8,881 matches
-
primele două trimestre mi-a dat trei. ― De ce nu înveți, urîtule? m-a întrebat fără mirare. O să te las corigent. ― N-o să fiu nici primul, nici ultimul corigent din lume. Nu m-a auzit bine (răsfoia catalogul), mă înecam de furie că mă făcuse urât și credeam bineînțeles că îi dădusem un răspuns ucigător. Ar fi trebuit să-i spun, ca să exprim exact ceea ce simțeam, că mi-e atât de neplăcută vederea lui încît aș fi în stare să rămân repetent
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de deturnări. Trei ai luat, cu trei să rămîi! Și mulți au continuat să creadă, chiar și după ce am dovedit că știam, că eu cel adevărat eram cel din primele trimestre și nu cel din ultimul, și cea mai mare furie pe care o puteam stârni în sufletul lor era să determin mărturisirile de recunoaștere ale altora, în satul meu natal s-a întîmplat același lucru, mulți continuă să creadă și acum că cel adevărat era blegu-ăla pe care îl știau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de furie, fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și glasul ei. Din lipsă de imaginație, am început să citesc notițele cu glasul tare. Deodată simții că ceva nu este în regulă. Privii chipul fetei care se descompunea și privirea ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile începură a curge. Cine le intra pe mînă afla cum se pune iscălitura pe hîrtie, dar, să-l fi picat cu ceară, nu sufla o vorbă despre asta. Curiozitatea sau furia nevestelor erau potolite cu înjurături. Îndărătnicii se lămureau după ce erau aduși la școală. Aici, doi din cei patru aveau la dispoziție o sală de clasă evacuată de copii. Sub protecția echipelor locale, ceilalți doi umblau prin sat. Ziua, oamenii se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trece. Abia azvârlisem peste gard câteva lopeți și Începusem să asud și să gâfâi, palmele mă usturau și-mi tremurau genunchii. M-am stropit pe picioare cu căcat de porc amestecat cu pișălău și m-a cotropit, așa, ca o furie amestecată cu neputință. Simțeam cum mi se răspândește, dusă de sânge, din vârfurile degetelor până În creieri. Iar aceștia se Întunecară și-mi făcură urechile să țiuie. Am azvârlit dracului lopata și m-am dus să-mi torn apă pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
notă le fusese citită ca nu cumva să irosească și ei vreun bob de grâu, de porumb. Salopetele pătate de ulei și Îmbâcsite de praf le fluturau pe ciolane. Mulți nu aveau centuri și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii mai sărmane, aveau pile mai mici și, poate, chiar noroc mai puțin. Luna august Însemna permisii ori concedii căci, În această binecuvântată lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și schimba direcția. Viteza creștea. Cătănuță izbi ușa cu umărul și se aruncă afară. Se ridică numaidecât, fără să-i pese că Îi atârna un braț, coastele Îi ardeau și din frunte i se scurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din când În când și Îi cășuna pe te miri cine. Cu mult Înainte să se ia la pumni cu profesoara Lizica, venea fierbând de la o clasă a șaptea și exploda În cancelarie după ce arunca pe masă catalogul. Tremura de furie și de neputință: „E o vacă acolo, domnule, care se holbează toată ora la mine. Nu mai pot să vorbesc, oameni buni, după ce mă Întâlnesc cu privirea ei tâmpită! Trebuie să Închid ochii sau să-i plimb pe fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grijă, șerpișorul de cap, trase nițeluș de el - mica vietate se Împotrivea - și-l azvârli În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Târâtoarea Își Încordă amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În praf rămase o dâră tremurată. „Săru’ mâna, părinte!” se pomeni Enin dând binețe preotului Îmbrăcat În sutană cenușie. „Să trăiești, să trăiești!” răspunse popa cu graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colț de țară. Deschid aici o paranteză și-ți spun că ei n-aveau de unde să știe că În copilărie purtasem porecla Ectoraș. Și ca să vezi că este ceva În mine care se vede În afară ca un soi de furie inofensivă, află că În armată am primit numele asemănător de Monstrulică.) Oboseala după călătoria cu trenul m-a făcut să mă amețesc destul de repede, din numai două-trei pahare de votcă, și să devin al naibii de Îndrăzneț cu femeile. Mi se pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rugat-o să mergem la ea - locuia Într-o garsonieră două etaje mai jos - să-mi facă o cafea care să mă scuture din sfârșeala care mă cuprindea. Au urmat trei zile În care nu am ieșit de acolo. Atâta furie se strânsese În mine, atâta putere, Încât și astăzi păstrez amintirea ușor Înfricoșată și aproape ireală a acelei stări care mă ducea vijelios la vale, fără să-mi lase nici cel mai mărunt prilej de a mă Împotrivi. Prima noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bestialitate a Împerecherii. Am fost, atunci, pentru prima și, având În vedere ceea ce am de gând În scurt timp să fac cu mine Însumi, ultima oară Stăpânul lumii. Singurul. Atotputernicul. După prima noapte lucrurile s-au ostoit, amețeala dată de furia oarbă se prefăcuse Într-o obsesie dureroasă - chiar și fizic! - a acuplării cu orice preț. Pe aragaz se Încălzeau Întruna apă, mâncare; țigări, vin și - gest tăcut și delicat - cutiuțe cu balonașe (care trebuie că fuseseră destul de scumpe și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de furie - care iarăși m-a făcut să râd - că o să mă nenorocească: o lepră și o scursură ca mine nu trebuia să scape nepedepsită. În afară, Însă, de mizerii cazone, nu mi-a făcut nimic Însemnat: era prea de tot