4,229 matches
-
am să mă pot folosi de acest material În orele de desen, cînd Începe școala. În Olanda am avut cel mai nostim ghid din toată excursia. Eram toate Înnebunite după el, iar de atunci ne amintim mereu de el și glumim. Era un bătrîn pe nume Singvogel, iar cînd domnișoara Watson, o fată din grupul nostru, l-a Întrebat ce Înseamnă numele lui, ne-a răspuns că Înseamnă „ciripit de păsărele“, și după aceea i-am spus Ciripel. La tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din an, cu numele de la fiecare cetațean care dat banii sapat În el. Daca doriți să număraț acum, puteț se urcaț, dar eu aici remîn. Deși numele meu Ciripit de peserel este, prea batrin zint ca se zbor. Domnul Singvogel glumește tot timpul. Ei, și-am urcat pînă-n vîrful turnului, iar cînd ne-am Întors domnișoara Powers a spus că domnul Singvogel n-are dreptate, pentru că ea a numărat trei sute șaizeci și șapte de trepte și la dus și la Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar atunci tata s-a dat jos de pe genunchii părintelui Dolan și, cînd polițistul l-a văzut pe părintele Dolan, a devenit foarte amabil: iar domnul Gates a discutat cu el și i-a dat niște bani, iar tata a glumit cu el și l-a făcut să rîdă, și pe urmă tata i-a arătat insigna lui mare de polițist și l-a Întrebat dacă-l cunoaște pe Jake Dietz cel Mare de la poliția capitalei, și i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
schimbare, care se aude dinspre Cotroceni. Măria Sa, Traian Băsescu I-ul trage cu mâna sa proprie clopotele, că vrea schimbarea Constituției, zice el vorbă mare, cu una care să consolideze Parlamentul, rânjind apoi spre cei „care au pus botul": Am glumit, bă, ha-ha-ha, vreau una care să dea puteri mai mari președintelui. Dar în sinea lui, se zbate ca peștele pe uscat, storcind zi și noapte gândul, cum ar putea să facă o Constituție scurtă, foarte scurtă, în care să se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Pedagogie al lui Neagșu puteau să învețe doar cu ajutorul unor scânduri lungi cam de un metru. Cursul era o chestie tâmpită în sine, o înșiruire de definiții fără aplicabilitate; pe deasupra, mai avea și coperți orange. Cu Neagșu nu era de glumit. Ca orice belfer fanatizat de materia lui de rangul doi, te executa cu zâmbetul pe buze. Marii fanatici au un surâs irezistibil. Așa și ăsta. Îi spunea unei studente însărcinate în luna a șasea: drăguță, văd că ai știut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de răniți, majoritatea turiști occidentali. Capul zâmbitor al teroristei fusese proiectat la douăzeci de metri de centrul deflagrației. Aterizase în căruciorul unui copilaș scos la plimbare de mama sa. Al doilea anunț preciza că Keith Richrds, chitaristul de Rolling Stones, glumise când declarase că prizase cenușa tatălui său răposat. O glumă proastă, atât! Chitaristul nu mai trăgea de mult pe nas și nici nu-și mai băga în venă. Își făcuse doar un ness din praful tatălui său. De-abia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
popii și țâganii. De aia luptase din răsputeri împotriva familiei pe care fiică-sa și-o făcuse cu un preot. - Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău, țapul cel bătrân? - Nu prea bine, dar cel puțin e împăcat. Chiar glumește. - Ha! el se duce, eu mai stau. ha! Ich bleibe noch! nu-i dau eu satisfacție să mă vadă crăpând! ar vrea el. N-o scoteam la capăt nici cu bătrânul. M-am ridicat și am plecat de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
putut aminti originea lor țărănească: nu suportau animalele și insectele, erau alergici la praf, se îmbrăcau numai de la NafNaf și Stefanel. Bănuiesc că nu mă plăceau deloc; simplitatea mea era prea sofisticată pentru ei, plus că nu știau niciodată când glumesc și când vorbesc serios. Dar erau mulțumiți că am strâns-o pe Adelina de pe drumuri. Un timp am intrat în jocul ăsta, apoi am lăsat-o mai moale. L LI Am reluat legăturile telefonice cu Sabina. Cel mai des sunam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Își toarce alene zvâcnirile de alb și negru, ploaia lui de cuvinte de care Încercăm să nu ne sinchisim. Un vecin care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul. (Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
