4,726 matches
-
nu mai credeam. Am coborât de pe piedestalul meu improvizat de acea bancă ciungă și am mers cu Erjika în oraș sărind gardul pe la GAZ (prescurtarea de la gospodăria agro zootehnică). Pe drum tăceam cuprins de o ciudată deznădejde și ea tăcea frământată de lucruri care îmi scăpau în acele momente. Era o coadă măricică la casa de bilete așa că am rugat-o să mă aștepte alături, la cofetăria “Libelula”. I-am strecurat zece lei în palmă și i-am zis să-și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
directorul școlii, pedagogă, dirigintele meu, al lui Petruș și al Erjikăi așteptau să ne luăm locul pe scaune ca simpli spectatori. Lângă mine, cu fețele întunecate de supărare, două persoane ce se apropiau de pragul pensionării stăteau cu capetele plecate frământându-și mâinile de griji. După eleganța ținutelor și prestanța afișată, am dedus că sunt părinții lui Petruș. Puțin mai în față, așezat singur la marginea unui rând, un tip de vreo patruzeci de ani, cu un început de chelie, mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
regreta din inimă că nu și-a ținut gura. Prefera chinurile geloziei celor ale despărțirii. — Am vrut să-l omor și am izbutit doar să mă fac de râs. Tăcu multă vreme, iar apoi rosti gândul care bănuiam că-l frământă: Dacă aș fi avut măcar răbdare să aștept, poate că ar fi plecat. Nu trebuia să mă grăbesc. Ah, biata copilă, la ce am împins-o! Am dat din umeri, dar n-am zis nimic. Nu aveam nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te prețuiesc; dumneata ești cel mai inteligent student din toate seriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioară îmi mai spusese asta de două sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Mă frământă probleme atât de grave și de nerezolvat încît trebuie să (recurg la un act deznădăjduit? Dar ― conchidea ― e o nebunie să mă sinucid în primăvara vieții? (Avea expresii de-astea, uzate). Se sinucide cineva ajuns în vârful piramidei sociale după
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cer un împrumut, pentru că era ziuă. Am așteptat să se înnopteze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altădată, plecasem la o întîlnire și, ca să nu întîrzii, rămăsesem cu uniforma de licean pe mine. Simțeam că mă sufoc, mă frământam fără să găsesc astâmpăr, încît fata nedumerită de purtarea mea m-a întrebat: ― Ce-a cu tine? Ai ucis pe cineva? ― Nu, i-am răspuns prompt, ridicîndu-mă în picioare, automat ca la școală. Am rugat-o să mă aștepte o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate să nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia granitului ori a marmurei, afară de... Venus din Millo? Frământat de aceste gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite. În ea predomina ca trăsătură fundamentală ― contrazicerea. Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
La fel a șaptea și a opta. Mergeam înainte, tot înainte! A noua și a zecea! Ei, drace, n-aș fi bănuit asemenea rezistență! Iubea pe altcineva? Avea vreo legătură pe care n-o cunoșteam încă? A început să mă frământe îndoiala, neliniștea. Dar hotărârea de a persevera m-a împiedicat să capitulez. Ce are a face? N-avea decât să iubească pe oricare Făt-Frumos din lume. N-avea decât să fie logodită cu toți prinții moștenitori. Mie trebuia să-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
găsească nimic de mâncare. Se plimbau nervoși pe bordura ferestrei, gângurind mirați, zburau pe aproape în văzduh, se întorceau iar bătând cu aripile în geam, probabil ca să-mi dea de veste că uitasem. Mai bine de o oră s-au frământat încoace și încolo, dar nu se îndurau să plece cu... gușile goale. În cele din urmă, neavând încotro, le-am pus porția cuvenită de pâine, după care m-au lăsat în pace. Cu Mihaela se întîmplă la fel. După o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voi striga să se audă peste nouă mări și nouă țări. De ce mă amăgești? De ce nu vii la întîlniri? De ce mă lași în fiecare seară să aștept ore întregi ca un caraghios, spune?! Ea tăcea, cu ochii plecați în pământ. Frământa parcă un răspuns. ― De ce nu-mi răspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venit niciodată la întîlnire? ― N-am putut! N-am putut, ce frumos a spus-o! Ar fi voit să vină la întîlnire, firește; chiar a făcut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am spus: ― Haidem, Aimée, e timpul să mergem. Vaporul pleacă la nouă și trebuie să fim în port cu cel puțin o oră mai devreme. "Principesa" mândră, albă ca o lebădă, se afla sub presiune. O febră, un du-te-vino necontenit frământa micul port. Călătorii se strecurau grăbiți, înghesuindu-se la revizia bagajelor. Dinspre mare se stârnise un vânt răcoros care umfla rochiile femeilor și flutura fularele de mătase. ― Ce feridți trebuie să fie oamenii care pleacă spre țărmuri necunoscute, șopti Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te desparți așa pe nepusă masă, de o fată cucerită atât de greu, care ți-a jertfit fecioria și a cărei densă conviețuire ți-a lăsat în suflet urme adânci ca pașii uriașilor pe zăpada pură și proaspătă. De ce mă frământa acest gînd? De ce părăsisem atât de crud, fără certarea conștiinței, pe celelalte iubite ale mele, care, la fel, îmi dăduseră totul? Unde voiam să ajung? Ieșise din nou la suprafață acel demon al rațiunii care mă împingea la asemenea fapte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
