3,971 matches
-
formei lor de condițional prezent de cea de indicativ imperfect: La fel se diferențiază indicativul imperfect și prezent, persoanele I și a II-a plural ale verbelor cu rădăcina terminată în [wa]: "nous croyions" [nu.krwa.jːɔ̃] „(noi) credeam” (indicativ imperfect) / "nous croyons" [nu.kʁwa.jɔ̃] „credem”. Tot combinatorie este alungirea consoanei la întâlnirea a doua consoane identice, una la sfârșit de cuvânt, a doua la începutul cuvântului următor: "pour réparer" [puʁːepaʁe] „pentru a repara”, "cette table" [sɛtːabl] „masă
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
îl tient" [il'tjɛ̃] „el ține” ~ "ils tiennent" [il'tjɛn] „ei țin”, "paysan" [pɛjzɑ̃] „țăran” ~ "paysanne" [pɛj'zan] „taranca”, "chien" [ʃjɛ̃] „câine” ~ "chienne" [ʃjɛn] „cățea”. Între vocale total diferite există alternante la unele verbe, între formă de indicativ prezent și cea de perfect simplu: "peut" „poate” ~ "puț" „putu”, "sait" „știe” ~ "șut" „știu”, "prend" „ia” ~ "prit" „lua”, "met" „pune” ~ "mit" „puse”. Alternantele consonantice sunt mai puțin frecvente decât cele vocalice. Cele mai importante sunt consoanele în alternanta cu lipsa
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
pornit din nou liniștiți”. În ceea ce privește conjugarea, în mod tradițional, verbele franceze sunt clasate în trei grupe de conjugare, după sufixul care formează infinitivul lor: În secțiunile următoare se prezintă formele verbale folosite în limba vorbită. În afară de acestea se prezintă și indicativul perfect simplu, pentru că de la acesta se formează participiul trecut, folosit și în limba vorbită. Se mai prezintă și participiul prezent, căci de la acesta se formează gerundivul prezent. În principal apare numai diateza activă, dat fiind că formele verbelor active și
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Si tu finis tes études même dans dix ans, tu trouveras un emploi chez moi" „Dacă îți vei termina studiile chiar și peste zece ani, vei găsi un loc de muncă la mine”. Formare: verbul auxiliar "avoir" sau "être" la indicativ prezent + participiul trecut. Despre acordarea acestuia vezi mai jos Participiul trecut. Exemple: <nowiki>*</nowiki> Se poate acorda în patru feluri cu subiectul, "vous" fiind pronume de politețe adresat și unei singure persoane. Ca în română, caracteristica principală a perfectului compus
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
exprimă și acțiuni din trecut, ale căror urmări există și în momentul vorbirii: "La découverte de ce médicament a permis de prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
asta”. Formare: rădăcina infinitivului + o vocală caracteristică pentru categoria de verbe + desinențe specifice (ultimele două verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Desinență zero. <nowiki>**</nowiki> La verbele de conjugarea a doua, formele de la singular sunt identice cu ale acelorași persoane de la indicativ prezent. <nowiki>***</nowiki> În afară de "avoir" și "être" mai sunt multe alte verbe neregulate. Perfectul simplu exprimă același gen de acțiune ca perfectul compus, dar se folosește numai în opere literare, cărți de istorie, uneori în scrieri publicistice de nivel elevat
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
numai în opere literare, cărți de istorie, uneori în scrieri publicistice de nivel elevat. Acțiunea exprimată de perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură cu prezentul. Formare: verbul "venir" la indicativ prezent + prepoziția "de" + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
cu a condiționalului prezent (vezi mai jos), fiind folosit în propoziție subordonată, de exemplu în vorbirea indirectă, pentru a exprima o acțiune posterioară celei a predicatului propoziției regente, dacă acesta este la un timp trecut (regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait ?" „Mi-ai spus că ai să mă suni. De ce n-ai făcut-o?” Formare: verbul "aller" la indicativ prezent + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
timp trecut (regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait ?" „Mi-ai spus că ai să mă suni. De ce n-ai făcut-o?” Formare: verbul "aller" la indicativ prezent + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune viitoare relativ apropiată de momentul vorbirii. Prin aceasta se deosebește de viitorul simplu în limba standard: "Dépêche-toi ! Tu vas rater ton train" „Grăbește-te! Ai să pierzi trenul!” Însă în limba vorbită
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana a III-a plural + desinențe: Observații: Mai multe verbe sunt neregulate. Exemple pentru diferite categorii de neregularitate: <nowiki>*</nowiki> Verb cu două rădăcini, dintre care una este neregulată. <nowiki>**</nowiki> Verb cu două rădăcini, ambele neregulate. <nowiki>***</nowiki
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent au desinența "-es", aceasta devine "-e". În
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent au desinența "-es", aceasta devine "-e". În cazul verbelor reflexive, pronumele reflexiv se plasează înaintea verbului numai la forma negativă ("Ne te lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi !" „Spală-te!” Sunt neregulate verbele
