5,266 matches
-
Avea o formă ovoidală, se vedea clar că fusese făcut dintr-un rest de drug de fier-beton pătrățos, gros ca degetul mare, mai apoi rotunjit cu bătăi de ciocan. Vopsit de mai multe ori, strat peste strat, lăsa să se ghicească nuanța inițială, un maro-gălbui de țeava de gaz metan, acoperit cu un verde scorojit deja de timp, dar mai ales de loviturile în opritor. Acolo se vedea metalul plumburiu care se termina cu un capăt lucitor, ușor răsucit sau mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
p-asta dacă vrei. La plecare am primit un plic de la vrăjitoare. Înăuntru era fotografie. Eram eu cu cei doi francezi pe plaja de la Vamă. Firav,cu plete și cu o bărbuță roșcată, între cei doi. Undeva în spatele lor se ghicea o mogâldeață. Cea pe care o futusem eu aseară. Acum nu mă mai frământa dacă am făcut bine ce am făcut. Mi obseda o întrebare. A găsit poza atunci în seara aia și, ca și mine, nu a vrut să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
deja printre hainele mele, cam ăsta era decorul unde actor principal eram eu, cel mai prost român plecat, sau francez întors, înfundat până la brâu în zloată, fornăind cu aburi mai abitir ca o locomotivă, undeva între calea ferată și șosea, nemaighicind silueta trenului în întuneric, disperat că prima mașină din noapte nu mă va lua și pe mine către București, pentru că tocmai s-a dus, rămînîndu-mi doar ultimul tren din Bărăgan Hill, care parcă tocmai a șuierat sau am început să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de o oră afară, așa că nu avea decât două posibilități: ori o nimerise, pentru că gagiul greșise cu un metru pe secundă la o viteză de 129 de metri pe secundă, ori chiar putea, după cum ne-a mărturisit mai târziu, să ghicească viteza vântului numai după intensitatea șuieratului pe care îl auzea dinăuntru. Asta doar ca să vedeți cu cine aveam, de-a face. Cătălin era băiat bun, m-a ajutat chiar să vorbesc la telefon cu Valeria, deși liniile erau căzute. M-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a gândit că o sun mai târziu în camera mea, îndemnînd-o să rămână acolo. Aveam gura coclită de la tutunul și băutura consumate cu o seară înainte și nu aveam chef să vorbesc de frică să nu umplu camera de putoare. Ghiceam locul pachetului de gumă de mestecat undeva în buzunarul de la blugi, dar aștept să plec din cameră, ca să mă pot concentra la planificarea călătoriei de pomină ce avea să urmeze, pentru că dacă aș fi rămas în cameră, singura călătorie pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu mă lăsa, continuând ..."mie îmi pare rău pentru bagaj, dacă aș fi știut", încerca el să se mai scuze o dată, semn că era sigur în posesia lui, ...și ce baftă pe mine cu sporovăială lui, sau poate ghinion, pentru că, ghici pe cine-mi dă la telefon? ... "stați așa o văd în hol", îl mai aud înainte să mi se taie picioarele, nici nu m-a întrebat cretinul dacă vreau să vorbesc cu ea, si o emoție inexplicabilă m-a cuprins
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mei și dispare în sus sau în jos, nu mai contează acum, când m-am prins că sânt chiar în fața liftului de serviciu, salvarea mea, să evadez o dată din locul ăla bântuit de oameni cu sute de lei în mână. Ghicesc butonul și încep să îl apăs cu frecvența unui transmisionist fruntaș, disperat că nu mai apare odată lifta aia nenorocită. El mergea greu de obicei, dar îți dai seama cât de greu mi se părea mie că merge acum, când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
epiderma fină, parcă tratată toată viața cu cremă, care lăsa să se vadă clar că nu muncise niciodată. La cealaltă, unghiile erau roase, probabil mâncate din rădăcină, pielea fiindu-i crăpată și trudită de un travaliu pe care nu-l ghicesc. Eu am să aflu mai târziu, tu niciodată. Din cauza căldurii din lift, mirosul a început să expandeze. Am mai aflat că și băuse mult, și nu datorită luminițelor strălucitoare din ochii lui foarte verzi, realizez acum când îți povestesc, ci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aer nepoluat de putrezit, mă bucur, apăs parter mă relaxez pentru că nu am început cu un alt interviu, primul meu loc serios de muncă șiiiii... paralizez. Ușile se deschid la "minus trei" și cine crezi că intră în lift? Ai ghicit! I Putrezitulputuros, sconcsulpișat, duhoarea împuțită, mortăciu neastricată, borîturaambulantă, hottulcăcat, exact de ce am fugit... Ce pula mea, e umbra mea ăsta de nu mai scap de el. Cu viteza luminii judec. Dacă nu mor încă trei etaje, vom ieși împreună din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
