5,226 matches
-
care te puteai integra în comunitatea patriotică. Fluturarea steagurilor și scandarea de lozinci procurau la rîndul lor o nouă "formă" de experiență prin participare, experiență ce oferea indivizilor posibilitatea de a face parte integrantă dintr-un spectacol estetic. Cei care fluturau steaguri și scandau lozinci pro-război fuseseră ani de zile cufundați în esteticul culturii de consum urmărind reclamele unor produse seducătoare; fascinați de imagini de lux, erotism și putere în imaginile divertismentului popular, tentați de amenințătoarea etalare a mărfurilor în piețe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să se urce în tren, se aruncă jos la pământ și-l sărută strigând: Trăiască România! Trenul plecă în mijlocul strigătelor generale [de]: «Ura! Să trăiți! Să veniți sănătoși!» Toată lumea era electrizată!... Ochii sunt umezi!... și, cât mai vedem trenul, batistele flutură din amândouă părțile și uralele nu mai contenesc.“ Clipă de mare emoție și de sfântă însuflețire!... Cine ar fi îndrăznit atunci să creadă că România Mare e atât de aproape?!... Ciurcu tatăl și fiul, precum și cel d-al șaselea expulzat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
În piei de animale. Erau călăreți neasemuit de buni, călăreau cai iuți și țineau sub șei bucăți de carne crudă ca să se frăgezească, spuneau ei. După câteva zile o mâncau chiar fără să o frigă. Aveau sulițe lungi În care fluturau coame de păr de cal și de pe care sângele nu se usca niciodată. Ucideau tot ce le ie șea În cale, ardeau satele, necinsteau bisericile În care in trau călare. Pe femei le siluiau sau le duceau În robie. Măce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îmbrăcată ca un simplu paj și călărea pe deșelate caii cei mai sălbatici ai ministerialului. Slugile o divinizau, tinerii scutieri care-și făceau ucenicia pe lângă spada ascuțită a lui Hildebrand visau la pletele blonde pe care copila le lăsa să fluture În voie, iar Rishawa o privea ca pe o eretică, pe care azi, mâine o vor arde pe rug. Pe de altă parte, firea deschisă a fetei o cuceri și, deși o certa În gura mare pentru toate păcatele nemaiauzite
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sfântului s-o binecuvânteze. Unii se vindecau, alții nu. Dar faima lui crescu și locul Începu să devină un loc de pelerinaj. Cu timpul Începură să apară și nobilii, cavaleri și doamne. La liturghia de duminică, călugărul predica din fața altarului, fluturându-și barba căruntă și amenințându-i cu legiuni Întregi de demoni, care nu așteptau altceva decât să-i ia În primire pe păcătoși. Fără să se sfiască, Îi certa pentru păcatele lor cele mari și grele și le cerea să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce li se Înfățișa: pustnicul de sus, din Lenzkirch, călare pe un măgar scund, trecea printre ei, fără a Întoarce capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca pletele neîngrijite fluturând În boarea ușoară a muntelui, se ținea drept În șaua scorojită de vremuri, murmurând ceva de neînțeles. În fața lui, sutanele cafenii se dădeau grăbit deoparte, alcătuind o adevărată uliță vie. Călărețul se Îndreptă spre scara cea mare, unde părintele stareț
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
erau pustii. Toți slujitorii erau pe ziduri pregătindu-se pentru luptă și urmărind cu spaimă cum se apropiau amenințător asediatorii. Între timp, oamenii lui Conrad ajunseseră sub zidurile fortăreței. Cercul ucigător se strângea din ce În ce mai mult. Un herald care Înaintase călare fluturând steagul ducal strigă: — Predați vă. Deschideți porțile, ducele Conrad făgăduiește Îndurare pentru toți cei ce nu se Împotrivesc. Deschideți porțile. Nu-i vrem decât pe răzvrătiți, pe cei doi ticăloși Eglord și Adalbrecht, vinovați de crime strigătoare la cer și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și În câteva clipe drumul spre cetate fu deschis. — La poartă, la poartă, strigă Conrad. Înconjurat de ostașii săi, Își repezi calul pe cărarea abrup tă spre poartă. După el, se năpusti toată gloata pedestră care invadase drumul spre Stouff, fluturându-și coasele. Erau prea mulți pentru ca săgețile ce planau de sus să-i mai poată opri. La poartă, la poartă, strigă și Eglord, veniți de pe ziduri, trebuie să apărăm poarta! N-apucă să mai ajungă jos. În fața lui apăruse dintr-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și de sub vențiile din Televiziune. V.A. : Blandiana n-o cunoștea prea bine. Eu v-am amintit că prima ei ieșire în public, după Revoluție, a fost când,intrând într-o emisiune, în direct, unde era Silviu Brucan, i-a fluturat acestuia cheile de la vila din cartierul Primăverii de unde Ceaușescu îl evacuase în DĂmăroaia. A mers pe mâna lui Silviu Brucan. Apoi, când a văzut cum stau lucrurile, s-a îndepărtat de Silviu Brucan. Mai încoace, l-a declarat pe Adrian
