6,119 matches
-
simbolice propuse de proverbe, aforisme, rugăciuni, etimologii nu înseamnă să "culegi", înseamnă să creezi o reprezentare care, fără îndoială, nu preexista ca atare. Trebuie să facem distincția între regula ca ipoteză teoretică a cercetătorului și regula ca ipoteză teoretică a interlocutorilor săi, știind în același timp că regula care guvernează în realitate comportamentele observate poate fi și ea distinctă și de una, și de cealaltă. De asemenea, etnograful ar trebui să lupte împotriva tentației de a extrapola plecând de la spusele unui
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
rezistă întotdeauna dorinței de a obține informațiile pe care le primește pe propriul său teren intelectual, de a le transforma în semne pe care le interpretează în funcție de ceea ce el știe deja, în loc să se intereseze mai îndeaproape de adevăratele preocupări ale interlocutorului său. El știe, de la Durkheim, că munca de culegere a datelor trebuie să se subordoneze construcției teoretice a obiectului său de cercetare. De fapt, realitatea nu este dată, ea este construită de către cercetător. Însăși percepția noastră este creatoare din exces
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
date etnografice. De aceea, antropologul trebuie să asculte. El trebuie să creeze un spațiu unde să se exprime nu numai valorile, dar și întrebările și îndoielile informatorului. În faza sa scientistă, etnografia nu a recunoscut întotdeauna în informator un adevărat interlocutor. Nuanța este importantă, fiindcă termenul de "informator" depersonalizează experiența subiectivă a anchetei de teren. Dacă această critică a chestionarului (a interviului) trebuie să condamne utilizarea lui exclusivă, ar fi excesiv să afirmăm că nu putem afla nimic prin acest mijloc
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
aventură de teren încercând să înțeleagă o societate din interior, deoarece cercetătorul călătorește cu o bibliotecă vie în cap. Deci, după cum am văzut, trebuie ca el să stăpânească o anumită tensiune dintre dialogul pe care îl întreține pe teren cu interlocutorii săi și acela, mai abstract, pe care îl întreține cu autorii "săi". De fiecare dată, el va încerca exercițiul dificil care constă, pe de o parte, în a nu înăbuși experiențele de pe teren prin ceea ce știe deja; pe de altă
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
teren". Nu mai este vorba să survolezi de la mare altitudine experiența actorilor, ci, mai degrabă să restitui caracterul situat și dialogal al etnografiei. Textele acordă mai mult loc altor voci decât celei a cercetătorului: acelea care apar din arhive, ale interlocutorilor de pe teren, acelea ale filosofilor, ale teoreticienilor literaturii, ale scriitorilor. O mai mare atenție este acordată interacțiunilor sociale, antropologiei cuvântului și altor fapte de comunicare. Se știe, într-adevăr, că orice enunț este relativ la un context, că este contingent cu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
mod evident pe amândouă. El intră într-o realitate locală, observă, participă, descrie, înregistrează, filmează etc. până se degajă un model (este abordarea inductivă); dar el testează în mod constant și ipoteze teoretice (pe ale sale și pe cele ale interlocutorilor săi), coroborându-le sau infirmându-le prin observarea faptelor. Ceea ce complică construcția imaginii pe care o oferim celorlalți, în cărți și filme, este faptul că noi nu suntem niciodată absolut siguri de momentul când îi respectăm cel mai bine în calitate de
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
diferite. Anaforicitatea/deicticitatea difuză a pronumelor este o particularitate culturală în conversația spontană, determinată de gradul ridicat de dependență contextuală a semnificației 6. Astfel, pronumele personale de persoana a III-a evocă adesea entități prezente implicit în istoria conversațională a interlocutorilor, dar nenumite în discurs; trimit anaforic la unități plasate la distanță mare în enunț; prezintă referință ambiguă, în sensul că aceeași formă pronominală este folosită inconsecvent pentru a evoca entități discursive distincte; referința se propagă pe secvențe textuale întinse, în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
manieră mai complexă, prin raportare la două axe semantice: proximitate - distanță, respectiv identitate - diferențiere spațio-temporală și cognitivă. De aceea, accesibilitatea discursivă a demonstrativelor este condiționată de o cantitate mai mare de informație partajată situațional sau prin istoria conversațională comună a interlocutorilor. În ciuda acestor constrângeri discursive, analiza cantitativă de corpus a pus în evidență frecvența ridicată a demonstrativelor în conversație (pentru o statistică a ocurențelor demonstrativului vezi Nicula, în acest volum, p.), iar analiza calitativă pe care am realizat-o a relevat
