5,057 matches
-
atât de drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine. Julie termină, în sfârșit, de vorbit la telefonul ei Nokia cu carcasă de camuflaj - care, după părerea mea, e încă la modă, chiar dacă fetele Vandonbilt susțin contrariul - înșfăcă geanta și jacheta și ne anunță: —Trebuie să iau ceva. Continuați voi fără mine? și o zbughi pe ușă. Nu m-am mirat deloc. După cum am mai spus, Julie are maniere care lasă de dorit până peste poate, iar eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Umilință. Mă duc după ea, spuse Jolene adunându-și lucrurile. În timp ce se ridica de la masă, îmi zise: Șoferul meu vine să te ia mâine dimineață la 6.45. Nu întârzia și vezi să nu uiți să afli ce fel de geantă vrea mama lui Zach. —Ei bine, unora dintre noi le e scris să meargă la vânzările Chanel, iar altora la vânzările de diamante. Asta-i roata norocului, spuse Julie cu un oftat. Era în culmea fericirii. Biata Lara. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu părea prea fericit să mă audă. Nimic, iubitule! am bâlbâit. Dacă n-ai nimic să-mi spui, poți să nu mă mai întrerupi când încerc să muncesc? A, da, mi-am amintit. Voiam să-i iau mamei lui o geantă. — Îi cumpăr mamei tale un cadou și voiam să știu dacă preferă o geantă Chanel matlasată, roz, cu lănțișor sau una bleu cu lănțișor. Sau poate galben-deschis? —Habar n-am. Asta-i „urgența“ ta? — Mi-ar plăcea să luăm cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nimic să-mi spui, poți să nu mă mai întrerupi când încerc să muncesc? A, da, mi-am amintit. Voiam să-i iau mamei lui o geantă. — Îi cumpăr mamei tale un cadou și voiam să știu dacă preferă o geantă Chanel matlasată, roz, cu lănțișor sau una bleu cu lănțișor. Sau poate galben-deschis? —Habar n-am. Asta-i „urgența“ ta? — Mi-ar plăcea să luăm cina împreună. Tăcere. Zach trebuie să fie încă très supărat din cauza noii fotografe, fiindcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spate): totu-i formidabil zach bate frișca pentru tiramisu drag moi xxx Am primit imediat un răspuns: îmi împrumuți prada cu bordură de iepure pentru serata a la Frick? Uneori Julie face niște alegeri tare aiurite în privința accesoriilor. Știam că geanta din șifon Fendi s-ar asorta mai bine cu nuanța părului ei, dar mi-era teamă că Zach va observa dacă îi mai trimit un mesaj. —Iubitule, hai în pat, l-am invitat, luându-l de mână. Am putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și plecară brusc. Nimeni nu voia să fie în preajma unei ratate sentimentale ca moi, nu cumva să se molipsească. Iubirea plutea peste tot în New York, dar eu n-aveam partea mea. Mă simțeam ca atunci când Gucci a scos la vânzare geanta Jackie. Se epuizase în aproximativ nouă minute și toată lumea avea una cu excepția mea. M-am înscris pe lista de așteptare sperând că se va schimba ceva, dar adevărul e că n-o să am niciodată o geantă Jackie, deoarece nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a scos la vânzare geanta Jackie. Se epuizase în aproximativ nouă minute și toată lumea avea una cu excepția mea. M-am înscris pe lista de așteptare sperând că se va schimba ceva, dar adevărul e că n-o să am niciodată o geantă Jackie, deoarece nu se fac destule, așa cum nici dragostea nu este destulă. Când am ajuns chez Vandy aveam tot atâta încredere în mine cât Chelsea Clinton înainte să fi aflat că există aparate de întins părul. Julie mă asigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am întrebat. Nu, domnișoară. Este urgent. E acasă? Da, domnișoară, dar mi-a spus să vă zic, dacă sunați, să-i dați înapoi poșeta Hogan din piele întoarsă. —Înțeleg, i-am spus tristă. Vreau să spun, chiar mă atașasem de geanta aceea după atâta timp. Poți, totuși, să-i transmiți că am telefonat? Abătută, m-am prăbușit pe pat. Am fost o proastă și acum plăteam oalele sparte. Doream cu disperare să stau de vorbă cu cineva, dar nu îndrăzneam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cabină și m-am schimbat într-o bluză de cașmir oranj (DKNY1) și pantaloni crem, strânși pe picior (de la Joie). Împreună cu accesoriile, o curea bej, cercei-lacrimă din aur, sandale turcoaz-deschis de la Jimmy Choos, cu un toc delicat, auriu, și o geantă de pânză zebrată, aveam o ținută care emana o strălucire discretă à la Liz. Nimeni nu va ști că la New York m-am gândit, timp de trei zile încheiate, cu ce să mă îmbrac. Toaleta nu era tocmai 100% potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
