4,479 matches
-
3. O densitate a puterii mai mare de 700 kW/mc (raportarea se face la 'volumul paralelipipedic'); Notă tehnică: "Volumul paralelipipedic" din 9E003.e este definit că produsul celor trei dimensiuni perpendiculare măsurate astfel: Lungime: Lungimea arborelui cotit de la flanșa frontală până la suprafață volantului; Lățime: Cea mai mare dintre următoarele dimensiuni: a. Dimensiunea exterioară dintre capacele supapelor de distribuție; b. Dimensiunea dintre extremitățile exterioare ale chiulaselor; sau c. Diametrul carterului volantului; Înălțime: Cea mai mare dintre următoarele dimensiuni: a. Dimensiunea de la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]
-
1c; 2d; 3d; 4b; 5d; 6a; 7a; 8b. Capitolul 4 DEFICITUL DE ATENȚIE ȘI HIPERACTIVITATEA (ADHD) În anii 1930 și 1940, „agitația și neatenția”, comportamente asociate astăzi cu ADHD, erau puse pe seama disfuncției cerebrale minime datorate unui traumatism al lobului frontal, însă această teorie și-a pierdut din putere deoarece nu existau dovezi științifice care să o susțină. Câțiva ani mai târziu, în DSM-II (APA, 1968), simptomele de „hiperactivitate, agitație și neatenție” erau atribuite reacției hiperkinetice a copilului. Apoi, au continuat
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
creierului, transmiterea ereditară, funcțiile de neurotransmitere și procesarea neurocognitivă. Structurile cerebrale O dată cu apariția imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională ((FMRI) și a tomografiei cu emisii singulare de fotoni (SPECT), scanările cerebrale au arătat că, la copiii cu ADHD, activitatea din regiunile frontale ale creierului este mai redusă, iar cea din girusul cingulat mai intensă decât la copiii care nu suferă de această tulburare. Sistemul frontal este responsabil cu funcția executivă, iar girusul cingulat are legătură cu concentrarea atenției și procesul de selectare
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
emisii singulare de fotoni (SPECT), scanările cerebrale au arătat că, la copiii cu ADHD, activitatea din regiunile frontale ale creierului este mai redusă, iar cea din girusul cingulat mai intensă decât la copiii care nu suferă de această tulburare. Sistemul frontal este responsabil cu funcția executivă, iar girusul cingulat are legătură cu concentrarea atenției și procesul de selectare a reacțiilor. De reținut Funcțiile executive sunt cele care asigură adoptarea și menținerea unor comportamente de rezolvare a problemelor. Aceste comportamente servesc la
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ADHD răspund cel mai bine la programele care prevăd întăriri imediate pentru comportamentul adecvat, obiective clar definite și ținte comportamentale explicite. Testați-vă cunoștințele În trecut, se credea că simptomele de ADHD se asociază cu practici parentale inadecvate. traumatismul lobului frontal. probleme de coordonare oculo-motorie. metode pedagogice inadecvate. Care dintre următoarele afirmații despre ADHD e adevărată? Numărul băieților diagnosticați cu ADHD e mai mare decât al fetelor. 90% dintre copiii cu ADHD sunt diagnosticați cu tipul hiperactiv-impulsiv. Diagnosticul de ADHD se
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
activitate la alta abilitatea de monitorizare și revizuire a strategiilor rigiditatea memoria activă Teoriile contemporane privitoare la ADHD consideră că această tulburare este cel mai probabil produsă de ereditate. mediu. o interacțiune complexă între factori biologici și ambientali. traumatismul lobului frontal. Răspunsuri: 1b; 2d; 3d; 4c; 5b; 6b; 7c; 8c. Capitolul 5 TULBURĂRILE ANXIOASE Tulburările de introversiune rezultă din comportamente supracontrolate, spre deosebire de comportamentele de exteriorizare sau subcontrolate (Achenbach, 1996; Cicchetti & Toth, 1991), și sunt „probleme legate de Eu”, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
se specifică altfel, informațiile din următoarele secțiuni (etiologie, evaluare, tratament) se referă la ambele afecțiuni. Etiologie: factorii de risc și factorii de protecție Factori biologici, neurologici și genetici În urma investigațiilor neurologice, s-a constatat o activitatea mai redusă a lobului frontal la adolescenții cu tulburare de conduită (Moffit & Henry, 1989). Studiile pe gemeni și pe copii adoptați au indicat că această afecțiune este influențată atât de factorii genetici, cât și de cei ambientali. Riscul apariției tulburărilor de comportament disruptive este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Dabbs & Morris, 1990). În plus, nivelul scăzut de DBH dopamin-hidroxilaza (care transformă dopamina în noradrenalină) poate să determine praguri mai înalte pentru comportamentele de căutare de senzații la unii copii (Quay, 1986). De reținut Nivelul scăzut de activitate a lobului frontal se asociază cu o capacitate redusă de a inhiba reacțiile comportamentale și de planificare. Aceasta poate explica de ce ADHD și tulburările de comportament disruptive se asociază atât de frecvent. De reținut Pentru copii, neascultarea poate fi un mijloc eficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
