4,121 matches
-
-și slujească / I-ar trebui încă un trup / S-ajungă-n albia cerească. // I-ar trebui încă un crug, / Hăuri și mlaștini să învingă; / Glasuri mă strigă din adânc, / Tânjește ora-ntr-o ferigă / [...] Bulbii așteaptă sub zăpadă, / Aripi în vânt își frâng puterea - / Ajută, Doamne, să se vadă / Cum se repetă Învierea”, spune poetul în textul semnificativ intitulat Calvaria. Nu este vorba, la G., propriu-zis de un dialog cu divinitatea (ceea ce nu vrea să afirme că autorul denunță arghezian tăcerea acesteia), ci
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
de unul singur, Într-un one man show “Înălțat la cer”, grijuliu mereu de a nu fi ajuns din urmă de sine Însuși, speriat la gândul că, Întîlnindu-se cu sine, dublul său l-ar obliga să se oprească, să-și frângă aripile, să cadă, să moară cu un ultim horcăit. Viteza aceasta care-și face cinic cu ochiul sub privirea impasibilă a morții de după umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
publică romane de la 25, cîte unul pe an, deci, pînă acum, cincisprezece. Este cea mai cunsocută romncieră franceză, cea mai citită, Cărțile ei se scriu pentru a celebra un deznodământ care rămâne Înscris În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
intră în laborator un om de afaceri echilibrat și sigur pe el, surâzător și încrezător. După douăzeci de minute este redus la o zdreanță cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi trata cu impulsuri electrice), subiecții lui Milgram se explicau apoi: nu credeam că e
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
adâncă asupra operei sale în întregul ei”. Poemele lui românești pot fi aproximate cu dificultate prin recursul la referințe din spațiul modernismului autohton. Puternicul lor caracter de stranietate, amorsat într-un spațiu al angoasei, în care logica sensibilității comune se frânge și se retrage pentru a lăsa loc inciziilor metaforice în carnea unui existent nesigur și terifiant, nu este epuizabil prin invocarea experiențelor suprarealiste care își trăiesc în perioada imediat postbelică o a doua viață (Paul Păun, Gherasim Luca, Gellu Naum
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
bine surprinsă într-una dintre variantele culese de G. Dem. Teodorescu. Din descrierea întregii ei comportări în momentul când anunță fiilor trista veste, creatorul popular realizează o adevărată icoană a durerii: „Dar ea nu vorbea, / ci lacrimi vărsa, / mâinile-și frângea [...] dar nu răspundea, / că gură n-avea,/ ci semne făcea / și păru-și smulgea.” Balada a constituit un punct de plecare în realizarea uneia dintre cele mai izbutite creații ale lui Panait Istrati, Chira Chiralina. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
atât de frumoasă ca Afrodita (L.A. Mackay, 1958). Recent, Ludmila Ulițkaia (n. 1943), considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă actuală, a prezentat-o pe regina din Ithaca drept o „femeie de casă, care până la adânci bătrâneți le-a frânt tuturor inima cu fidelitatea ei conjugală provocatoare și încă de pe atunci depășită” (Ludmila Ulițkaia, 2003/2005, 5). Pretendenții nu vroiau de fapt mâna ei, ci să pună mâna... pe regatul ei. După autoarea moscovită, Penelopa, la reîntoarcerea lui Ulise, care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
captat logic, evolutiv, include o dramă morală - un tată își asumă vina morții fiului său, condamnat și executat pentru trădare -, desfășurată sinuos pe fundalul unor scene de pe front și din spatele frontului, care sunt surprinse în flashuri lucide, nervoase. Ficțiunea se frânge însă la un moment dat, fiind înlocuită de marginalii inabil mascate, de trimiteri jurnalistice la actualitatea politică etc. Ultimul roman semnificativ, Revolte, reasamblează bună parte din trăsăturile acestei proze. Scrisă la persoana întâi, cartea face mai vizibil transferul dinspre autor
