9,375 matches
-
Westmoreland și de Chatham (fratele lui William Pitt), pe ducele de Rutland, lordul Delamere, deci tot ceea ce era prestigiu politic și social. Femeile, care sunt - ca preoții - Întotdeauna de partea puterii, au fost, cu buzele lor roșii, fanfara admirației, trâmbița gloriei sale. Dar au rămas doar trâmbițe, căci aici s-a dovedit originalitatea lui Brummell, aici s-a deosebit el În mod esențial de Richelieu și de aproape toți bărbații pregătiți să seducă. El nu era ceea ce lumea numea libertin. În vreme ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ai produs, pleacă”. Își cunoștea prea bine prestigiul copleșitor. Pentru el, efectul nu mai era o chestiune de timp. Fără doar și poate că, prin această strălucire a vieții, prin această dominare a opiniei generale, prin tinerețea care Îi sporea gloria, prin această Înfățișare fermecătoare și crudă pe care femeile o blestemă și o adoră deopotrivă, Brummell a stârnit și pasiuni contradictorii: amoruri profunde, dar și ură nimicitoare. Nimic Însă din toate acestea nu a răzbătut 1. Milogeala a Înăbușit strigătul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
decât la indiferență. După știința noastră, una singură a pronunțat despre Brummell niște cuvinte care ascundeau pasiunea, dar, În același timp, o și dezvăluiau: curtezana Henriette Wilson. Lucru firesc, Întrucât ea era geloasă nu pe inima lui Brummell, ci pe gloria sa. Calitățile care Îi dădeau unui dandy atâta forță erau dintre cele faste și pentru o curtezană. De altfel, fără să fie neapărat o Henriette Wilson, femeile se pricep la calcule atunci când e vorba de reușita sexului lor! Ele au
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
celui mai strălucit regiment din armata britanică părăsește serviciul. Îi spune prințului de Wales că nu dorește să se Îndepărteze de el. Era mai strategic decât să-i vorbească despre Londra; și mai amabil. Căci, de fapt, Londra Îl atrăgea. Gloria i se născuse acolo; era Împământenită În acele saloane unde bogăția, plăcerea petrecerii și cel mai Înalt grad de civilizație produc acele afectări fermecătoare care au Înlocuit treptat comportamentul natural. Perla dandysmului rătăcită la Manchester, oraș manufacturier, Însemna ceva la fel de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acestor priviri, a acordat Însă mult mai puțină importanță decât s-a crezut artei toaletei, așa cum o practica marele Chatham 1. Croitorii Davidson și Meyer, pe care mulți au vrut să-i scoată - cu toată prostia insolenței - drept genitori ai gloriei lui Brummell, nu au ocupat câtuși de puțin În viața acestuia locul ce le-a fost atribuit. Să-l ascultăm mai bine pe Lister. El spune același lucru: „Îi displăcea ideea că propriii croitori ar fi Însemnat ceva pentru renumele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
electricitate, ca să zicem așa, acele Întâmplări nu mai există. Să nu clintim, să nu numărăm firele acestea de nisip ce au fost cândva scântei și pe care timpul le-a spulberat Înainte de a le fi stins. Datorită felurimii Înzestrărilor, există glorii care nu sunt altceva decât zgomot Într-o tăcere și trebuie să hrănească pe veci visarea, tulburând gândirea. Cum să nu fii totuși izbit de acest val de glorie căzând peste un bărbat atât de Înzestrat ca Brummell, de trei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a spulberat Înainte de a le fi stins. Datorită felurimii Înzestrărilor, există glorii care nu sunt altceva decât zgomot Într-o tăcere și trebuie să hrănească pe veci visarea, tulburând gândirea. Cum să nu fii totuși izbit de acest val de glorie căzând peste un bărbat atât de Înzestrat ca Brummell, de trei ori valoros: era vanitos, englez și dandy! Ca toți oamenii pozitivi care nu se Îndepărtează de ei Înșiși și nu au credință și voință decât pentru desfătările imediate, nici
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vieți Întregi prin sărăcia ultimelor sale zile. În 1814, străinii ajunși la Londra, ofițeri ruși și prusaci din armata lui Alexandru și Blücher, au Întețit nebunia jocului printre englezi. Pentru Brummell, acesta a fost momentul teribil al dezastrului. Exista În gloria și poziția pe care le dobândise ceva aleatoriu, datorită căruia și una, și cealaltă aveau să se prăbușească. Ca toți jucătorii, s-a Încrâncenat Împotriva sorții și a fost Învins. A apelat la cămătari și s-a Înfundat În datorii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
său impasibil de dandy calculase, cu ceasul În mână, timpul rămas pe câmpul de bătaie, În teatrul celor mai admirabile succese pe care un om de lume le-ar fi putut cunoaște și hotărâse să nu-și dezvăluie umilința de după glorie. S-a purtat asemeni acelor demne cochete care preferă să-l părăsească ele pe cel iubit decât să fie părăsite. La 16 mai 1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux 1 - Byron băuse două
