6,001 matches
-
pe lîngă Guadalupe, o Întreabă dacă vrea și ea și Julius crede că Guadalupe Îl urăște de moarte, fiindcă nici măcar nu răspunde. Arminda nu stăruie, cumătra Guadalupe nu e obișnuită să bea ceai după masă, e din ce În ce mai surdă. „Ia să gustăm, poate că ceaiul ăsta ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea rezista mai mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură mîinile, dar reușește să se stăpînească În timp ce ea Îl servește, reușește să așeze ceașca pe masă fără să verse prea mult și o ridică apoi din nou și gustă și se frige și nu se plînge și spune că e foarte bun, dar Carlos, batjocoritor și cu nasul pe sus, nu schimbă cu el nici o privire cu Înțeles, deși se uită din cînd În cînd la el și soarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plictisească și-i făcea să-i simtă nerăbdarea bătînd cu arătătorul lui foarte lung În cupa goală de șampanie. Lui Susan Îi aduseră Înghețată de vanilie, o porție simplă, Într-o cupă de argint ca un potir. Poate că o să guste o linguriță, În orice caz o să se distreze Înfigînd lingurița de argint În vîrful acelui mic munte alb, apoi se va uita cum se topește Încet-Încet Înghețata, ce frumos era totul pe fața de masă care părea o cuvertură groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zdrahonul de fată pe care-o angajaseră la copii și ce aere Își dădea trupeșa și fericita metisă. Spre amiază apăru Juan Lucas cu vestea că angajase un bucătar. O să vină curînd, i-l recomandaseră dimineața la golf și el gustase mîncărurile pe care le făcea În urmă cu cîțiva ani acasă la un prieten. Un bucătar excelent, o să vezi, draga mea, de acum Încolo o să fie o plăcere să mîncăm acasă, cu nimic mai prejos decît să mîncăm la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ține mai mult, trebuia să se mai gîndească... Într-adevăr ținea. Văzu o sticlă de whisky, prima din colecția pe care Juan Lucas poruncise s-o distribuie cu iscusință prin tot palatul, Îl aștepta de aseară. O deschise, o mirosi, gustă, whisky-ul Îl arse pînă În rărunchi și Îndată parcă Începu să i se răspîndească prin tot corpul. Încălzindu-i picioarele. Mai bău o Înghițitură, foc mocnit și deodată simți că prindea noi puteri și picioarele-i sînt mai sprintene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
afară, pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-avu Încotro și trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înota fără nici o grabă. N-a mai fost o noapte la fel pentru Bobby. S-au Întors la programul obișnuit, halterele, plaja, cazinoul din Ancón, localurile de noapte pentru dans. O dată sau de două ori a nutrit speranța că va gusta iarăși din deliciile acelei nopți de pomină, mai ales cînd Îl vedea pe Vlăjgan apărînd la Saratoga sau la Freddy Solo’s, dar degeaba: hohote de rîs, pahare de whisky și fete cuviincioase. Despre cele de Anul Nou, despre Gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
încăpeau cîte două sau trei vedre. 7. Isus le-a zis: "Umpleți vasele acestea cu apă." Și le-au umplut pînă sus. 8. "Scoateți acum", le-a zis El, și "aduceți nunului." Și i-au adus. 9. Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, el nu știa de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, știau), a chemat pe mire, 10. și i-a zis: "Orice om pune la masă întîi vinul cel bun; și, după ce oamenii au băut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea." 52. "Acum", I-au zis Iudeii, "vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, și Tu zici: Dacă păzește cineva cuvîntul Meu, în veac nu va gusta moartea." 53. Doar n-ai fi Tu mai mare decît părintele nostru Avraam, care a murit? Și decît proorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?" 54. Isus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Ați uitat că ne-așteaptă băieții? Și nu oricum. Pentru că e anunțată vizita dumneavoastră, s-a pregătit și vinoteca, și bucătăria de protocol... Ce mai, ca atunci când vine șeful cel mare! Păcat că dumnealui n-a vrut niciodată nici măcar să guste din mâncarea pregătită de Fițica și de fetele ei” “Rațiuni de stat, Neluțule, rațiuni de stat! Da’ uite ce mi-a dat prin cap: ca să nu fie păcatul așa de mare, ai să iei mașina și-ai să te duci