chiar dacă supermodelele sunt din alea care nu știu să spună decât ce „grase“ sunt. Totuși, mi-am reamintit, întorsesem o nouă pagină din cartea vieții mele. Acum trebuia să pornesc pe jos. Mi-am pus ochelarii de soare, am luat geanta de pe bancheta din față și, după ce am încuiat mașina, am început să tropăi la vale. Dumnezeule, pun pariu că Elizabeth Hurley nu rămâne niciodată în pană în Anglia rurală. N-ajungi emblema casei Estée Lauder dacă ești atât de idioată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
zici că se mută, fiindcă a citit în Paris Match că Margherita Missoni, tânăra frumușică a clanului Missoni, își „personalizează“ camerele de hotel cu lucruri de acasă, care o fac să se simtă mai relaxată. Mi-am trântit valiza și geanta zebrată în mijlocul podelei și m-am prăbușit pe un pat, direct pe-o claie de haine de-ale lui Julie. Dorind cu disperare să-mi șterg din minte evenimentele recente, am sunat-o pe Jolene de pe telefonul de lângă pat. —Buuu-nă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să-i înapoiez de secole (de mai bine de nouă luni), și era cât pe ce să rezolv problema de câteva ori. Am cercetat fiecare colțișor al valijoarei. Mi-am golit trusa de toaletă. Am cotrobăit printre haine. Am luat geanta și i-am golit conținutul pe pat. Am răvășit totul, dar nici urmă de cercei. Descurajată, mi-am băgat mâinile în buzunare și le-am scotocit. Am dat peste un obiect mic și tare în buzunarul drept. Mi-a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dovedi a fi băiatul vecinilor și a cărui familie să fie la cuțite cu a mea de-o generație. Am auzit o ușă trântindu-se la parter și mai multe voci. Se întorseseră acasă. Am ascuns în grabă cutiuța în geanta zebrată. Picioare grăbite urcară pe trepte și, dintr-odată, mama, tata și Julie se înghesuiră pe ușă. Te simți bine, iubito? mă întrebă mama. De ce te-ai tolănit peste hainele lui Julie? —Sunt doar istovită din pricina schimbării de fus orar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Apoi ne vom putea bucura cu toții de petrecere și, poate, o să te și culci cu el. —Julie, încetează! Ai un Ambien? am întrebat-o. N-o să reușesc să adorm fără un supliment chimic. — Sigur, răspunse Julie cotrobăind într-una din gențile de pe jos. Găsi un recipient micuț din plastic, îl deschise și-mi dădu o pastilă portocalie. Am strecurat-o în gură și am înghițit-o cu o dușcă de apă. Curată binecuvântare, mi-am zis în timp ce mă întindeam la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să coborâm la petrecere. —Arăți superb, mă complimentă Julie, care, la rândul ei, arăta superb într-o rochie verde-fistic cu bretele de la Narciso și tone de perle pe ea. —Mulțumesc, Julie, i-am spus, luând pe furiș cutiuța aurită din geanta zebrată și punând-o în geanta-plic. Hai să coborâm. Altfel, mama o s-o ia razna. Ν —Iubitelor! Heee-eeei! Hai aici! Mama ne făcea semne dintr-un colț umbros al cortului din fundul grădinii. Petrecerea tatei era în plină desfășurare, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
zis. „I like to move it , move it. I like to move it move it!” La Frankfurt, între două trenuri am găsit pe jos un sac mare, frumos, de poștă. L-am împăturit ca papuașii și l-am pus în geantă. Ce altceva le puteam aduce acasă alor mei, cu banii pe care-i aveam? (Îți aduci aminte cum, în ultimii ani ai lui Ceaușescu era un mare cadou dacă duceai cuiva câteva pungi goale de plastic, din străinătate?) Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