secerătoare din Necșeni și din alte sate. În vreme ce adunau cu securea mănunchiul de spice, urmăreau pe subt cotul stâng trecerea prințului și vorbeau într-adevăr, comunicându-și felurite observații. Totdeauna umbla el așa, pe departe și tăcut. Poate-i mut, glumeau unele. Are o boală de piept, era încredințată alta; de aceia se tot duce prin țări străine să se caute. Nu-i numaidecât bolnav; pare om ca toți oamenii, după cât spun cei ce-l văd de aproape; însă-i cam
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pentru el fusese special creat. Păreau singurii oameni de la începuturile pământului, timpul blocase acele ceasornicului iar apa le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese în asfințituri și nu mai încălzea. Începuse să se răcorească; se apucară să glumească bine dispuși: - Vrem să știm cum e marea! Ei o lăudară imediat, - În primul rând este udă, caldă... și albastră nu neagră cum i s-a dus vestea! Fetele și-au arătat invidia că nu sunt în locul lor, - Hai să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu glas înăbușit vrând să le liniștească însă ele nu s-au lăsat până nu i-au pus aparatele și l-au controlat. Și-au dat seama ce se întâmpla cu Laur însă doreau să își revină mai repede, să glumească împreună, să se privească în ochii lor azurii, să uite și ele de suferințele-chinuri ce le aveau veșnic în față. Era a patra zi de când sosieră la mare însă nu sperau să se apropie cineva de tabără și acum, se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o nălucă asupra ei; - Dezbracă-te! Numai ce e necesar! Îngheță, nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu ascultă rugile tuturor! I se puse o ceață pe ochi și iar auzi vocea incitată, - Dezbracă-te nu glumesc! De data asta indispus. Știi devin din ce în ce mai nervos! Ea îngăimă revoltată, - Dar nici nu vă cunosc! Imediat bărbatul îi răspunse cu un zâmbet cinic și răutăcios, - Nici eu dar mă atragi! Repet pentru ultima dată, dezbracă-te mai repede! Devenise
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au gândit să își atingă podoaba capilară... au crezut că glumește și ora următoare le va spune, - Ha, ha, ha v-ați speriat... ia uite, unii chiar s-au ras în cap ! Ce înseamnă frica! Însă a doua oră pe toți patru îi dă din nou afară, - La tuns nerușinaților! Cei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornea din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând ideile chiar neclare. Este de asemenea un extrovertit cu toane, care adesea se manifesta surprinzător cu observații trăsnite; o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai mult, pe alții cu tupeu mai puțin cum se obișnuiește în asemenea situații. Florin îl prezentase rapid și plecase prin cămin să-și salute alți prieteni. Cum tocmai își epuizaseră subiectele de conversație considerau că a venit momentul să glumească pe seama noului ,,intrus,, mai mic; el noul boboc putea fi ținta ironiilor celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice în viața de student, iar el, proaspătul boboc, a început să pună întrebări, enervat de unul mai insistent
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tot ce-ai spus noaptea trecută... — Dar nu-ți văzusem lucrările. După cum te străduiai și tu să-mi comunici. Phoebe se încruntă și rosti sec: — E o glumă? — Draga mea, spuse el, galeria Narcissus are o reputație internațională. Cred că glumești dacă presupui că vreuna din aceste... mâzgălituri școlărești și-ar putea găsi vreodată locul în ea. — Înțeleg. Se uită pe fereastra acoperită cu un strat gros de praf. Nu te-ai deranjat cam mult, doar pentru un futai rapid? Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
