5,236 matches
-
din stafful german, îmi oferă un exemplar din Der Tagesspiegel, 9 iulie a.c., și-mi spune, radioasă, că „suntem așteptați la Berlin”. Ziarul publică un supliment de 6 pagini, consacrat Trenului Literaturii. Editorialul lui Joachim Sartorius, cunoscut poet german, este intitulat metaforic Babel auf Schienen („Un Babilon pe roți“). Un titlu excelent, cum altfel să numești o comunitate de peste o sută de scriitori, din 43 de țări, care se plimbă cu trenul prin Europa? Articolul e însoțit de un reportaj fotografic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Sensul vieții II (Memoriiă Paris, Febr. 2004 Capitolul I (Carieraă Am sfârșit primul volum al acestor memorii la momentul debutului literar, așa că e firesc să intitulez primul capitol al acestui al doilea volum Cariera, deoarece ea, cariera mea literară, urmează în mod firesc, cronologic și psihologic; dar și pentru că aș vrea să reabilitez acest cuvânt, „carieră”, ce a făcut o uriașă... carieră în secolul al XIXlea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noi mărunți colportori de istorii și anecdote sau cronicari, scribi fără fantezie ai unor oarecare fapte de arme, cronicari cu adevărat majori, comentatori și vizionari ai Existenței: Romancieri! Și iată de ce, aici, din „colțul nostru”, am avut îndrăzneala de a intitula aceste volume de inconturnabile confesiuni cu titlul cunoscut, conștienți nu numai de „ridicolul, de riscul intreprinderii”, dar și de obligația noastră față de acel „asemănător, dar ne-ipocrit” contemporan. În felul acesta îl sărbătorim și noi pe lectorul nostru, el, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lumii... atât cât putem noi s-o „pipăim” și s-o visăm, atât cât „ni s-a dat” de a fi! Atât cât „îndrăznim a fi ceea ce suntem deja”, cum o spune Nietzsche, încă o dată. CAPITOLUL V (Piramida întoarsăă Am intitulat primul capitol al acestei cărți „cariera”, și, de fapt, întregul volum stă sub această denominație, în dorința mea de a reabilita acest cuvânt compromis și „evacuat” de tabuurile comuniste, noțiune tipic burgheză și care, într-un fel, mi-a fascinat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apă, lumea vine aici pentru a da de ceva autentic și a se îmbiba cu parfumul secolului I neamestecat, nediluat. În ajun, am asistat într-o sală carolingiană de la Augusta Victoria la expunerea unui universitar german a cărui comunicare se intitula: "Ce are a ne spune arheologia despre creștinismul primitiv?" Răspuns: aproape nimic. De unde și tonul general soporific al conferinței. Ca să nu mai vorbim de urnele funerare cu rozasă, oportun gravate cu inscripția "Iacob fratele lui Iosua fiul lui Iosif": opera
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
are pe deplin locul în această urzeală. Așa ca marele indianist francez Sylvain Lévi (1863-1935), delegat al Alianței Israelite Universale aflat în misiune de studii în Egipt, Siria și Palestina, care anticipa dezvoltările viitoare în raportul misiunii sale din 1918 intitulat O renaștere evreiască în Iudeea. "Problemele Palestinei sunt probleme ale lumii întregi", notează el încă de la început. El evocă "pericolele unei imigrații prea rapide care ar risca să provoace o reacție violentă și ridicarea în masă a arabilor" și, ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă..." Semne despre geneza unei capodopere se întrevedeau încă în 1921; o pagină de jurnal se intitula Povești la Hanul Ancuței: povești care în fapt sunt povestiri: Toată lumea știa cum se naște mârgărintarul... din rana cerului care cade în amurg în scoica deschisă... (...) Sălămandrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea Isac povestește întâmplarea tragică cu țiganca când l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
natal al lui N. Labiș. PARTEA a II-a 1. Sofia Hrisoscoleu (Cocea) (1839-1861) unionistă, militantă feministă, publicistă. 2. Amplificat, jurnalul basarabean (pag. 94-100) a fost publicat în 1921 la Chișinău sub genericul Orhei și Soroca; noua ediție (1922) se intitula Drumuri basarabene. 3. Enric Furtună (Pekelman) coleg și prieten cu Mihail Sadoveanu la Liceul Național din Iași. Medic și scriitor. La Editura "Minerva" apărea în 1977 Corespondența debutului, volum incluzând scrisorile lui Sadoveanu către Enric Furtună și alții. 4. Artur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