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Înainte de a se prăbuși În sărăcie și foame. Înzestrarea sa dominantă a dăinuit multă vreme trează pe ruinele propriei vieți. Alții, care nu existau decât pentru a o susține armonizându-se cu ea, n-au mai putut face nimic pentru gloria și nici mare lucru pentru fericirea sa. De aceea el era poet. Avea chiar doza de imaginație necesară unui om a cărui vocație era de a plăcea; dar ceea ce a lăsat ca poezie- remarcabilă pentru un dandy - nu ilustra totuși
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu toaleta. În fine, după părerea mea, cea de-a treia parte va trebui consacrată lucrurilor care țin direct de persoană și pe care eu le văd ca niște ACCESORII. Îi iertarăm lui Brummell predilecția pentru toaletă: aceasta Îi adusese gloria. Probabil este eroarea unui mare bărbat, dar nu Îndrăznirăm să Îl combatem, riscând ca această fericită clasificare să fie respinsă de către elegantologii din toate țările. Luarăm hotărârea să greșim o dată cu Brummell. Așa se face că temele care aveau să fie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dulapurile și va scoate la lumină bronzurile; În schimb, cel care aparține vieții elegante știe cum să-și primească oaspeții În orice moment, fără să se lase surprins În vreun fel. Deviza lui este aceea a unei familii a cărei glorie este legată de lumea nouă; nouă În sensul că el este semper paratus, Întotdeauna gata, Întotdeauna egal cu sine. Casa lui, oamenii lui, trăsurile lui, luxul lui, tuturor acestora le este necunoscută prejudecata duminicii. Fiecare zi este o zi de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de la sine, altfel i-ar sfâșia inima cu angoase de nedescris. Dar, entuziast generos și creativ, el Își pune fără teamă Ideea În Practică; iese În lume Într-o ținută aparte; merge Înainte, martor și Martir În viață al eternei glorii a Veșmintelor. L-am numit Poet: dar nu este trupul lui pielea-pergament (căptușită) pe care, În nuanțele fine ale vopselelor de „Huddersfield”, scrie un Sonet Închinat sprâncenelor iubitei lui? Sau, mai curând, o Epopee și un Clotha Virumque cano1 Închinate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o scară ascunsă În grosimea zidului, scară pe care cred că o vizitau umbrele frumoaselor doamne iubite odinioară de Lauzun. Printre ele erau superba Maryx, care, foarte tânără fiind, a pozat pentru Mignon a lui Scheffer și, mai târziu, pentru Gloria Împărțind cununi a lui Paul Delaroche, și cealaltă frumusețe, pe atunci În toată splendoarea ei, ce l-a inspirat pe Clesinger pentru statuia Femeia cu șarpele, a cărei durere se aseamănă cu paroxismul plăcerii și care freamătă de viață cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de către nobilime sau bătut la ordinul ei, el stă sub dependența sa imediată, căpătându-și de la ea atât veniturile, cât și demnitatea socială; el e „aristocratizat”, ea Îi transmite puțin din a sa „mana”; el participă la trândăvia ei și gloria la care tinde să ajungă este un reflex al imoralității pe care o conferă unei familii regale ereditatea titlului. Când clasa nobilă se prăbușește, scriitorul este năucit de căderea protectorilor săi; trebuie să-și caute noi justificări. Legăturile pe care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nobilul are obligații precise și diverse față de morții săi și față de viitorii săi urmași; existând prin el, acesta le poartă de grijă, putând să-i terfelească sau să-i Înalțe În slăvi. Dimpotrivă, Virgiliu n-are nici o nevoie de Flaubert, gloria sa există În afara oricărei contribuții individuale. În societatea mitică pe care scriitorul și-a ales-o, fiecare membru se Învecinează cu toți ceilalți fără ca ei să fie angajați Într-o acțiune comună. Altfel spus: sunt Înșirați unii lângă alții, ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de ajuns să cunoașteți unul singur. Seamănă cu toții Între ei. Mai Întâi, suferă cu toții de o „boală a voinței”. Nu pot voi și de aceea nu știu să acționeze și nu vor să gândească. Cei mai mulți Își fac din aceasta o glorie, alții se prefac că sunt nefericiți, plângându-se ca de o slăbiciune nespus de distinsă. Câțiva dintre ei simt cât de adânc este răul lor, ravagiile pe care le face În mintea și În faptele lor, dar nu se pot
