6,255 matches
-
de a supraviețui. Admiră-i pe muncitorii cățărați pe schele, cizelînd, transpirînd, încercînd să salveze ziduri nemarcate pentru demolare. Observă tancurile verzi, pe jumătate camuflate; telefoanele mobile, pisicile vagaboande unse cu smoală, voalurile, mustățile, moda pariziană și cerșetorii scormonind prin grămezile de gunoaie pentru a găsi pantofi desperecheați sau legume putrede. Nu trebuie să-ți scape magazinele vînzătorilor de "trofee" de război. Poți cumpăra paturi de aramă, platouri de argint, inele de aur, candelabre, picturi englezești din secolul al XIX-lea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de "trofee" de război. Poți cumpăra paturi de aramă, platouri de argint, inele de aur, candelabre, picturi englezești din secolul al XIX-lea. După colț, pe o movilă lipsită de iarbă, sînt topite minarete de metal ciuruite de gloanțe. Explorează grămezile de conducte albe din beton. Vorbește cu arheologii care sapă adînc pentru a îngropa trecutul recent. Apoi vei avea timp pentru a hoinări pe esplanada kitsch: blocaje de circulație, caruseluri, familii mîncînd înghețată, tineri ținîndu-se de mînă, arcade Mortal Kombat
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nu-ți scape din vedere Holiday Inn, cu fațada sa albastră, cea mai înaltă clădire din orașul necivil, cu pereții găuriți și înnegriți de obuze, cu dușumelele și plafoanele dispărute, un cadavru de 25 de etaje înconjurat de metale torsionate, grămezi de deșeuri și oameni cocoșați scormonind cu speranța să găsească ceva de care să se bucure, iar deasupra lor stoluri de rîndunici zburînd în cercuri. LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Secolul XX ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
interiorizează"82. Ghiță întâia oară în viața lui ar fi voit să nu aibă nevastă și copii, pentru ca să poată zice: "Prea puțin îmi pasă!" Se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășie cu Lică, vedea banii grămadă înaintea sa și i se împâingeneau parcă ochii: de dragul acestui câștig ar fi fost gata să-și pună pe un an, doi capul în primejdie. Avea însă nevastă și copiii și nu putea să facă ce-i plăcea. "Să vedem
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
celălalt sunt ridicate în pustietăți. "Locurile rele" sunt semnalate de la început de narator prin surprinderea peisajului sinistru: Dacă aruncai privirea împrejur, la dreapta și la stânga, vedeai drumul de țară șerpuind spre culme, iară la vale (...) afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din jos de podul de piatră, nu zăreai decât iarbă și mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult (...) pe culmea dealului de la stânga spre Ineu, se ivește ici și colo marginea unei păduri de stejar, iară pe dealul de la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de-a lungul nemuririi sale24." Acesta este ritmul greoi al unei nostalgii epice care nu-i decît un ecou al acelei povestiri consistente din Medicul de țară, pe care Balzac o atribuie lui Goguelat, fost soldat, care, așezat pe o grămadă de fîn într-un grajd, "povestește despre împărat". Ei bine, da, șef de îndată [spune Goguelat, după ce a povestit ciudata și fabuloasa naștere a eroului], în Corsica, o insulă franceză încălzită de soarele Italiei, unde totul crește cum crește aluatul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
era ceva de lucru. Dacă omul nu avea o pereche de boi, ci numai vaci, acestea trebuiau Înjugate și atunci numărul transporturilor creștea. Iar culturile erau În coastă și acolo transportul era mai anevoios. Gunoiul se descărca din sanie În grămezi, cam câte patru dintr-un transport. Acum, la această muncă, bărbatul nu avea nevoie de ajutor și astfel femeile aveau timp pentru țesut. Pânza trebuia să fie terminată de țesut până În luna aprilie fiindcă atunci, Încălzindu se vremea, trebuia Înălbită
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