reuși cât de cât s-o înduplec. Nu trebuia în ruptul capului să scap prilejul. Pentru că, nu știu, dar simțeam că e un prilej unic, decisiv. Ciudat: pentru prima oară nu mă pricepeam cum să deschid poarta unei discuții. Mă frământam pe loc, căutând cuvinte alese, convingătoare. Dar ele nu veneau și cu cât timpul fugea, cu atât neliniștea sporea. Ah, ar fi trebuit să-mi pregătesc dinainte frazele de efect, să studiez din vreme anumite gesturi, nu să dau așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
foarte mult. Am aflat toate astea de la prietenul lui care l-a dus și l-a adus cu mașina și că nu a scos o vorbă tot drumul. „Vedeți că totul s-a terminat cu bine, necredincioșilor, ce vă tot frământați atâta?“ - ar spune Domnul acum râzând. Creșteam cu supă de carne, cu prăjituri și cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră de manipulare. Nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lanțul de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa e, fiindcă sunt pline de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zămislit, pe când eu din fructul dragostei de pe pământ. De aceea du-te, la locul tău pe când eu voi rămâne pe pământul meu. Zâna de pe pământ cu jale îi vorbea spiritului, și inima, puțin câte puțin, i se frângea. Puternic își frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea, fecioara de pe pământ, de el s-a îndrăgostit. Încet și-a potolit inima, promițându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că știi multe, dar ce am să te întreb acum sigur nu știi, zise păianjenul. -Nu știu eu, va știi vecinul nostru greierul, sau poate știu. Bine, hai, pune întrebarea. -Unde trăiește cea mai mică maimuță din lume? Greierul își frământa creierii de zor dar nu dădea de capătul întrebării puse de păianjen. La un moment de gândire furnica strigă tare: -Știu eu! -Știi să răspunzi la întrebare greierule? -Nu, a răspuns scurt, acesta . -Bine, atunci răspunde tu furnico. -În Amazonia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
necăjit. -Eu sunt cel cu care ai vorbit, Crângul! Când a auzit vocea venită din jur, de peste tot, Omul s-a uitat mirat înspre vârful copacilor tineri, după care s-a liniștit, continuând să privească în pământ, dar cu gândurile frământându și capul la nevoile vieții care-l punea la grele încercări. -După câte văd, ești tare necăjit, zise Crângul, încercând un dialog cu Omul. -Așa este, sunt tare necăjit, am mulți copii, de mâncare nu prea mai am ce să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la ea, s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta și speriată i-a răspuns: -Ar trebui să-ți dai seama; am copii de crescut, tocmai pe mine mă întrebi? Crăiasa n-a zis nimic și a început să-și frământe puternic gândurile, fiindcă a priceput că ceva nu este în ordine. Trebuia să afle ce s-a întâmplat, unde sunt bărbații. Ce se întâmplă de nu poate da de capătul acestei tărășănii? Cum se va descurca? Ce are de făcut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
omului care trăia într-o izolare totală, rămânând mut la cele auzite, pe care mi le spunea ca citite dintr-o carte. Acel moment din acea zi m-a făcut să simt pentru omul acela un respect pentru ceea ce îl frământa, pentru ceea ce știa, pentru ceea ce mi-a spus. După ce am trecut de majorat, am înțeles că pentru a nu fi prins în mrejele periculoase ale singurătății și tristeții, trebuie neapărat să ai familie. Și am înțeles bine pentru că familia te
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu mă ocolea, neliniștea de ce va urma și dorința de a scăpa de acele greutăți mă urmăreau și deloc nu încetau. Greutățile, veneau una după alta, mai întâi războiul cu tranzitul dintro localitate de graniță nu era deloc ușor, graniță frământată de către trupele care se retrăgeau după război, urmată apoi de secetă. Având în minte și-n gând bine imprimată imaginea secetei din 1946, am compus poezia „Văpaia.” Războiul ne-a afectat serios pe noi cei de la granița de est, moral
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ploiești, Dobrică Puiu, care era în concediu. Soarele dogora puternic peste pământ, aripile vântului s-au ascuns în pădure, păsările sporovăiau prin copaci dând de știre omului că spre seară se apropie câțiva nori de ploaie. După ce Neculai, s-a frământat puțin, înhămă calul la căruță. L-am întrebat dacă, ne poate lua și pe noi cei de la oraș să mergem cu el la pădure, pe munte să-l ajutăm. Eu fiind curios ca de obicei să văd cât mai multe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sunt necesare lemne pentru încălzit pentru gătit dar cu rațiune. Să avem grijă de ape pentru că fără apă nu putem exista. Și cum păstrăm apa curată dacă mereu este poluată din diferite motive. Cred că aceste probleme trebuie să-i frământe pe aleșii noștri fiindcă prin aceste mijloace trăim. Cu toții știm că prin aceste mijloace viața dăinuie. Cu toate acestea nu ținem la ele, distrugem cu o inconștiență feroce. De ce? Nu am să înțeleg niciodată. Știu că între om și mijloacele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
distanță. Deși, la început, Marius n-o prea remarcase, nu după mult timp, ea ajunsese să-i stârnească sentimente ascunse, alcătuindu-se cu toatele într-o zonă furtunoasă în sufletul său, ce-l măcina pe dinăuntru, făcându-l adesea să se frământe cu putere. Curând, n-o mai vedea decât în imaginea care-i obseda singurătatea grea și plumburie, în care se găsea! Marius, cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată, simt că-i vraiște în mine: ba o doresc, ba mi-este prea greu să mă acomodez cu ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]