printre rânduri. Am răspuns tot cu multe pagini, dar eu nu am ascuns dorul atât de bine ca ea. Îl lăsam să se vadă puțin la fiecare frază, în începutul scrisorii, apoi, după ce am prins curaj, dorul de ea se ghicea la fiecare rând, ca mai târziu, către final, să fie deasupra fiecărui cuvânt, iar la sfârșitul scrisorii să se citească peste tot, chiar și în punctele și virgulele pe care uitam să le pun. După ce l-am trimis, nu am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am fost acolo. Am răpit-o pe frumoasă, apropo, m-am luat cu vorba și nici n-am apucat să ți-o descriu. Era frumoasă, gata, asta e tot. Nu are rost să-ți dau detalii, ai încredere în mine, ghicesc o gagică mișto și în palton, după colț, în întuneric, și ce aș putea să-ți spun despre piele, despre sânii potriviți în perfecțiunea lor obraznică, care împungeau nesimțiți bluzița aia semitransparentă de mătase sălbatică, despre coapsele arcuite elipsoidal, sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în patul dublu, cu musticar, plasat în mijlocul camerei. Ventilatorul abia își mișca paletele. Vero era în baie, auyeam bodogănelile ei la adresa dușului, care arunca mai mult schimonosit din cauza calcarului depus de ani de zile, iar eu încercam cu disperare să ghicesc poziția comutatorului ventilatorului, care nu mai avea de mult nici o gradație la o viteză mare, dar toate eforturile mele au fost inutile. Căldura depășea orice nivel de suportabilitate. Mi-am tras un șort pe mine, am | agățat un maiou în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, și s-au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui. 15. Iosif le-a zis: "Ce faptă ați făcut? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?" 16. Iuda a răspuns: "Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim! Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, și acela la care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
arăta în nici un fel a poet. Toți cei ce-l cunoșteau din scris sânt dezamăgiți când îl întîlnesc: "în general Eminescu era tăcut, gânditor... Figura lui cea plină și dulce de mocan respira blândețea... Nimic nu te putea face să ghicești în el pe marele poet"11. "Eram atât de decepționată - scrie și Mite Kremnitz -, încît mă durea deosebirea 7 Ștefanelli, 1909. 8 Idem. 9 Maiorescu, 1895. 10 Iacob Negruzzi, 1889. "Al. Ciurcu, 1911. 101 dintre adevăratul Eminescu și cel care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărți, așa cum au făcut-o generația mea și cele precedente. Și că utopia lecturii va rămâne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat. 196 ,...escu" Ghicește mai întîi: sânt bărbat sau femeie? Asta te va face să-mi mai citești o dată numele, peste care ai trecut, poate, ca peste un bloc compact de wingdings. Dar nici măcar atât nu poți să afli din numele meu. Numele mi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
undeva aproape sau departe, din sunete înalte și puține. Cântecul părea legănat și vesel. Apoi părea trist. Iahuben se uită la Auta care stătea lungit, cu ochii închiși. Poate că dormea. Iahuben ieși din cort ca să asculte cântecul și să ghicească de unde venea. Era încredințat că se apropiaseră de o oază mai mare și ar fi vrut să biruiască depărtarea pentru a ajunge acolo mai curând. De ce stătea Auta așa de liniștit tocmai acum? Învins de oboseală nu putea fi, de vreme ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lor! Mi-au arătat zeii în vis... - De unde știi tu ce știu numai zeii? îl întrerupse bătrânul Agbongbotile. Robia nu este noroc. Ca să știu asta nu trebuie să vină zeii în vis în inima mea. Dar viitorul nu-l putem ghici nici eu, nici tu, nici