce în ce mai mulți cercetători lucrau la ea, dar se întâmpla un lucru curios. Fizicienii au găsit o a doua versiune la teoria inițială, apoi a treia și în curând aveau să vorbească chiar despre cinci teorii diferite ale corzilor. A devenit limpede că nu acestea erau mult-căutata "teorie a tuturor lucrurilor", și că nu
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
Universitatea din Michigan, Ohio, SUA. Supergravitația se asemăna foarte mult cu teoria corzilor: „În mod normal credem că trăim într-o lume tridimensională. Ne putem mișca în trei direcții: la dreapta sau la stânga, sus sau jos, înainte sau înapoi, dar fizicienilor le place să adauge alte dimensiuni. Einstein a propus ca timpul să fie a patra dimensiune. Apoi altcineva a propus a cincia și apoi a șasea. Și numărul a continuat să crească. Dimensiunile adiționale sunt spații în univers pe care
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
dimensiuni. Puțini erau cei care credeau în ele și le promovau, fiind desconsiderați de comunitatea cercetătorilor care reconsiderau universul pornind de la cadrul oferit de teoria stringurilor: doar coarde care vibrează. Supergravitația a avut însă ocazia să-și ia revanșa când fizicienii au încercat să salveze teoria stringurilor: ei au adăugat a 11-a dimensiune la cele 10, iar rezultatul a fost unul surprinzător. Cele cinci versiuni ale teoriei, aflate în competiție unele cu celelalte, s-au dovedit a fi variante ale
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
noțiune mult timp ocolită de comunitatea științifică: universurile paralele. Într-o clipă cercetătorii au fost cuprinși de frenezia "universurilor paralele" existente în a 11-a dimensiune, care păreau să rezolve probleme vechi de secole. Iată cum arată aceste universuri paralele: fizicienii spun că ele variază în forme (de la binecunoscuta "doughnut" - gogoașa cu gaură la mijloc, până la „coli de hârtie”), dimensiuni și caracteristici: „Într-un alt univers protonul poate să fie instabil, caz în care atomii se pot dizolva, iar ADN-ul
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]