turcești, „Pentru acest ideal, el n-a rezistat să-și sacrifice mândria personală și să satisfacă vanitatea medievală a aceluia, pe care l-a săgetat la Baia”. De fapt, Ștefan cel Mare a făcut o singură concesie: nu se mai intitulează „domn prin grația lui Dumnezeu”, ci numai voievod și „dominus terre Moldaviensis”, adică stăpânul țării, a cărui autoritate nu-i este conferită de un rege (principe) față de care se află în relație de suzeran - voievod. În ochii lui, documentul din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în ea un prefect, pe numele Țepeluș, și-o supuse sieși”. Așezându-l în scaunul Țării Românești pe Basarab cel Tânăr (Țepeluș), Laiotă se refugiază în Transilvania, unde moare nu peste multă vreme. După alungarea lui Laiotă, Ștefan s-a intitulat: „domn a toată țara Moldovlahiei”, formulă pe care o întâlnim pentru prima dată în diplomatica medievală a Moldovei, formulă ce va reveni abia peste un secol, cu voievozi care vor domni pe rând în Moldova și Muntenia. S-a afirmat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ci de faptul că din Sfatul Domnesc dispar după 1476 18 boieri și, mai ales, dregătorii cei mai apropiați domnului, cum erau postelnicul, paharnicul, stolnicul, comisul și spătarul. Domnul, atributele și autoritatea domniei Domnul este stăpânul țării, dominus, el se intitulează singur stăpânitor, samo derjavni, în limba slavonă, sau autocrator în limba greacă, așa cum apare într-un document din anul 1500. Din titulatura domnului, aflăm că el este domn din mila lui Dumnezeu: “din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
peste o țară numai “din mila lui Dumnezeu”. Pe monezi și pe scrisori către brașoveni apare doar formula: Stephanus, vaivoda Terrae Moldaviensis. În scrisoarea trimisă principilor creștini, după lupta de la Vaslui și pe clopotul dăruit Putnei în 1480, domnul se intitulează:”Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei”. În titulatura domnului apare înaintea numelui Noi, atribut pronominal de maiestate, sau Io, Ioan, un nume teofor, însemnând cel dăruit de Dumnezeu. În inscripțiile de pe cetăți, de pe pietrele funerare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care înseamnă moștenitor. Titlul domnului a mai cuprins și formule care arată originea divină a puterii lui Ștefan: “de Dumnezeu dăruit”, sau “de Dumnezeu încoronat”. Această credință, că este dăruit sau încoronat de Dumnezeu, îl face pe domn să se intituleze în 1473: “Binecinstitorul și de Hristos iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al Țării Moldovlahiei”. Nicolae Iorga l-a numit “Puternicul împărat senin al Românimii”, titlu care a mai fost acordat unor domni de origine străină, limitându-l la domeniul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
păstrat din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Pentru noi de o importanță deosebită este letopisețul în care au fost consemnate cele mai importante evenimente în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Tipărindu-l pentru prima dată, Ioan Bogdan l-a intitulat Letopisețul de la Bistrița. Retipărindu-l în volumul Cronici slavo-române, P. P. Panaitescu s-a străduit să demonstreze că acest letopiseț nu a fost scris într-o mânăstire și atunci l-a intitulat Letopisețul anonim, deși anonim era și când a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-l pentru prima dată, Ioan Bogdan l-a intitulat Letopisețul de la Bistrița. Retipărindu-l în volumul Cronici slavo-române, P. P. Panaitescu s-a străduit să demonstreze că acest letopiseț nu a fost scris într-o mânăstire și atunci l-a intitulat Letopisețul anonim, deși anonim era și când a fost numit Letopisețul de la Bistrița. C. Chițimia a afirmat că Ștefan cel Mare s-a dovedit a fi ctitor în domeniul istoriografiei. Prima scriere despre trecutul Moldovei s-a făcut la inițiativa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă pănî ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra”. Două variante ale colindei cu motivul șarpelui, consemnate de C. Mohanu în colecția Fântâna dorului se intitulează Din jariștea șarpelui și Din staroștea șarpelui, aspect care ne îndeamnă să vedem o semantică înrudită a lexemelor, șarpele aflându-și sălașul într-un loc pustiit de foc, ca însemn al forței sale distructive asociate neantului. Reptilei îi este asociată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Edward Westermarck, L’origine et le developpment des idees morales, Ion H. Ciubotaru consideră că „scoaterea cadavrului pe geam sau printr-o altă deschizătură decât pe ușă avea ca scop împiedicarea sufletului să regăsească drumul spre vechea locuință”. Același basm, intitulat Floarea de aur, în colecția D. Stăncescu, conține motivul scoaterii pe fereastră a sicriului unei fete omorâte de strigoi (monstru inițiator în plan ritual), mătușa ei fiind cea care acționează aici în cunoaștere deplină. Arhaicitatea acestei practici funebre este