anges si pures“... O turmă de oi captive, behăind în timp ce sunt conduse la abator de ademenitorul - le traâtre - care cunoaște drumul și știe că lui îi va fi cruțată viața: les autres suivent comme des hommes... Muncitori fluierând, râzând și glumind cu le simple bonne humeur des tuerus, lovind cu baroasele, cuțitele, securile și satârele sans colère, sans haine... fără furie, fără ură. N-am putut uita acest film și în săptămânile următoare, în momentele de plictiseală din biblioteca universității, răsfoiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am atras aici? Cum aș fi putut face asta? Doar nu mă acuzi și că am organizat moartea lui Mortimer? Thomas miji ochii și se întoarse spre Phoebe. — Poate aici intervine domnișoara Barton. Phoebe râse furioasă și spuse: — Cred că glumești. — Mi se pare logic, spuse Roddy. Știu precis că poartă pică familiei. Și hai să ne gândim așa: ea și Owen se duc sus și-l caută împreună pe Henry - câteva minute mai târziu, e mort. Asta-i face suspecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa. Exact. Oare de Paști o să ciocnim ouă, Alexandru? întreabă Iulia. ─ Noi doi? Da, noi doi. Am să ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere, fată dragă, și dac-ar trebui să alerg în genunchi până la Posești. ─ Tu glumești, eu vorbeam serios. Nu glumesc. Iulia oftează. ─ Bine, hai, lasă, te cred. Mai spune-mi ceva despre verișoara asta a ta, notărița. De la înmormântarea bunicii ei n-am mai văzut-o, dar lasă că vorbesc eu cu ea. Hai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o să ciocnim ouă, Alexandru? întreabă Iulia. ─ Noi doi? Da, noi doi. Am să ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere, fată dragă, și dac-ar trebui să alerg în genunchi până la Posești. ─ Tu glumești, eu vorbeam serios. Nu glumesc. Iulia oftează. ─ Bine, hai, lasă, te cred. Mai spune-mi ceva despre verișoara asta a ta, notărița. De la înmormântarea bunicii ei n-am mai văzut-o, dar lasă că vorbesc eu cu ea. Hai că-i dau un telefon. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
viseze. Responsabilitatea de mamă o absoarbe aproape cu totul. Revederile lor devin „evenimente”, întâmplări înscrise într-un calendar secret, cu o frecvență imprevizibilă. Săptămâni, uneori chiar luni (!) trec fără a trăi acele ore de visare în doi sau, cum mai glumește Domnul R., „ore de navigare sub tropic”, duși de alizeul fierbinte scăpat din „tolba lui Eros” (nu a lui Eol, zeul furtunilor!). Transcriind expresii ori fraze puse pe hârtie de P.H.L. acum vreo 50 de ani, nu am deloc impresia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aș putea s-o port, Îi răspunse Wilson. — Ai fața foarte roșie, domnule Wilson, Îi spuse ea, zâmbindu-i din nou. — Băutura. — N-aș crede. Francis bea Întruna, dar nu-i niciodată roșu la față. — Azi este, Încercă Macomber să glumească. — Ba nu, azi eu sunt cea care s-a Înroșit, dar domnul Wilson e mereu așa. — O fi o treabă legată de rasă, răspunse Wilson. Dar ce-ar fi să nu mai vorbim despre fizicul meu, ce ziceți? — Abia am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întrebă bătrânul, aplecându-se spre el ca să nu-i poată auzi nimeni. Kircubbin, spuse George, și dacă-i așa, ține-mi și mie vreo două bilete. Apoi bătrânul i-a zis ceva cu voce tare și George Îi răspunse ca și cum glumea: — Să nu te iei niciodată după ponturile mele. După aia am șters-o, făcându-ne loc prin mulțimea care privea, până am ajuns la ghișeul unde se Înregistrau pariurile de 100 de franci. Da’ eu mă prinsesem că se-ntâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-mi plăcea să stau acolo cu bătrânul meu. Atunci ne distram cel mai tare. Veneau tot felu’ de tipi care vindeau niște iepuri haioși care săreau dacă strângeai de o pară de cauciuc, da, și veneau la noi și bătrânul glumea cu ei. Știa franceza la fel de bine ca și engleza, și toți știau ce-i cu el, pentru că pe un jocheu Îl recunoști imediat - plus că mai stăteam și la aceeași masă mereu și ne tot vedeau acolo. Erau unii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]