vară ... ăăă [b] era nu-mi mai amintesc în ce zi [c] știu că eram cu doi prieteni [d] eram pe un șantier [e] ne distraserăm o vreme jucându-ne de-a v-ați ascunselea [f] apoi am văzut o grămadă mare de pietricele [g] atunci ne-am descălțat și am rămas în șosete [h] ne-am urcat drept în vârf [i] ne îmbrânceam unii pe alții [j] ne jucam de-a bâza pe pietre [k]și după aia... ăăă... a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ne iese în cale, răspunse bătrânul iepure. Mai bine ne-aruncăm în fântână decât un trai ca ăsta. Ce prostie! Nu-i prostie deloc; nu avem altă cale. Ascultați, zise coțofana, am să vă dau un sfat. Așezați-vă toți grămadă și stați așa ghemuiți în iarbă. Când o să treacă turma de oi să se adape la râu, voi să săriți toți dintr-o dată în fața lor și să-mi povestiți și mie apoi ce s-a întâmplat. Abia atunci o să vedeți
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să săriți toți dintr-o dată în fața lor și să-mi povestiți și mie apoi ce s-a întâmplat. Abia atunci o să vedeți care dintre noi a avut dreptate. Zis și făcut. Iepurii au ascultat de sfatul coțofanei. S-au pus grămadă unul lângă altul . Într-un târziu, o turmă de oi mânată de un cioban a trecut pe lângă ei, și toți iepurii au sărit ca la comandă în fața lor. Oile au fost atât de speriate încât au luat-o de-a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o infinitate de pasiuni dintre cele mai diferite, pe care un om abil îl pune în mișcare în slujba apărării patriei; o trupă de oameni înarmați care urmează orbește ordinele unui șef, ale cărui intenții nu le sunt cunoscute; o grămadă de suflete, cele mai multe dintre ele josnice și mercenare, care, fără să se gândească la propriul renume, se pun în slujba regilor și a invadatorilor; este o grămadă nedefinită de libertini, pe care trebuie să-i aduci la ascultare; lași pe
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
urmează orbește ordinele unui șef, ale cărui intenții nu le sunt cunoscute; o grămadă de suflete, cele mai multe dintre ele josnice și mercenare, care, fără să se gândească la propriul renume, se pun în slujba regilor și a invadatorilor; este o grămadă nedefinită de libertini, pe care trebuie să-i aduci la ascultare; lași pe care trebuie să-i porți cu tine în război, curajoși pe care trebuie să-i temperezi; pesimiști cărora trebuie să le redai încrederea. (sublinierea noastră) Reformularea poate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
începe să lucrezi la o astfel de carte [...]. Știți cam cîte volume a trebuit să citesc pe seama acestor doi omuleți? Mai mult de 1500. Dosarul meu cu notițe are mai bine de opt degete grosime [...]. Trebuie să mai învăț o grămadă de lucruri pe care nu le știu. Într-o lună sper să termin cu agricultura și grădinăritul, dar tot nu voi ajunge decît la două treimi din primul capitol. G. Flaubert, Opere complete, p. 201 În al doilea rînd, cei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi văzut de chiar de către personaj: ("ochii... îl zăriră", "în față", "el nu-și închipuise...", "ceea ce îl surprindea mai ales...", "Etienne își ridică privirea..."), limitîndu-se în mod logic la ceea ce poate acesta vedea de acolo de unde se află ("spre dreapta grămada de steril nu lăsa să se vadă...") și la precizia geografică dată de gradul său de informare. În acest sens, informațiile "Marchiennes la nord, Montsou la sud" și "care ardea de un an" nu corespund cunoștințelor pe care străinul le
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spre o clădire înaltă, fără acoperiș și ferestre. Pe fațadă se putea zări o veche inscripție, pe jumătate ștearsă de trecerea timpului. Însemne bizare, înțelese numai de zei: CUBAN RUM S.A. Bătrînul se aruncă sub boltă, se rostogoli peste niște grămezi de obiecte bizare, de formă cilindrică, subțiate la capăt, incredibil de bine șlefuite, de culoare brună. Bătrînul sfărîmă cu o piatră vîrful unuia dintre aceste obiecte, se așeză jos și, cu capul pe spate, dădu pe gît un lichid auriu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd caldarîmurile alunecoase, adevărate capcane ale morții. Și gunoaiele care putrezesc prin canale și pe la colțuri, mirosul de putrezicine
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de cm, înălțime 78 de cm, adîncime 50 de cm. Textul 4 În scobitura patului său mic cu cadru de fier, formată în timp de greutatea trupului, își văzu hainele de toată ziua aruncate, ponosite, decolorate, vechi și urîte precum grămezile de boarfe de la Morgă. Și pe un scaun de paie, pălăria de mătase, singura sa pălărie care stătea căscată larg, gata parcă să primească pomana. Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