implica într-un program comportamental, lipsa reacțiilor la tehnicile expunerii la stimuli sau alegerea personală a pacientului. Tehnicile psihochirurgicale, cum ar fi cingulotomia anterioară, capsulotomia anterioară sau tractotomie subcaudată, proceduri prin care se întrerup conexiunile dintre ganglionii bazali și cortexul frontal, au fost considerate benefice în tratamentul tulburării obsesiv-compulsive severe, netratabile, care nu a reacționat la tratamentele tradiționale (Greist, 1998). Cu toate acestea, se recomandă ca o astfel de intervenție să fie urmată de un program extensiv de terapie comportamentală și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dictând, din mers, ritmul și direcția. Daniel Cristea- Enache se dovedește, încă odată, un bun partener în această insolită combinație: are suficient umor încât să-și lase "oponentul" să se desfășoare, nu ocolește punctele potențial nevralgice, din contră, le atacă frontal, prevenind viitoare anchilozări în ezitări politicoase, nu își uită rolul, dar nu rămâne monosilabic în fața răspunsurilor-fluviu ale neobositului Dan C. Mihăilescu, lansând întrebări ample, nuanțate. Cei doi își asumă rolurile onest, ca-ntr-un duel onorabil al opțiunilor și-al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
închis ochii la contextul istoric și științific în care aceasta a prins contur. De aceea, dar și pentru că au considerat că e imposibil, de negîndit chiar, că de la un anumit moment ea ar fi putut întoarce spatele psihologiei individului, întîmpinînd-o frontal pe aceea a mulțimilor. Din momentul în care ignorăm această psihologie a socialului, toate scrierile pe care Freud i le-a consacrat trec, într-un univers secret, sînt confiscate de mitologia bătrînului, de latura obscură a naturii sale. Cam la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îl primește imediat. REZONANȚA MAGNETICĂ NUCLEARĂ( RMN) Definiție RMN se bazează pe interacțiunea undelor radio (neionizante) cu atomi de H+ în prezența unui câmp magnetic puternic. RMN realizează imagini pe secțiuni ale organelor de interes în toate planurile axial, sagital, frontal ca și la CT . Scopul: - stabilirea diagnosticului de certitudine. - Explorarea măduvii spinale, cutia craniană, cordul, vasele mari de sânge, - Explorarea organelor absominale ficat, rinichi, prostată, oasele și articulațiile, sânii. Aparatul RMN seamănă cu cel utilizat la CT având masă mobilă
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
de sprijin, ilustrată prin poligonul de susținere, stabilității posturale și eventualelor asimetrii sau disproporții segmentare. Existența unor mișcări necontrolate, care parazitează funcția de echilibru, sunt de natură să afecteze negativ procesul de recuperare. Studierea poziției trunchiului în ortostatism, în plan frontal și sagital, permite evidențierea deficiențelor fizice ale coloanei vertebrale (cifoza, lordoza, scolioza sau spatele plan). Poziția ortostatică - pacientul fiind cu picioarele apropiate (călcâiele lipite și cu o deschidere plantară de circa 15°) - permite kinetoterapeutului să evalueze funcția de echilibru, care
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
este controlată de mușchii feței, faringelui și cei ai limbii. • La nivel cortico-bulbar este controlată coordonarea articulării cuvintelor și succesiunea lor. • La nivel cerebral este controlată coordonarea fluxului vorbirii. • La nivel fronto-temporo-parietal se organizează funcția simbolică a limbajului. • La nivel frontal se organizează funcția de comunicare socială a limbajului. Învățarea limbajului impune: - asigurarea condițiilor de comunicare - necesitatea funcției apelative; - integrarea funcției ordonatoare a materialului vorbit; - funcția realizatoare laringo-faringo-buco-velară și a mișcărilor respiratorii (Tănăsescu, 1986). În comunicarea verbală, un rol deosebit îl
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu miofibrilele mușchiului striat scheletic. Cât privește bazinul, în condiții normale, într-o anteversie de circa 20°-22°, poziția acestuia este menținută de mușchii ce acționează izolat sau sinergic în plan sagital. În absolut toate cazurile, bascularea laterală (în plan frontal) a bazinului se datorează unor cauze statice, cel mai frecvent prin inegalitatea în lungime a membrelor inferioare și, din fericire mai rar, unor cauze posttraumatice sau congenitale. Fixarea activă a vertebrelor, pe toată lungimea segmentelor sale (cervical, dorsal și lombar
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
participării conștiente și active în procesul de recuperare. În acest context, orice abatere, globală sau segmentară, se constituie în deficiență structurală sau de atitudine și trebuie corectată prin intermediul terapiei prin mișcare. Aprecierea acestor abateri se realizează în raport cu cele trei planuri: frontal, sagital, transvers, precum și în funcție de modul în care pacientul este capabil sau nu să-și conducă mișcările. În acest sens, KT apelează la: vizualizare, palpare și mobilizare, căi prin care poate cunoaște unele vicii de atitudine ale pacientului (Kiss, 2002). a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