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
la forma negativă ("Ne te lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi !" „Spală-te!” Sunt neregulate verbele "avoir", "être", "savoir" „a ști” și "vouloir", în sensul că la imperativ forma lor nu este cea de la indicativ prezent, ci cea de la subjonctiv prezent. Ultimul verb mai prezintă și particularitatea că se folosește numai la persoana a II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
topica este mai degrabă aceeași ca la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". O parte din funcțiile infinitivului prezent se regăsesc și la cel trecut, anume acelea care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
este: Zecimalele care apar la rezultat reprezintă zile ce vor fi grupate în luni. În epoca actuala, în majoritatea țărilor islamice se folosesc în paralel cele două calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. În Arabia preislamica, există obiceiul de a identifica un an după un eveniment major care a avut loc în el. Astfel
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
fi grupate în luni. În epoca actuala, în majoritatea țărilor islamice se folosesc în paralel cele două calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. În Arabia preislamica, există obiceiul de a identifica un an după un eveniment major care a avut loc în el. Astfel, conform tradiției islamice, Abraha, guvernator al Yemenului, apoi al unei
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
să poarte un însemn galben pe bustul lor și pe spate. După ce Cruciada Albigensiană s-a încheiat în 1229, următoarea inchiziție papală, cea a Papei Grigore al IX-lea, a impus penitența eclesiastică a crucii galbene a Catarului ca un indicativ al rușinii, spre a fi purtat de catarii pocăiți rămași, acuzați de erezie. În Noua Anglie colonială, în timpul secolului al XVII-lea și al XVIII-lea, judecătoriile cereau persoanelor condamnate de imoralitate sexuală să poarte litera „A” sau literele „AD
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
4 km din această linie, tronsonul Dângeni-Săveni, au fost inaugurați pe 5 iulie 1991 și cuprindeau realizarea unei clădiri moderne pentru Gara Săveni și o lucrare de artă feroviară impresionantă, de circa 400 m lungime, Viaductul Vlăsinești . Linia a primit indicativul 609 și a funcționat - pe cei 17,4 km - numai până în 1992, când a fost temporar închisă traficului după avariile produse terasamentului de inundațiile și alunecările de teren din zona viaductului și de la ieșirea din Vlăsinești. După reparații minimale și
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
mai mic punctaj în gală și una sau mai multe dintre ele care sunt nominalizate de către celelalte concurente.Cea care obține cel mai mic punctaj în urma televotingului va părăsi competiția. Televonting: Fiecare concurentă poate fi votată la numărul 1206 cu indicativul respectiv fiecărei concurente. Primul sezon a debutat pe 22 august 2016 și s-a încheiat pe 18 decembrie 2016. Finalistele primului sezon al show-ului au fost:Andreea, Larisa, Cristina Mihaela și Silvia. Silvia este câștigătoarea primului sezon al show
Bravo, ai stil! () [Corola-website/Science/337004_a_338333]
-
dinamitat accesul din Linkeroever, distrugând clădirea, liftul, scările rulante și intrarea în galerie. Tunelul a fost supus unui amplu proces de renovare și restaurare în perioada 1992-1993. Pe data de 7 februarie 1997, tunelul a fost declarat monument istoric, primind indicativul 3139. În lungime de 572,28 de metri și amplasat la 31,57 metri sub albia fluviului în zona cea mai adâncă, tunelul Sint-Anna mai este numit de locuitorii orașului și „tunelul pietonal”. Începând de la inaugurarea să, el asigura o
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
șaizeci (lit. „trei douăzeci”) ”, "quatre vins" „optzeci” (lit. „patru douăzeci”), "cinq vins" „o sută” (lit. „cinci douăzeci”) etc. Din acestea s-a păstrat în franceza standard din Franța "quatre-vingts" „optzeci”. În sistemul verbal s-au păstrat din latină formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
vins" „optzeci” (lit. „patru douăzeci”), "cinq vins" „o sută” (lit. „cinci douăzeci”) etc. Din acestea s-a păstrat în franceza standard din Franța "quatre-vingts" „optzeci”. În sistemul verbal s-au păstrat din latină formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Formelor temporale simple le corespunde câte una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se cunosc puține ocurențe și nici ulterior nu vor fi folosite frecvent. Pe lângă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
concordanță timpurilor verbale din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de vedere al folosirii lor, modurile nu-și corespund totdeauna în cele două limbi. Alegerea modului este indicată de anumite elemente ale
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un asemenea verb, folosește indicativul în subordonată ("Je ne crois pas que
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]