faci! Ne-am săturat de aerele lor de superioritate! - Dar de ce nu polemizați cu ei? - E complicat, ei sunt Centrul! Buricul franțuzesc al pământului. Au fost câteva lucruri șocante. Atunci când am ajuns la hotel, un domn bătrân mi-a luat geanta și m-a instalat în cameră. A tras perdelele, mi-a arătat lacul Leman flancat de Alpii înzăpeziți și m-a întrebat dacă j’aime le peisage. Îl aimam. Mi-a dat în mână o cutie cu butoane și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încet prin centrul orașului, înconjurat de 20 de copiloci de clasa a cincea-a șasea, cu retard ușor, care ieșeau pentru prima dată la Cluj! Mergeau pe stradă în jurul meu, unii ținându-mă de mână, alții de pantaloni, alții de geantă sau de hanorac, într-o hărmălaie cumplită, punându-mi douăzeci de întrebări pe secundă, vorbind toți deodată: „Tovarășu’, nii, tovarășu’, nii.. aia ce-i tovarășu’? Ui la ăla , tovarășu’, are pălărie”... „Cum îi zice la strada asta, tovarășu’?” „Napoca.” „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vă spun, ar trebui să se mai cizeleze puțin, să mai citească. Poate să rămână la examen”. „Mulțumesc, doamnă, vă tare mulțumesc”, zice tata. Am mers înapoi la internat. „Ai auzit ce-a zis?” „Am auzit.” Tata și-a luat geanta lui de ciocănar, să plece înapoi, la gară. Se uită la mine din poarta internatului. „Copile, eu plec. Mă duc. Te las.” „Bine, tată.” S-a mai uitat încă o dată la mine (Dumnezeule, și acum îmi amintesc privirea lui) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aș fi concediată. Port un taior negru, ca întotdeauna. Când am împlinit douăzeci și unu de ani, am primit de la mama cinci taioare negre, și de atunci nu mai ies din negru. Singurul articol colorat pe care îl am asupra mea este geanta, care e roșie. Tot mama mi-a dat-o și pe asta, acum doi ani. Adică ea mi-a dat una neagră. Însă din nu știu ce motiv - poate fiindcă era soare afară sau poate fiindcă tocmai încheiasem nu știu ce contract fenomenal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că mă înțeapă ceva în ochi și nu sunt prea sigură că pot. Chelnerul pune celelalte cocktailuri pe masă, după care se retrage. Urmează o pauză stânjenitoare. — Păi, ce să zic... Lorraine ia mobilul lui Daniel și-l aruncă în geantă. La mulți ani... și o seară frumoasă ! În timp ce pornește țaca-țaca spre ușa restaurantului, ridic celălalt telefon pentru a-mi lua la revedere - dar mama a închis deja. Corul chelnerilor s-a evaporat și el. Am rămas doar eu și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luăm bilet... — Freya, ești nebună. Serios. O strâng de braț. Te iubesc, dar ești nebună. Îmi dă drumul la braț. Și tu la fel, zice. Ești nebună, dar te iubesc. Îi sună mobilul, dar îl ignoră. Începe să scotocească în geanta brodată. Într-un final, scoate o sticluță de parfum din argint frumos lucrat, învelită cum s-a nimerit într-o bucată de mătase purpurie cu ape. — Poftim, zice bagându-mi-o în ochi. — Freya, spun răsucind-o între degete, e extraordinară. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Trish își aprinde o altă țigară. Să zicem pentru un dineu ? Mâncare... mâncare care să sune impresionant... Deodată, îmi amintesc de restaurantul Maxim’s, cu o seară în urmă. Meniul suvenir de ziua mea. — Să-mi consult notițele. Deschid fermoarul genții și trag cu ochiul rapid la meniul de la Maxim’s. Pentru un dineu oficial, aș servi... ăă... foie gras flambat cu glazură de caise... miel cu humus condimentat... urmat de un sufleu de ciocolată de mentă, cu două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun stins. Închide ușa și pun ceaiul jos. O, fuck. Ce mă fac ? Ce ? Ce ? OK. Calmează-te. Fă-ți o listă de priorități. Trebuie să sun la birou. Să aflu exact cât de gravă e situația. Bag mâna în geantă după mobil, cu un fior de teamă. Ecranul e mort. Probabil că s-a terminat bateria. Mă uit la el frustrată. Probabil că ieri am fost atât de terminată că am uitat să-l încarc. Îmi scot încărcătorul, îl bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
inima din piept. În spatele lui Trish, văd The Times pe masă. E deschis la paginile de business și văd, mare, titlul GLAZERBROOKS ÎN PRAGUL EXECUȚIEI JUDECĂTOREȘTI. Ochii îmi coboară pe text în timp ce Trish începe să scormonească de zor într-o geantă albă Chanel - dar numele de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or fi ? Continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]