atît de tare încît nu putu să mai miște nici măcar dintr-un picioruș. A înfipt în el cleștii săi puternici și i-a supt lacom sîngele. Apoi, am putut să văd cum, după ce s-a săturat, a dat drumul micii grămezi, acum de nerecunoscut picioare, piele și alte resturi amestecate aruncînd-o cu dispreț de pe pînză. Aceasta este dragostea la aceste făpturi. Sînt fericit că nu sînt un păianjen mascul. Textul C: Păianjenul Fără nici o îndoială, știu foarte bine... (să o fi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pantofii săi cu toc din piele albă. 17. Era deja o zeiță, zeița dimineții, proaspătă ca un trandafir, unsă cu mir, cu totul diferită, e adevărat, de marea zeiță a serii. 18. Era chiar ea, ștrengărița încăpățînată și copilăroasă, cu grămada sa de păr încîlcit și stînd așa îmbufnată, ochii verzi și sfidători, avînd ceva din gesturile unei țărăncuțe, cu un miros de parfum ieftin. Observația 1: Așa cum scria I. Delcambre: "secvența narativă se situează explicit, cu referință completă, în literatura
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se ridicau ca niște ceaune mari mari, în formă de emisferă, formele acestea halucinante din lut gros de o palmă și mai mult. În acea toamnă nu s a scos un gram de fân (și, pentru vite am strâns multe grămezi de frunze din pădure), nici un gram de grâu, orz, ovăz sau floarea soarelui. V. Marin a adunat o căruță de babe din 7 ha cu porumb. Colac peste pupăză a venit și o iarnă grea. Nu știu de unde a scos
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
deoarece acesta are un număr mai mare de hematii. Pe membrana eritrocitelor se află niște antigene numite aglutinogene care daca se întâlnesc cu unii factori corespunzători lor din plasma altui individ, numiți aglutinine, determină aglutinarea eritrocitelor (aglomerarea acestor celule în grămezi). Sistemul A B O este compus din aglutinogenii O, A și B. Un individ uman care are în plasmă aglutinogenele A sau B nu are și aglutininele corespunzătoare aglutinogenilor (anti A - aglutinina α sau anti B - aglutinina β). Pe baza
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de rușinea aceasta». Dar el i-a spus: «Cum să facem asta? Este rușinos să fugim și să plecăm. Să facem cum credem că e mai bine». Atunci când episcopul și clerul erau de-acum aproape, Sfântul Francisc a observat o grămadă de noroi, adunată pe marginea drumului, și, imediat, trăgându-și rasa în sus, a intrat în noroi și a început să-l calce cu picioarele, să-l ia și să-l aranjeze. Văzând aceasta, episcopul l-a disprețuit ca pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
obține iertarea; decretul a fost dat în timpul absenței sale; la acestea s-au adăugat cuvintele aspre (aspera verba) din decret care i-au accentuat suferința; călătoria spre locul de exil a avut loc în timpul unei ierni deosebit de grele; perfida-i grămadă de prieteni s-a îmbogățit din bunurile sale; locul de exil era cel mai trist din lume, punctul cel mai îndepărtat de pe glob, unde nu te puteai bucura aproape deloc de pacea lui Augustus. Curajul lui Ovidiu este de nestăvilit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adresează lui Augustus], jur: inima mea bătea pentru tine, o preamărite; și am fost al tău cu tot sufletul meu. M-am rugat ca intrarea ta printre astre să fie amânată și am fost și eu o mică parte din grămada care se ruga pentru același lucru. Și pentru tine am oferit tămâie sfințită și, alăturându-mă tuturor, și eu am ajutat cu rugăciunile mele la rugăciunile publice" (v. 53-60). Este cu adevărat impresionantă insistența, care se vrea întărită de jurăminte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ziariști străini, își anunțaseră participarea la congres, într-o singură noapte, o vizită-fulger a lui Ceaușescu prefăcuse câteva zeci de magazine de confecții sau încălțăminte din centrul Bucureștilor în Alimentare care expuneau în vitrine bunuri aproape uitate munți de șvaițer, grămezi de pui grăsuți, de mușchiuleți și de antricoate, șuncă și salam de Sibiu pe scurt, o viziune cvasi-paradisiacă. Acest decor nu se vindea, era acolo doar pentru a dovedi străinilor că românii se plâng degeaba. Furia unei populații care stătea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]