prostănac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hulpavi, a ieșit la iveală și plânsul scris al lui Cocrișel: un tânăr locotenent al Armatei trimise să-i potolească pe țărani aproape că a călcat cu cizma pe acel document ce zăcea alături de altele, distruse de foc ori de furia răsculaților care căutaseră degeaba Înscrisurile cu Învoieli. Locotenentul a ridicat cu grijă scrisoarea - era un băiat fin și citit, știind bine ce Însemnătate se acorda unor astfel de vechi scrisori - a pus-o cu deosebită precauție În porthart, Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe pânza albită cu cretă se Întâmpla cu totul și cu totul altceva. Neamțu urla atunci de parcă l-ar fi Înjunghiat, Îl Înjura pe Ghiță de toate organele pe care izbutea să și le amintească de la orele de biologie, În furia lui ce-ar fi putut răsturna munții. Ba chiar, când o lua la vale rău de tot, pomenea În sudalmele lui de fotosinteză, angiosperme, hidrogen sulfurat, dendrite, axoni, monocotiledonate, turnesol, baze, acizi - semn clar că lecțiile de botanică și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar de suplinitor. În bazarul de lângă piața de legume Îi găsiseră și pe țiganii care vindeau documente fiscale. Pentru timbre cereau de douăzeci de ori prețul oficial. „Dragule, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dumneavoastră în această chestiune. Dincolo de cuvintele lui Nobumori se simțea, mai mult decât orice altceva, încercarea de a-și justifica greșelile. De fapt, adevăratele lui intenții nici nu urmăreau mai mult decât atât. Ranmaru nu reușea să deslușească alte sensuri. Furia lui Nobunaga provocată de scrisoare și impresia că Nobumori se schimbase nu aveau să se manifeste decât mai târziu. Până atunci, ar fi fost dificil pentru oricine altul în afară de Nobunaga să-și înțeleagă propriile sentimente. Singurele semne privind ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hanemon înțelegea foarte bine deznădejdea stăpânului său, iar de pe chip îi dispăru, dintr-o dată, orice culoare. — Atunci, viața Domnișorului Shojumaru este... Hanbei observă că bătrânul tremura și, ca să-l liniștească, îi spuse zâmbind: — Nu, nu va fi decapitat. Voi potoli furia Seniorului Nobunaga, fie și cu prețul propriei mele vieți. De îndată ce a fost eliberat din Itami, tatăl lui Shojumaru s-a dus în campania din Harima, arătându-și astfel, fără cuvinte, nevinovăția. Acum, nu mai rămâne decât crima mea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dacă nu se întâmpla asta, s-ar fi putut să nu sosească niciodată ziua în care să-l dobor pe acest trădător ingrat. De astă dată, va trebui să curățim Fukushima de toți oamenii care nu știu ce înseamnă loialitatea. Dezlănțuindu-și furia, Katsuyori bombănea de unul singur, în timp ce calul îl purta mai departe. Dar vocile indignate ale celor care-l însoțeau - glasuri ale nemulțumirii față de trădarea lui Kiso - erau puține. Katsuyori era la fel de încrezător ca de obicei. Când rupsese relațiile cu clanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neînduplecat al camarazilor lor și escaladau zidul în urma lor. N-aveau să se lase întrecuți. Pe când se cățărau și cădeau și iarăși se suiau și se agățau de pietrele zidului, se părea că nimic n-ar fi putut ține piept furiei lor. Dar apărătorii castelului nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de cinci nopți, la adăpostul întunericului. Odată ce lucrarea fu gata, lansară un atac asupra castelului. Când apărătorii văzură că oamenii din Ukita înaintaseră până la poarta și zidurile exterioare ale castelului, începură să-i împroaște cu insulte. Era ușor de imaginat furia pe care o simțeau față de acei oameni care înainte fuseseră aliații lor, dar acum luptau în avangarda lui Hideyoshi. De cum prinseră o ocazie, apărătorii deschiseră poarta principală și năvăliră afară. — Moarte viermilor! strigau ei. — Omorâți-i pe toți! Samurai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ale avangardei clanului Mori. — Sunt dușmanii, dar nu poți să nu-i compătimești pe Kikkawa și Kobayakawa, pentru ceea ce au simțit, desigur, azi dimineață, când au ajuns și au văzut lacul. Trebuie să fi bătut cu piciorul în pământ, de furie, spuse Kanbei. Chiar în acel moment, fiul funcționarului însărcinat cu lucrările de pe râul Naruya se prosternă în fața lui Hideyoshi. Plângea. — Ce s-a întâmplat? întrebă Hideyoshi. — Azi dimineață, răspunse tânărul, tatăl meu s-a declarat vinovat de o neglijență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se gătea, continuă, fără a i se adresa cuiva anume: — Ce-i asta? Numai mizerie! Numai risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete în putoarea asta? Vreți să-i serviți pește stricat? Aruncați imediat toate porcăriile astea! Furia lui Nobunaga era complet neașteptată, iar bucătarii-șefi i se aruncară la picioare. Era o scenă jalnică. Mitsuhide își dăduse toată silința să cumpere cele mai rafinate ingrediente și să pregătească feluri de mâncare delicioase, aproape nedormind câteva zile la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toți vasalii clanului Akechi erau îngrijorați că fuseseră eliberați, pe neașteptate, din funcțiile de la banchet și, în aceeași zi, li se ordonase să pornească spre apus. Își exprimau încoace și-ncolo nemulțumirea, cu lacrimi de amărăciune în ochi. Revolta și furia lor față de Nobunaga, care se intensificaseră după campania din Kai, ca uleiul turnat peste lemne de foc, fuseseră aprinse de acest ultim incident. La tabăra din Suwa, în timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o insuportabilă umilire publică, eveniment care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]