capului: în ce direcție este înclinat și cât de mult este răsucit; - la poziția umerilor: aduși, ridicați, coborâți simetric sau asimetric; - la forma toracelui: în pâlnie, stern înfundat sau este în carenă; - la coloana vertebrală: poate prezenta devieri în plan frontal, scolioze sau sagital, lordoze sau cifoze. Mai poate prezenta spate plan; - la bazin: în anteversie, retroversie sau lateroversie; - la membrele superioare: dacă prezintă deficiențe sau malformații; iar la membrele inferioare, următoarele deficiențe: genu valgum, genu varum, genu recurvatum, picior plat
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și trunchiul, de care sunt legate membrele superioare. În ceea ce privește rolul dinamic, acesta se manifestă prin capacitatea de mișcare pe care o asigură mobilitatea articulațiilor intervertebrale, și ele cu limite de amplitudini diferite de la o regiune la alta. Privită în plan frontal, coloana vertebrală este în rectitudine, în timp ce în plan sagital prezintă trei curburi considerate fiziologice: cervicală, dorsală și lombară, ca urmare a adaptării sale la poziția ortostatică (Baciu, 1981). Dacă la naștere copilul prezintă numai curbura dorsală, justificată de poziția sa
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în sens invers față de cea dorsală. Realizarea ortostatismului îi permite copilului să-și diversifice aria mișcărilor corpului și, implicit, ale coloanei vertebrale, care, în aceste condiții, dobândește treptat capacitatea de a executa în plan sagital flexia și extensia, în plan frontal - înclinarea laterală, iar în plan transversal - răsucirea. După Lapièrre (1986), mișcările la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate; • forma și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate; • forma și orientarea apofizelor articulare; • gradul de înclinare a apofizelor spinoase. În plan frontal coloana vertebrală este rectilinie, în timp ce pe verticală linia sa de simetrie este dată de platforma sacrată, care o menține în echilibru în plan frontal. Osul sacrum, împreună cu perechile de oase ilion, ischion și pubis formează bazinul, care, prin modificarea poziției
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mai mare mobilitate; • forma și orientarea apofizelor articulare; • gradul de înclinare a apofizelor spinoase. În plan frontal coloana vertebrală este rectilinie, în timp ce pe verticală linia sa de simetrie este dată de platforma sacrată, care o menține în echilibru în plan frontal. Osul sacrum, împreună cu perechile de oase ilion, ischion și pubis formează bazinul, care, prin modificarea poziției sale în plan antero-posterior, poate influența echilibrul în plan sagital. În cazul scoliozelor posturale de gradul I, acțiunile vizează corectarea lor prin exerciții fizice
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
omoplatului; - se mișcă brațul în toate direcțiile, pornind de la poziția anatomică (poziția zero); - mișcarea se consideră liberă, până în momentul în care solicitarea determină deplasarea unghiului său inferior. Mobilizările pasive ale articulației scapulo-humerale se execută în planuri diferite, astfel: • în plan frontal se execută abducția și adducția; • în plan sagital se execută flexia și extensia; • în plan transversal - rotația internă și externă, precum și răsucirile. Abducția υ Pacientul: așezat pe un taburet, brațele pe lângă corp. ω KT este plasat în spate, P pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a grupelor de mușchi aferente (F2). υ Pacientul: așezat pe taburet, brațul pe lângă corp, cotul în flexie la 90°. ω KT este plasat în spate, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: se solicită depărtarea alternativă în plan sagital și frontal a brațului, în funcție de nivelul restant de forță a pacientului. Fig. IX.22 a, b Adducția se realizează prin apropierea brațului de corp, la care participă marele pectoral, marele rotund, marele dorsal, prin porțiunea lungă a tricepsului, coraco-brahialul și porțiunea scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
enunțe fiecare poziție a policelui; se recomandă pacientului să încerce să imite (atât cât poate) mișcările pe care le execută KT; după un număr de repetări se execută abducția și adducția în plan sagital pe palmă, cât și în plan frontal. Flexia pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație sprijinit pe masă, policele lipit de index, degetele 2-5 în contact cu masa. ω KT este plasat în față, P cu degetele pe fața palmară a policelui la nivelul metacarpianului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
retractile palmare, interesând aproape totdeauna degetele 2, 4 și 5, niciodată policele, având ca etiologie leziuni sau infecții ale tendoanelor. În această boală degetele nu pot fi întinse pasiv, indiferent de poziția antebrațului. Mâna traumatică Urmarea unui traumatism în plan frontal poate conduce la mâna „în baionetă”, în care mâna este plasată în lateral față de radius. Capitolul Xtc "Capitolul X" Educarea și reeducarea autonomiei de deplasaretc "Educarea și reeducarea autonomiei de deplasare" Mersul este o deprindere motrică ce asigură deplasarea corpului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]