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în ziua de azi, cu opera literară și științifică a repedeiuitate Carmen Sylva, regina Elisabeta a României, aflarea cauzelor adevărate ale morții lui Lenin... Se poate aprecia că, total dezinteresați material, fără gând la privilegii prezente ori viitoare, ziariștii au fluturat permanent tricolorul românesc, cu prețul suportării unor ani grei de temniță și alte privațiuni și cu eforturi majore pentru păstrarea limbii și obiceiurilor naționale, au promovat românismul chiar și sub ocupație străină, înfăptuind apoi Marea Unire de la 1918 și consolidarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lumii. Să ne mai mirăm de Kierkegaard și de Chesterton că din paradox fac temeiul filosofiei lor?" Dintre toate important e eroismul, mai exact posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma. Morala nouă e acoperămîntul multiculturalismului fluturat de globalismul zilelor noastre, e titlul pe care omul-massă îl dă imboldului său, dorinței de a nu mai avea nici o îndatorire, de a nu se mai supune nici unei reguli. Fuga de responsabilitate, or dreptul și datoria sînt și rămîn pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deoarece, după cum știți, acest partid, ca și cel nazist, sunt interzise acolo de constituție fiind partide care proclamă răsturnarea ordinei publice cu forța. Da, bineînțeles, a adăugat Iliescu cu o mișcare neglijentă a mâinii și un vag surâs i-a fluturat pe fața sa plăcută, inteligentă, dar... am făcut-o mai ales la modul protocolar. Pe noi, acolo, tovarăși, ne-au interesat mai ales contactele practice, pragmatice!..” Era pentru prima oară când auzeam din gura unui personaj care peste un an
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să Înțeleg”, ci să fiu! Să fiu, În aproape plenitudinea ființei mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare s-ar fi urcat la „suprafața ființei”, acordându-mi privilegiul unei existențe „reale”, totale, insuportabile. Arătându-mi limita și mediocritatea trăirii mele cotidiene, dar și părăsindu-mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vine să cred că trebuie să citească asta în clasa întâi. Toată lumea - în afară de Sarah - se întoarse spre mine. - Eu nu înțeleg cartea asta nici acum. Dumnezeule, de ce oare nu le dau să citească Moby Dick? E absurd. E o nebunie! Fluturam cartea spre Jayne, când am observat că Sarah mă fixa cu o expresie confuză. M-am aplecat spre ea și i-am spus cu un ton calm, împăciuitor, rațional: - Iubito, nu trebuie să citești asta. Sarah privi temătoare spre mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce i-ar putea ajuta pe alții... - Tată, nu-i ce crezi tu. Își dădu ochii peste cap. Asta-i tot ce te îngrijorează? - Cum adică nu-i ce cred eu, Robby? Robby se întoarse spre mine și, un zâmbet fluturându-i pe buze, zise: - E numai un joc, tată. Un joc idiot. Mi-a luat mult timp să cântăresc dacă spunea adevărul sau era o altă minciună. - Ce joc? am întrebat. - Băieții dispăruți. Dădu din cap. Părea ușurat și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
piept, apoi am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai avea nici un efect. Câinele își recâștigă din forțe și se cabră ca un cal pe labele din spate, ridicându-se deasupra mea, cu aripile întinse obscen, fluturându-le, împroșcându-ne cu și mai mult sânge. În momentul acela mi-am ridicat piciorul stâng și fără să gândesc l-am lovit tare în piept. S-a prăbușit pe spate, dând din aripi încercând să-și mențină echilibrul, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