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi cea mai jalnică dintre nefericiri, ar fi cea mai dezgustătoare dintre banalități. Or, ceea ce te frapează din primul moment la domnul de Montesquiou este tocmai voința, Îndemânatică, tenace, imperioasă, atotputernică. Conversația lui este după chipul și asemănarea acestei voințe. Gloria de care se bucură este triumful ei. De Îndată ce Începe să vorbească, te simți dominat de un ritm puternic ce te uimește mai Întâi, pentru că ești obișnuit cu vocile molatice și lipsite de relief pe care le poți auzi astăzi. Bogata
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cozile interminabile din fața magazinelor, ura făt... de „Familie” crește: „Ceaușescu și soția lui fac obiectul unui dispreț generalizat. Chiar și vechii prieteni Îl privesc pe acest tiran tot mai capricios că pe un egocentric Însuflețit exclusiv de insațiabile pofte de glorie, fast și panegirice (...). În pofida eforturilor convulsive ale funcționarilor de la Agitprop de a menține aparentă unanimit...ții naționale În jurul lui Ceaușescu, toți știu În România c... farsă cultului și excentricit...țile revoltante din ultimii ani sînt un sindrom canceros. Ceaușescu e
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
baltice, au devenit dup... anexiune evenimente tabu, a c...ror aniversare era interzis.... Pentru a Îngenunchea societatea civil... (vezi supra, pp.), Moscova ordon... Inc... din deceniul patru distrugerea monumentelor dedicate r...zboaielor din 1918-1920, dar și a celor Închinate unor glorii naționale, cum este, la Tartu, monumentul lui Villem Reiman, „una dintre figurile proeminențe ale mișc...rîi naționale” (M. Laar). Aceast... acțiune de lichidare a memoriilor naționale e Însoțit... de o lupt... insidioas... Împotriva limbilor locale. Inc... din anii ’40 sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
banului. Celelalte tipuri de civilizație cunoscute nu cunoșteau acest instrument. Fenicienii, egiptenii, asirienii, babilonienii, nu ar fi cunoscut banul și totuși au fost momente înfloritoare ale devenirii umane. Chiar fără bani, civilizațiile enumerate erau complexe, dinamice, trăindu-și momentele de glorie .Chiar dacă vom anticipa dezbaterea despre troc drept formă, modalitate de schimb, vom spune că economia nemonetară sau economia bazată pe orice formă de schimb, alta decât moneda, a fost una complexă. Când discutăm despre economia nemonetară trebuie să avem în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
prezentate întâi funcțiile monedei și abia apoi ni se oferă și o definiție a monedei. Să spunem că e doar un tremolo de natură logică. Avem însă, din păcate, și un tremolo de natură metodologică. Autorul merită un titlu de glorie pentru a fi scris un capitol despre bani în socialism. Aici, într-adevăr, golul era mare, după 1989, scriindu-se foarte puțin pe acest subiect. Problema e că excursul monetar al domniei sale se oprește, cam brusc, aici. Or, e greu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sau „vulpi” care folosesc șiretenia; „Oamenii de campanie”, care „prețuiesc mai presus decât orice armonia, bunele relații și spiritul de comunitate”<footnote Ibidem. footnote>; „Jucătorul” (apărut în deceniul al șaptelea al secolului XX), „care-și concentrează eforturile asupra victoriei și gloriei”<footnote Ibidem, p. 11. footnote>. Unele forme flexibile, ad-hoc, de organizare a activităților de personal se potrivesc și pentru managementul resurselor umane, în administrația publică. Astfel, ne putem referi la „echipele de proiect”, „insulele de producție”<footnote Ibidem. footnote>, „echipele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ale noului credo, ele exprimă aspirațiile comunitare. Alegerea acelorași atribute și a acelorași Însemne a Întărit unitatea națională. ș...ț Deja, după 1790 fiecare sat avea propriul altar al patriei, propriul arbore al libertății și propriul arc de triumf pentru gloria patrioților. Cetățenii purtau cocarde tricolore și boneta frigiană, simboluri ale eliberării, și, uneori, coroana din frunze de stejar, ca recompensă pentru virtuțile sociale. ș...ț Uneori, cetățenii nu se mulțumeau să evoce trecutul, ci Îl reînviau: În 14 iulie 1794
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grup social și politic, contestată de alte grupuri, este revalorizată peste timp, sub domnia regelui Louis Philippe, Într-un efort de reconstruire a unei memorii oficiale și de asumare a istoriei naționale ca sumă a „aminitirilor monarhice, memoriei revoluționare și gloriei napoleoniene” (A. Corbin, 1994, p. 82). În acest context se articulează treptat, din unități ritualice diverse, comemorarea zilei de 14 iulie, ca o sărbătoare națională capabilă să adune masele În jurul unei reprezentări consensuale a trecutului și a identității naționale. Accentul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]