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pe lîngă teatru bulandra pe străduța aceea-ngustă↑ ș-ajungeți în cogălniceanu și luați orice troleu> (IVLRA: 92). (ii) trimite la situații de comunicare, altele decât cea curentă, pe care le consideră partajate sau la detalii ale unei istorii conversaționale comune cu interlocutorul, aduse în actualitatea cognitivă a acestuia într-o manieră mai mult sau mai puțin aluzivă: deci am plecat într-o dimineață la serviciu↓ și stau la potcoavă la vitan și în SPAțiu ăla verde dintre sensurile de mers ale:# maȘInilor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
care avea tasu: firmă? A: nu:: AIA e alta↓ e una care stă pe acolo prin morarilor lângă:: la: o garsonieră↓ mă rog la blocurile alea cu garsonieră↓ (IVLRA: 182) (iii) introduce o informație nouă pentru a-l atrage pe interlocutor în spațiul său mental: D: NU-ți bate capu↓ cătă↓ A: vreau să m-apuc să scriu acuma raportu ăsta de la poliție că-i lung↓ și-așa# și iese cu multe semne↓ și sper să-l bage pe# mîine. D
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
contrastului și emfazei, dublarea clitică se înscrie în mecanisme pragmatice variate, ca, de pildă, cele ilustrate în continuare: explicitarea semnificației codificate prin clitic, disocierea între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere a vorbitorului în grupul interlocutorului, de asociere sau empatizare cu interlocutorul, respectiv corectarea presupoziției interlocutorului: am luat trenu↑ ne-a costat pă mine și pă băiat douăsutepatruzeci de mii↓> (IVLRA: 45
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cele ilustrate în continuare: explicitarea semnificației codificate prin clitic, disocierea între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere a vorbitorului în grupul interlocutorului, de asociere sau empatizare cu interlocutorul, respectiv corectarea presupoziției interlocutorului: am luat trenu↑ ne-a costat pă mine și pă băiat douăsutepatruzeci de mii↓> (IVLRA: 45) și de la pubertate au început discuțiile dintre noi. pe mine NIciodată nu a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
codificate prin clitic, disocierea între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere a vorbitorului în grupul interlocutorului, de asociere sau empatizare cu interlocutorul, respectiv corectarea presupoziției interlocutorului: am luat trenu↑ ne-a costat pă mine și pă băiat douăsutepatruzeci de mii↓> (IVLRA: 45) și de la pubertate au început discuțiile dintre noi. pe mine NIciodată nu a reușit să mă-nțeleagă↑ întotdeauna avea foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere a vorbitorului în grupul interlocutorului, de asociere sau empatizare cu interlocutorul, respectiv corectarea presupoziției interlocutorului: am luat trenu↑ ne-a costat pă mine și pă băiat douăsutepatruzeci de mii↓> (IVLRA: 45) și de la pubertate au început discuțiile dintre noi. pe mine NIciodată nu a reușit să mă-nțeleagă↑ întotdeauna avea foarte multă înțelegere pentru <MARC
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ș.u.). Corelat cu topica nominalului față de verb, gradul de gramaticalizare este direct proporțional cu gradul de focalizare. Prin intermediul dublării clitice sunt focalizați constituenți deja introduși în discurs, prezenți implicit în universul comun de discurs sau în istoria conversațională a interlocutorilor, deci accesibili din punct de vedere referențial. Când sistemul gramatical permite dublarea opțională a complementului, între structurile cu dublare și cele fără dublare se stabilește o opoziție de focalizare. Prin dublare se focalizează constituentul nominal din structura enunțului, în timp ce în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
echipei noastre naționale (244); ei bine↓ sper că:: săndel al nostru nu e instalatorul din cîntecul acela↓ (224). Alteori, posesivul participă la strategii ale politeții negative, de atenuare a potențialului prejudiciu de imagine pe care vorbitorul l-ar putea aduce interlocutorului său: care-i treaba cu oltchimul nostru (116); mă întreabă șeful nostru (114); ce-am făcut noi cu dosarul lor (114). 3.6. Reflexivul inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
numai; Zafiu 2001), precum și nuanțări ale uzului situațional al limbii vorbite 13. Una dintre mutații o reprezintă reorientarea preocupărilor de "conformitate" ale vorbitorilor (conform cu norma academică/neconform normei academice, conformitate ideologică/neconformitate ideologică) spre adecvarea situațională a discursului, adaptarea la interlocutor și eficiența comunicativă. O opoziție care tinde să se consolideze în limba actuală este formal/informal, interferând cu opoziția sociologică ingroup/outgroup, precum și cu raporturile ierarhice dintre interlocutori. Astfel, comportamentele sociale și discursive ale interactanților se modifică după cum aceștia își
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