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doar aici și acum, panglica râului, un festin de grâne pustiite care le vor da putere acestor cârduri să zboare spre nord, până dincolo de Cercul Arctic. Când se ivește prima geană de lumină, fosilele revin la viață, încercându-și picioarele, gustând din aerul înghețat, săltând libere, cu ciocul spre cer și gâtlejul deschis. Apoi, de parcă noaptea nu i-ar fi tulburat cu nimic, uitând totul în afară de această clipă, cocorii din zori încep să danseze. Să danseze așa cum o fac de când râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de consultații suficient de mult timp pentru ca întoarcerea la preria pustie de iunie să-l ia pe Weber prin surprindere. Aerul inert i se umfla în plămâni, mirosind ca o vacanță de vară de demult. Îi amintea de ceva ce gustase în Ohio la vârsta de zece ani. Când se întoarse, îl văzu pe doctorul Hayes aplecându-se lângă el, cu mâna întinsă. —Mă bucur că v-am cunoscut, doctore Weber. — Te rog. Gerald. —Gerald. Abia aștept să văd noua ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Barbara era agitată. Pălăvrăgi mai mult în cele șase minute cât dură prezentarea lui Gerald Weber decât o făcuse în cele șase săptămâni de când îl îngrijea pe Mark. Până la urmă, Karin fu nevoită s-o reducă la tăcere. Doar Mark gusta pregătirile. —Vedeta echipei gazdă se îndreaptă spre a patra bază, într-o situație decisivă. Mulțimea freamătă. Cu toții așteaptă pasa lungă. Dar când doctorul Weber păși în sfârșit pe podium, în fața publicului modest al Book TV, Mark strigă: — Ce dracu’ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i se păruse că sunau ca o palmă. Se sprijini din nou de el, cu membrele atârnându-i, fragilă, pentru prima oară de ani întregi când zăboveau unul lângă altul la lumina zilei. O simți în scobitura pieptului lui, o gustă în extazul dureros al gurii lui. Ca să îndrepte ce era rău, avea, poate, să-i ierte orice. Orice, în afară de siguranță și secrete. Evacuă Homestar, ștergându-și urmele. Daniel, vânătorul expert care știa să stea nemișcat și să se facă nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl încuraja, deși asta o scotea din minți. Așa era ea. În mod evident, el habar n-avea ce i-ar fi făcut bine sau de ce ar fi avut nevoie. Avea doar masca aceea înnebunitoare de altruism. Du-te, explorează, gustă, îi venea ei să strige. Găsește-te pe tine însuți. Știu că nu sunt suficient de bună; asta-mi spui și tu, cu fiecare acceptare răbdătoare. Dar nu-i spuse nimic. Adevărul n-ar fi făcut decât să-l stârnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Să stea liniștit și să urmărească, nu un sindrom anume, ci o ființă care improviza. Dacă nu făcea asta, atunci cronicarii aveau dreptate și tot restul vieții lui era o minciună. Între timp, Mark devenise placid ca un animal marin. Gusta aerul cu înghițituri mari. Știi ceva, domnu’ psihiatru? M-am tot gândit. Cred că eu și cu tine suntem cumva legați. Aoleu, nu-mi face fața aia de neurolog. Știi ce vreau să zic, Sherlock. Zic și eu: drumuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc doar căpcăunii! E primăvară - înfloresc prunii și merii în livada lumii... 