Tankoko... Vrăjile tale m-au mințit prea de multe ori ca să le mai cred. Aici nu-mi mai ești stăpân, și nu-mi mai este frică să-ți spun că minți! Norocul ți-l aduc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să aleagă. Ar alege poate jumătate din voi, și pe ceilalți i-ar da pe mâna soldaților. M-am gândit însă... Auta tăcu, nesfîrșindu-și cuvintele începute. Mai-Baka și Agbongbotile îl priviră deodată cu teamă. Bătrânul suspină și zise: - Tela a ghicit: ești iscoadă!... Păcat. Lui Auta îi venea greu să le spună tot ce avea pe suflet, dar și mai greu îi venea să nu le spună. Lupta din el se oglindi în cutele feței lui, în ochi, în buzele care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mea. Am vrut să fac ceea ce sunt în stare să fac, nu mai mult decât sunt în stare. Am crezut că stăpânii își vor lua robi puțini și ceilalți vor rămâne în viață după plecarea lor. Am greșit. N-am ghicit bine. Atunci le-aș fi spus că nu sunteți buni de muncă decât puțini, și i-aș fi ales numai pe cei răi. Acum... Agbongbotile pricepu în sfârșit și zîmbi: - Să nu-ți fie frică de noi. Spune curat. - Stăpânii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu se îndură să-și părăsească micul prieten. - Cum vrei să ne jucăm altfel? - Uite cum: eu am să ridic în spatele pietrei mele un deget... sau am să ridic două degete. Tu n-ai să le vezi, și trebuie să ghicești câte degete am ridicat. Ai să poți ghici? - Nu știu, să văd. Hai să ne jucăm așa cum spui. Copilul ridică bila cu genunchii și-și ascunse mâna după ea. - Câte degete am ridicat? - Două! - Ba nu, n-ai ghicit! Am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Cum vrei să ne jucăm altfel? - Uite cum: eu am să ridic în spatele pietrei mele un deget... sau am să ridic două degete. Tu n-ai să le vezi, și trebuie să ghicești câte degete am ridicat. Ai să poți ghici? - Nu știu, să văd. Hai să ne jucăm așa cum spui. Copilul ridică bila cu genunchii și-și ascunse mâna după ea. - Câte degete am ridicat? - Două! - Ba nu, n-ai ghicit! Am ridicat numai unul! Și râzând foarte mulțumit, copilul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să ghicești câte degete am ridicat. Ai să poți ghici? - Nu știu, să văd. Hai să ne jucăm așa cum spui. Copilul ridică bila cu genunchii și-și ascunse mâna după ea. - Câte degete am ridicat? - Două! - Ba nu, n-ai ghicit! Am ridicat numai unul! Și râzând foarte mulțumit, copilul își înălță ușor degetul, lăsîndu-l să alunece în sus pe sfera netedă. I se văzu întîi unghia. Apoi încheietura, după aceea degetul tot și în sfârșit mâna întreagă. Se pregătea să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot ce nu pricep în firea lumii spun că e de la zei. Dacă n-ai să poți descurca lucrurile singur, trimite-mi veste și voi veni și eu". Ce putea fi în mintea lui Auta nu era în stare să ghicească. Omul care le era călăuză le-a spus și el că a fost de față și a văzut cum au ieșit zeii aceia cu trup firav, dar cu piele de argint și cu capete de cleștar. Fiecare zeu avea mâini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
primită de la Auta; îi spuse numai ce îi scria sclavul. Tefnaht se uita din când în când cu oarecare milă la bătrân, socotindu-l cu mintea obosită de vârstă. Nu îndrăznea să-i mărturisească asemenea gânduri, însă Marele Preot le ghici și în această din urmă zi a călătoriei îi arătă lui Tefnaht scrisoarea. - Ai mai văzut astfel de pânză sau papirus? îl întrebă atunci bătrânul, văzîndu-i uimirea. Spune, unde se mai poate face asta în Atlantida, în Ta Kemet sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adânc. Iar dimineața începură să se pregătească de plecare. Doi dintre străini ieșiră din turnul lor, din luntrea lor argintie. Cu toții aveau, sub globurile viorii, ochii acoperiți cu sticle rotunde și negre. - De ce își ascund ochii? întrebă Tefnaht. Ca să nu ghicim ce gândesc despre noi? - Nu, stăpâne, răspunse Auta. Soarele nostru e prea tare pentru ei. Acolo, în planeta lor, soarele acesta luminează mai slab. Ce doi preoți se așezară în jilțurile lor care fură ridicate de robi pe umeri. - Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]