academice, conformitate ideologică/neconformitate ideologică) spre adecvarea situațională a discursului, adaptarea la interlocutor și eficiența comunicativă. O opoziție care tinde să se consolideze în limba actuală este formal/informal, interferând cu opoziția sociologică ingroup/outgroup, precum și cu raporturile ierarhice dintre interlocutori. Astfel, comportamentele sociale și discursive ale interactanților se modifică după cum aceștia își percep interlocutorul ca pe un membru al grupului lor sau ca pe un străin. Ceea ce "îți permiți" cu "ai tăi" nu "îți permiți" cu "străinii". Vorbitorii își monitorizează
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
eficiența comunicativă. O opoziție care tinde să se consolideze în limba actuală este formal/informal, interferând cu opoziția sociologică ingroup/outgroup, precum și cu raporturile ierarhice dintre interlocutori. Astfel, comportamentele sociale și discursive ale interactanților se modifică după cum aceștia își percep interlocutorul ca pe un membru al grupului lor sau ca pe un străin. Ceea ce "îți permiți" cu "ai tăi" nu "îți permiți" cu "străinii". Vorbitorii își monitorizează mai puțin comportamentul discursiv, adoptând un limbaj mai puțin constrâns de norme în interacțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sau de preocupări, cu alte tipuri de comportamente. În primul rând, există interacțiuni în care discursul formal este impus chiar de situația de comunicare (conferință academică, conferință de presă etc.); aici gradul de formalism variază în funcție de distanța subiectiv percepută de interlocutori și de imaginea pe care vorbitorii doresc să și-o construiască. Devierile de la discursul formal sunt permise mai degrabă celor situați în poziție de putere și sunt percepute ca popularitate sau ca lipsă de considerație pentru interlocutor; limbajul informal al
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
subiectiv percepută de interlocutori și de imaginea pe care vorbitorii doresc să și-o construiască. Devierile de la discursul formal sunt permise mai degrabă celor situați în poziție de putere și sunt percepute ca popularitate sau ca lipsă de considerație pentru interlocutor; limbajul informal al celor în poziție slabă este asimilat cu impolitețea. În al doilea rând, există interacțiunile curente, în care poziția ierarhică, statutul, vârsta, cunoașterea reciprocă dintre interlocutori, tema de discuție sunt variabile care lasă interlocutorilor libertatea de a negocia
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
putere și sunt percepute ca popularitate sau ca lipsă de considerație pentru interlocutor; limbajul informal al celor în poziție slabă este asimilat cu impolitețea. În al doilea rând, există interacțiunile curente, în care poziția ierarhică, statutul, vârsta, cunoașterea reciprocă dintre interlocutori, tema de discuție sunt variabile care lasă interlocutorilor libertatea de a negocia gradul în care "se formalizează". Câteva diferențe dintre discursul formal și cel informal sunt marcate și prin selecțiile lexicale operate în clasa pronumelor: frecvența anaforelor/deicticelor, utilizarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
lipsă de considerație pentru interlocutor; limbajul informal al celor în poziție slabă este asimilat cu impolitețea. În al doilea rând, există interacțiunile curente, în care poziția ierarhică, statutul, vârsta, cunoașterea reciprocă dintre interlocutori, tema de discuție sunt variabile care lasă interlocutorilor libertatea de a negocia gradul în care "se formalizează". Câteva diferențe dintre discursul formal și cel informal sunt marcate și prin selecțiile lexicale operate în clasa pronumelor: frecvența anaforelor/deicticelor, utilizarea celor două serii paralele de demonstrative, tendința de reorganizare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
anaforicelor Folosirea pronumelui în locul numelui este o modalitate de simplificare a operației de numire a obiectelor, atunci când acestea sunt direct accesibile din universul de discurs. Ca deictice/anaforice, pronumele joacă un rol important în negocierea cantității de informație partajate de interlocutori și în ancorarea discursivă și situațională a semnificației. În situațiile de comunicare dintre cunoscuți, cu grad scăzut de formalism, interlocutorii tind să asume un univers comun de discurs larg, sprijinindu-se în comunicare pe cunoștințe pe care le consideră în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
accesibile din universul de discurs. Ca deictice/anaforice, pronumele joacă un rol important în negocierea cantității de informație partajate de interlocutori și în ancorarea discursivă și situațională a semnificației. În situațiile de comunicare dintre cunoscuți, cu grad scăzut de formalism, interlocutorii tind să asume un univers comun de discurs larg, sprijinindu-se în comunicare pe cunoștințe pe care le consideră în mod tacit partajate. În mare măsură, semnificația nu este elaborată prin cuvinte referențiale, ci este recuperată contextual prin aluzie la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]