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Racul în coajă neagră să să primenească, Capricornul coarnele să-și plece, Peștii fără apă să să înece, Gemenii să să desfrățască, Ficioara frâmsețe să-și grozăvască, cosița galbănă în negru văpsască, Scorpiia ascuțit acul să-și tâmpască, Strelețul arcul frângând, ținta nu lovască, Cumpăna dreptatea nu mai arete, Apariul topască-să-n sete. Mars vârtutea în slăbiciune să-și primenească, Mercurie între planete nu mai crăinicească. Zefs monarhiia în veci să-și robască, Vinerea floarea frumseții să-și veștedzască, Cronos scaunul de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dorească. Singur numai Corbul vesel să crăngăiască, tuturor în lume spre chedzi răi menească. Singur Câinele mare cu cel mic, lătrând, brehăiască și de faptul scârnav să să veselească. Mute-se Arcticul, strămute-se Andarticul, osiia sferească în doaă să frângă, toată iușorimea în chentru să-mpingă, stihiile toate tocmirea să-și piardză, orânduiala bună în veci nu mai vadză, toate îndrăpt și-n stânga să să-nvârtejască, de jele să să uluiască, de ciudă să să amurțască, și dreptatea Inorogului în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
M-am apropiat și ce să vezi? La capătul unei autostrăzi care era în construcție, confecționată din placaj, era silueta unui polițist care avertiza conducătorii auto că autostrada se continua cu un drum obișnuit. Mi-am revenit în fire. Eram frânt de oboseală. Am ajuns la un fel de canton de haltă de cale ferată. Că era și o cale ferată care însoțea autostrada. Am dat peste o magazie care avea în față o platformă pe care se descărca marfa din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de păr cărunt. Cu cât am înaintat în viață cu atât am devenit cel mai bun prieten al meu. Iar ceea ce este mai plăcut este că acest prieten nu mă contrazice niciodată sau aproape deloc. Pe parcursul vieții am avut inima frântă de mai multe ori, dar cum să nu o am când am pierdut ființa cea mai dragă - soția mea!? Dar durerea necazurilor mi-au dat forță de a avea mai multă compasiune și de a fi mai uman cu cei
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
poți, Ștefane, pe-acolo de treci Să nu-ți sângereze și gândul de jale. Îți pradă, Ștefane, și roua din flori Și-a cerului față ți-o pradă de stele, Iar neamul ți-l minte cu vorbe mișele Și-ți frânge-n robie vitejii feciori. Trezește-te-n strigătul fiilor tăi Și vino, Stăpâne, în vechea-ți cetate Să sorbi până-n suflet a urii dreptate Strivind sub călcâie mârșavii călăi". Poezia aceasta i-am întins-o, în timpul cursului din amfiteatrul II
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
altul, într-o lume fără Dumnezeu, fără ospitalitate, fără pace, repliați orbește asupra micilor lor tabieturi sentimentale. Este o lume ivernală, crengile bătrânului nuc sunt goale și se zbuciumă în vânt, pierzându-și ultimele frunze. Idila ca și mitul se frâng în fața istoriei și a nebuniei ei. Aceasta se vede și în Philemon und Baucis (1950) "Sechs Gesange" în 273 de distihuri de Fritz Dietrich, un fel de parabolă mitică despre violență și nelegiurile ei, sau în piesa radiofonică de Leopold
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fiului sub forma unei epifanii. După șederea în Feacia care îi oferă imaginea unei societăți ideale, el visează să stabilească o asemenea armonie în Itaca cu Penelopa. Itaca ar putea fi atunci imaginea însăși a unei idile utopice, dar totuși frântă de timp. Fiindcă, dacă Ulise acceptă condiția umană, întoarcerea "dulce precum mierea" (111-110) dezvăluie și faptul că nimic nu mai e ca înainte. Itaca este tot Itaca și nu mai este Itaca. În acest loc s-a insinuat timpul care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dr. Pârvulescu XE "Pârvulescu, Nicolaie" au mințit În tot ce au spus cu privire la apă, pâine, concentrarea „bolnavilor” Într-un singur vagon sau curățarea vagoanelor. În „trenul morții” n-au existat bolnavi. Erau răniți care au fost bătuți cu sălbăticie, oase frânte În bătăi sau Împușcați - iar numărul lor era atât de mare, Încât nu puteau fi concentrați Într-un singur vagon. Apa -atât de scumpă - nu a fost dată până la Roman XE "Roman" . Dar această descriere a unui ofițer de la Marele
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
fiindcă ministerul nu e instituție de credit. O tânără de 15 ani răpită din România, dusă în Vojvodina, forțată să se prostitueze, sare într-o noapte pe geamul casei unde era ostatică, fără acte, fără bani, știind numai românește. Își frânge glezna și cu piciorul rupt reușește să ajungă la ambasadă. Vorbește românește, se deschid porțile, e luată înăuntru, întrebată cine este... Trebuie să o trimiți în țară. Ce faci mai departe? Nu ai bani. Nu ai posibilitatea legală de a
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