procesiuni religioase, se anunțau sentințe și se făceau execuții publice pe vremea Inchiziției. Acum, piața este invadată de turiști - cumpără suvenire din magazinele care împrejmuiesc piața și chefuiesc în barurile de la parterul clădirilor. Doamnele, cu fizionomii asiatice, toropite de căldură, flutură evantaie. O bere consumată la o masă scoasă pe caldarâm este de două ori mai scumpă decât aceeași halbă băută în interiorul localului. „Bere și istorie”, cum a spus, enervat, poetul spaniol Alberto, care mă însoțea. VITALIE CIOBANU: Am o primă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VASILE GÂRNEȚ: La propunerea lui Nicolae Prelipceanu, hotărâm să facem o escapadă prin Parisul nocturn. Ideea noastră de a ne retrage de la petrecere le-a cam contrariat pe fetele de la Mission 2000 (ne remarcaserăm la dans). A trebuit să le fluturăm prin față ideea că vom reveni numaidecât, pentru a le calma. Ne lăsăm în continuare pe seama abilității lui Nicolae Prelipceanu, care ne spune că la Paris găsești mereu prilejuri de exultare personală. A doua zi ne vom descurca și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Bruxelles vor fi mulți hooligans, veniți să susțină echipa Angliei la Euro 2000. Previziunile se confirmă. Centrul orașului este inundat de fanii englezi și scandinavi, masați mai ales la terasele barurilor, unde cântă, urlă, cu fețele buhăite de bere, flutură steaguri roșii cu cruce albă. Este chiar periculos să stai lângă ei, poți să încasezi o labă peste figură. Ajunge să-i rogi doar să nu fumeze în preajma ta sau „să dea sonorul mai încet”. Numeroase echipaje de poliție, supraveghind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
contemplăm peisajul pluvios de afară. Ajunge să te pui în pielea lui, să-ți imaginezi cum e să faci cale întoarsă, din cauza unei neglijențe banale, în târla dictatorului de la Minsk, pentru a-ți recupera pașaportul pe care să ți-l fluture sub nas un nu știu ce ofițer de securitate dornic să te umilească, și cheful de glume îți piere. Interogatorii, dispariții, șicanări, ședințe de tortură psihologică - orice i se putea întâmpla colegului nostru uituc. În grup, la Minsk, era altfel: făceai parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Luceafărul, adică, așa cum ar face un comandant de divizie de tancuri a capitalei care ar înconjura comitetul central!”, (metaforă ce i-a făcut pe tovarășii de la prezidiu să înțepenească, probabil, dar n-a scos unul un cuvânt!Ă, Mihai Ungheanu flutura Scânteia cu discursul „șefului” de la Cluj, iar eu, aproape de final, cu o garoafă în mână pe care am scos-o dintr-o vază din apropiere, mi-am exprimat compătimirea față de colegii mei care „mai aveau încredere în partid în ceea ce privește legitimele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
idol universal al tinerei burghezii în plină evoluție, nu numai fantasticul strateg, legiuitor și conducător de oameni, dar și cel ce a răspândit de fapt ideile Revoluției Franceze în Europa unor autocrații aspre, retrograde, și, mai ales, cel care a fluturat prin fața ochilor a mii și mii de tineri ce ieșeau din țărănimea așezată sau din mica burghezie, posibilitatea, pentru ei, de a sparge barierele rigide, seculare, ale avansării sociale, putând ocupa în sfârșit pósturi înalte în stat și biserică, rezervate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
răuvoitor prin trunchiere. Cățărându-mă, în orașul vechi, pe acoperișul pensiunii austriece, descopăr în cartierul arab supraaglomerat și, din cauza lipsei de spațiu, dezvoltat pe verticală o panoramă de terase amenajate, încadrate de gherete sau de cazemate, cu steaua lui David fluturând semeț ici și colo. Casele palestinienilor sunt cumpărate pe bani grei, altele fac obiectul expulzărilor, mi s-a arătat și un ultim etaj aparținând lui Sharon. Cucerirea începe uneori cu acoperișurile, de sus în jos plecându-se de la un foișor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în dispută te pun pe gânduri, cât drapelul fluturând aproape peste tot pe acoperișuri. Este oare drapelul unui stat sau al unui credo? Răspunsul ar fi ambiguu, pentru că, cel puțin aparent, ține de ambele. Steaua lui David între cele două dungi albastre dispuse orizontal (care, după unii, ar simboliza
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o moschee de schimb pentru timp friguros, sunt protejate de un dublu grilaj. Ghidul nostru dă semne de nervozitate. I-am zis sau i-am făcut ceva? Nu, nimic. Scoate din buzunar un pătrățel de hârtie tipărit și mi-l flutură sub nas: Știți cine mi-a dat chestia asta? Un rus din Vladivostok care abia bălmăjește un pic ivrit și nu cunoaște niciun cuvânt arab. El n-a călcat niciodată pe aici, dar m-a interogat ca și cum aș fi un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]