2013 Presimt Se strânge la par funia zilele-au ajuns înguste, plecarea de lăstuni a rupt limba care să le guste. O nedorită lentoare mă scoală ceva mai târziu, parcă nu-mi vine să mai scriu despre vacanțe la munte și mare. O stare improprie mă doare mai mult decât durerea în sine, Doamne, cu gândul și fapta la Tine mai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să vadă lumina tiparului sau cum să-i mai zicem. Prin urmare, probabil că deceniul meu cel mai prolific va fi cel dintre pragurile de 40 și 50 de ani. Și în adolescență la fel, deși eram destul de timidă și gustam și un moment bun de singurătate, am fost suficient de sociabilă încât să nu fug de distracție și de timpul pe care îl revendică și ea, ca toate lucrurile. Plus că orașul, unde m-am mutat odată ce am împlinit vârsta
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
sufletul niciodată îndestulat sau mulțumit, apoi locul acesta cu rânduielile sale a știut să ne descopere nouă liniștea și frumusețea, oamenii de aici neau arătat blândețea și cuvântul bun și ne-au învățat împăcarea, iar Dumnezeu ne-a lăsat să gustăm din învățătura și pildele sale și mult mai mult... Mâinile noastre au încercat să-și afle un rost, deși goale, iar în suflet am nădăjduit să putem petrece o schimbare; cât am reușit numai Dumnezeu știe. Dar să ne ajute
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
calm, În colțul gurii, cu cel care-i punea Întrebări și care-și făcea Însemnări Într-un carnețel negru. Acesta avea o față gălbejită și fleșcăită, ochi obosiți și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc și gustaseră cu lăcomie pînă la ultima picătură savoarea conversației stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment de proprietate, aproape fizic, sumbru, nesătul, cleios, care parcă se contopea cu obiectul pe care-l priveau. Între timp se petrecuse un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În prezența părintelui Dolan! Dar părintele Dolan izbucni În rîs, așa cum m-am așteptat: era și el un bărbat Înalt și gras și un om foarte plăcut. A rîs și părintele Chris O’Rourke, dar cred că n-a prea gustat gluma. Adevărul este că nu știu cum să mă port cu el. Este deasupra sau sub rangul meu? — După cîte văd eu, zise tata, parcă ar fi cu mult deasupra. Cred că nici tu nu știi ce ți-ai luat pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
puternică, cu mirosurile tari, dar sănătoase, ale animalelor, cu bucuria, frumusețea, farmecul și măreția Înălțătoare a dimineții și a circului care se instala - ni se părea mai Îmbătător și mai Îmbietor decît orice mîncare pe care o văzusem sau o gustasem vreodată. Îi vedeam pe artiști mîncînd un mic dejun uriaș, savurat cu toată pofta forței și puterii lor; mîncau cotlete prăjite enorme, fripturi de porc, hălci de slănină, zeci de ouă, felii groase de șuncă prăjită și teancuri de frigănele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spune, nu?) să nu-mi plece jucăria. Dar cu voi, copii, sunt cuminte. Promit. Sunt curios. Vreau să văd cu ochii mei și să aud cu urechile mele tot ce mișcă, să miros cu nasul meu tot ce miroase, să gust tot ce are gust. Cercetez, aflu, învăț. Tot timpul. Mă uit pe fereastră zi și noapte. Ce văd? Oameni în toată firea care se strecoară în niște mașini, mașinile fac zgomot și ei fug cu ele de acasă. Unde se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
le-ai zis tu? - presupuneri. - Vrei să spui că nu te-ai întrebat care erau presupunerile lui? Nu făceai decât să imiți ca o maimuță? - Păi - Pauză. Apoi. pe ton schimbat: Poate, spuse Enin, ar trebui să te fac să guști puțin din puterea mea. Ceva din vocea băiatului, când rosti aceste ultime cuvinte îl făcu pe Gosseyn să decidă că, după toate aparențele, prima lecție de Semantică Generală a lui Enin mersese atât de departe cât era posibil. În consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]