de fapt, nu pot citi, de pildă, extraordinarul poem Plicty, cu ochiul neofit al cititorului imediat postrevoluționar. Acel cititor care (chiar profesionist fiind) remarca, jumătate încurcat, jumătate entuziast, tipul de "depoetizare" practicat de Simona Popescu, cea care își permitea să "frângă" fluxul liric prin inserturi prozaice, citate diaristice, răspunsuri de anchetă și alte strategii textuale adjudecate apoi imediat de mai tot poetul. Cu alte cuvinte, mi-ar fi plăcut să fiu contrariat de ceea ce atunci comentatorii subliniau drept mărci textuale distincte
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
ecvestre / Doar caii azi ne mai convin! // Biografiile nescrise / Contra prezentului ne-asmut / Fantomele au măști de carne / Și profețesc despre trecut // Suim orgolioase trepte / Dar semenii ne văd căzînd / Panașul s-a-nnegrit de zgură / În aripi zborul scurt s-a frînt". ( Doina Alexandru, Tranziție). Însă performanța absolută a beției de cuvinte se regăsește, asta e!, taman acolo unde te-ai aștepta mai puțin: la mentorul publicației însuși, la continuatorul lui Călinescu, la refondatorul Jurnalului" adică la "Nicolae Florescu - Aristarc în carne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel ori măcar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. În etapa următoare, siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al unei definiții, ci parte din natura intimă
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
teoretică, canonul nu e privit, în general, ca un proces de durată, ca o acțiune colectivă, o revizuire complexă ce ține de însăși esența literaturii, ci mai degrabă ca o strategie subversivă a unui grup, bineînțeles optzecist, iar discuția se frânge de la sine. Foarte puține texte sunt de citit: cele semnate de Paul Cornea, Canon et bataille canonique, Mircea Martin, Prea multă dezinvoltură, și Ion Pop, Relaxarea canonică postmodernă, dar nici acestea nu sunt, practic, inedite. Eseul în franceză cu teoria
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
scriind destul de camusian - credea Ion Negoițescu - Blocada, am fi avut, așadar, un val de prozatori poate existențialiști, poate mai apropiați de experiment, interesanți în orice caz, apți să ducă mai departe realizările prozei din perioada interbelică. Contextul politic sumbru a frânt însă ultima generație normală din literatura noastră făcând loc aberației proletcultiste. Al. Vona este, alături de Pavel Chihaia, singurul dintre acești prozatori care, deși a scris puțin, are ocazia să fie până la urmă contemporan cu receptarea reală a propriei opere scrisă
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
descendaient la rue Descartes... ... Numai un prozator ca Hemingway putea să înregistreze o asemenea trecere; încât, oprindu-mă în jos pe străduță, după ce urc Sf. Genevieva, aștept câtva timp să apară turma atemporală, să descindă spre mine... Noaptea cealaltă, deși frânt de oboseală, nu puteam să adorm. Un insomniac inveterat are strategiile lui. Mă gândeam la caprele americanului, le număram în gând, dacă sunt perechi, neperechi, cum veneau la vale... Le comparam cu caprele autohtone, românești - cu zicerea națională, să moară
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
Pe greci să îi răpună Pământ de mult râvnit Pe Misii și pe Traci, Nu șterg a voastre nume Cu biciul nici Atilla Cum nu v-au nici învins Cu hoardele de sciți De v-ați păstrat lumina Nu pot frânge neamul Așa cum e înscris. Nepieritoarei ginți. Într-un năvalnic tropot năvala lor zorește. Iar slavii vă-nconjoară Ca marea într-un clește". Despre limba strămoșilor noștri, cu excepția „Codex Rahonczy" (îl voi prezenta în alt articol) și a unor inscripții, nu
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
grăbitVenind pe cai gonaciAl Daciei și-al RomeiPe greci să îi răpunăPământ de mult râvnitPe Misii și pe Traci,Nu șterg a voastre numeCu biciul nici AtillaCum nu v-au nici învinsCu hoardele de scițiDe v-ați păstrat luminaNu pot frânge neamulAșa cum e înscris.Nepieritoarei ginți.Într-un năvalnic tropotnăvala lor zorește.Iar slavii vă-nconjoarăCa marea într-un clește".Despre limba strămoșilor noștri, cu excepția „Codex Rahonczy" (îl voi prezenta în alt articol) și a unor inscripții, nu ne-au
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]