incontestabilă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lume a familiei Iftime, din care provenea mama sa, la macrocosmosul satului Bogata (comuna Sasca în epocă, azi Baia) și a împrejurimilor sale. Scrisă spre sfârșitul vieții, datate între ianuarie 1971iunie 1974, " Viața mea", titlul cu care autorul și-a intitulat amintirile, este structurată în mai multe capitole inegale, fără criterii logice sau cronologice, după data la care își notează amintirile sau după diferite întâmplări care i-au rămas proaspete sau care și le-a amintit mai bine. Între acestea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ministerului și îmi spunea că mi-a adus revista promisă. Imediat ce am intrat în biroul meu de la parter, am deschis plicul și am rămas cu gura căscată. Țineam în mâini o revistă de 12 pagini tipărită în limba română. Se intitula "GLASUL" avea data 15 februarie 1989. Fondatorul era Ion Druță, cunoscutul scriitor moldovean din Moscova, Revista era editată în Letonia de către Societatea de Cultură "DACIA". Am pus în plic revista și am luat-o acasă, să o studiez în liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Memoriei soțului meu prof. univ. dr. Constantin Moisuc și a fiului nostru, Alexandru. Prolegomena Casa Editorială Demiurg din Iași dă publicității un nou volum de referință, semnat acum de cunoscutul istoric bucureștean, prof. univ. dr. Viorica Moisuc, intitulat România și politica externă rusească. Un secol din istoria tezaurului românesc "păstrat" la Moscova. (Studiu și documente). Respectul pentru colega noastră ne obligă să consemnăm faptul că Domnia sa este autoarea a numeroase sinteze privind locul și poziția României în istoria
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fi decepționat pe câțiva adepți convinși ai regimului țarist și ai marii Rusii; Guvernul Regal nu se aștepta însă ca doleanțele admiratorilor regimului abolit să găsească un ecou atât de favorabil în sânul Guvernului tinerei Republici care, de la început, se intitula democrată. Guvernul Regal [...] a constatat cu surprindere că Guvernul Ucrainean refuza să recunoscă drepturile incontestabile ale României asupra Basarabiei și reclamă propriile sale drepturi asupra acestei provincii. Tocmai aceste ultime drepturi, de altfel nicăieri specificate, Guvernul Regal are datoria să
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
hotărî restituirea integrală și imediată a depozitului făcut de România în Rusia, în împrejurările mai sus expuse. 92 1925, iunie 25, București. Decont general întocmit de lt. col. N. Gr. Manolescu 93 1941, octombrie 17, București. Referat întocmit de Octavian Beu, intitulat: „Revendicările românești în Rusia. Tezaurul de la Moscova” I.Istoricul strămutării Tezaurului Băncii Naționale la Moscova Sub presiunea evenimentelor războiului, guvernul român, în Consiliul de Miniștri din 12 decembrie 1916, „găsește că este nevoie să se pună în siguranță în Rusia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
plăcut să fii? Medic. În spital am dat peste câțiva profesioniști adevărați, am admirat puterea lor de a înțelege durerea. Dacă ar fi să transformi viața ta de până acum într-o scurtă poveste, cam cum ar suna aceasta? Aș intitula-o simplu: "Soarta unui om falsificat de convenții". Da, cei mai mulți dintre noi trăim în afara noastră, ne supunem orbește unor convenții sociale care ne depersonalizează. Eu, unul, am încercat pe cât posibil să nu mă supun unor astfel de șocuri, poate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cam sibilinic: "Poetul să se identifice cu cauza pentru care scrie". Care este (deci) cauza pentru care scrii? Ancheta din Echinox-ul la care te referi s-a numărat printre primele acte care au marcat "intrarea în scenă", cum își intitula Daniel Corbu volumul de debut, a generației '80. Eram pe atunci un entuziast în privința ideii de generație, dar încă nu-mi formulasem limpede crezul poetic. Așa că "răspunsul sibilinic" la o asemenea întrebare indică oarecare derută. Cauza pentru care scriam eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Pe când "o istorie a literaturii române" în viziunea lui Mircea A. Diaconu? Este o asemenea "istorie..." o provocare pentru critic și istoric? Am publicat de curând două texte despre cum e cu putință istoria literaturii. Unul dintre ele, din "Convorbiri", intitulat inițial chiar așa, interogativ, a apărut până la urmă cu titlul Trei motive pentru a nu scrie o istorie a literaturii și o soluție. Istoria lui Nicolae Manolescu m-a întristat, o tristețe cumva personală, resimțită organic. Era, firește, contradicția dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]