6,649 matches
-
sistemul critic, deschide pentru Benjamin calea spre un concept superior al experienței, specific religiei, istoriei sau filologiei. Posibilitatea unei experiențe metafizice stă, cu alte cuvinte, în posibilitatea experienței efemere, contingente, perceptive. Pendularea ulterioară a lui Benjamin între materialismul detaliului (ca intuiție a prezentului) și forța așteptării mesianice (ca așteptare a viitorului) își găsește, în acest loc, o primă ocurență. Kant devine astfel un reper important, mai ales prin cenzura pe care o operează în conceptul de experiență. Iar sarcina filozofiei, după
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Friedrich Schlegels und größtenteils auch Novalis’ erkenntnistheoretische Überlegungen ausgehen.“ Importantă miză a filozofiei postkantiene, recuperarea infinitului ca obiect al filozofiei ia, pentru romantici, forma infinitei reflexivități a gândirii. Împotriva lui Fichte, pentru care sesizarea de sine a gândirii este o intuiție intelectuală, romanticii „redefined infinity, seeing it no longer [...] as continuous advance, but rather as an infinitude of connectedness“. Ceea ce Hegel va reproșa, din punct de vedere speculativ, filozofiei lui Fichte este că aceasta vede universalul în manieră ideală, ca opus
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Scholem și cea cu Adorno. Cei doi îi citesc în mod diferit scrierile și prezintă raportul dintre materialism și mesianism plecând de la premise teoretice diferite. Scholem, pe de o parte, consideră reflecția lui Benjamin asupra materialismului ca fiind accidentală în raport cu intuiția sa primordială, de extracție pur teologică: „Benjamin, à ses yeux, s’est efforcé de passer artificiellement du mode de penseé métaphysique et théologique qui était le sien à un mode de pensée matérialiste qui lui était parfaitement étranger“. Adoptarea unui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de concepts théologiques. [...] Loin de s’y opposer ou de les critiquer, Adorno voyait dans leur développement une radicalisation possible de la dialectique, la plus belle réussite étant les Théses de 1940 Sur le concept d’histoire.“ Altfel spus, conceptele și intuițiile perioadei „metafizicoteologice“ de început a lui Benjamin ajung, în contextul celei de-a doua perioade, „materialistă“, să fie problematizate dialectic. Încetează însă acestea să mai fie teologice? Este întâlnirea cu materialismul una derivată dintr-o „secularizare“ a limbajului lui Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1886, publicat în Le Figaro littéraire, consideră ca trăsătură esențială a simbolismului exprimarea unei idei indirect, prin configurarea unui nou context interpretativ, care nu mai face apel doar la raționament, ci și la un instrumentar al simțurilor informate cultural, al intuiției, al unei hermeneutici de reflex mantic, conform opțiunii mallarméene pentru care "A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din desfătarea poemului, care constă din a ghici puțin câte puțin: a-l sugera, iată visul. Folosirea desăvârșită a acestui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau, invers, a alege un obiect și a degaja din el o stare de spirit, printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este vorba, ci de o suprapunere a sensibilității estetice într-o arie mai largă, care configurează modernitatea în artele plastice. Altfel spus, "(...) japonismul lui Grigorescu nu trebuie judecat la nivelul imediat al practicilor artistice, ci este unul implicit, sinonim cu intuiția valorilor modernității"135. La fel de importantă mi se pare ipoteza lansată de Ioana Vlasiu, a anticipării simbolismului prin ceea ce a constituit "perioada albă" în pictura ultimului Grigorescu, prin intersectarea unei alte sensibilități afine în ce-l privește pe pictorul român, cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru larg, care servesc și ornamental, sugerează horticultura rafinată a serei, infirmând insertul realist într-un cadru natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii. Această cruzime efeminată se regăsește în sensibilitatea simbolisto-decadentă, războiul între bărbați mutându-se în alcov, ca război între sexe. Intuiția lui Călinescu este corectă, cât de mult se aplică ea sculpturii lui Paciurea este discutabil, însă ceva în această sculptură atrage atenția, o anumită finețe a modelului, cu accentuarea caracterului morbid. Trăsăturile de caracter adăugate de criticul literar nu sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de creație a unei arte moderne, fazei formative de tatonări, dibuiri, maturări. De asemenea, Ion Bacalbașa reafirmă eclectismul programatic al revistei, în măsură să-l elibereze pe artist de constrângerile și convențiile unei estetici bine precizate, pentru a-i încuraja intuițiile și afinitățile. Revista nu aparține unei coterii artistice, fapt subliniat cu insistență, și nici nu intenționează ilustrarea unei direcții anume. În contextul diferitelor curente și căutări estetice în epocă, curente ai căror reprezentanți se aflau în mijlocul unor dezbateri teoretice cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezintă un proces foarte laborios, atunci construiesc pe hârtie structura filmului, atunci îmi dau seama unde trebuie să crească, cum trebuie dozat, cum trebuie distribuită tensiunea. Care este raportul dintre controlul rațional, de care vorbiți, și partea de inspirație, de intuiție? Prefer acest fel de control doar atunci când compun filmul. Eu sunt omul montajului. Nu controlez în timpul filmării. Deseori filmez cu mai multe camere tocmai pentru a avea posibilitatea de a alege la montaj. În documentar nu ai posibilitatea de a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nu trebuie să surprindă. O orientare diametral opusă a gândirii, și anume esențialismul, a dominat mai mult de două mii de ani tradiția intelectuală occidentală. Esențialismul a primit contururi clare deja în filozofia lui Platon și Aristotel. Ceea ce susține esențialismul este intuiția demnității ontologice superioare a generalului în raport cu ceea ce este unic, individual. Se consideră că natura unui obiect este dată de apartenența la o anumită clasă. Lumea este constituită din clase de obiecte, gândite ca realități discontinue, constante și stabile, adică cu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
exegezele hermeneutice, demersurile relativist-contextualiste, epistemologia sistemistă a complexității. Într-o atmosferă intelectuală antipozitivistă, câștigă teren abordările anti-descriptiviste, de factură eco-sistemică și comprehensivă. În opinia mea, eterogenitatea faptelor socio-umane purtătoare de sens, interdependența obiectului și subiectului cunoașterii și acțiunii, cunoașterea prin intuiție sintetică și experiență trăită, atitudinea empatică și responsabilizarea subiectului, sensibilizarea față de contextele ecologice, istorice și multiculturale, analiza contradicțiilor și asumarea paradoxurilor complexității socio-umane, preeminența analizelor calitative, fac din paradigma comprehensivă, cu atât mai mult în epoca provocărilor postmoderne, un model
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
evident că tot ce s-a spus despre rezonabilitate pare a fi inspirat dintr-un posibil praxis politic. Dacă rezonabilitatea politică înseamnă atenție și receptivitate în identificarea temelor și problemelor, raționalitate în urmărirea scopurilor, flexibilitate și adecvare în alegerea mijloacelor, intuiție și inteligență în tratarea aliaților și adversarilor etc. să vedem, în continuare, cum ar putea fi testate toate acestea prin ideologicul "bine temperat". Plec de la ideea conform căreia, rezonabilitatea politică presupune implicarea necesară a raționalității în acțiunea politică. Implicarea raționalității
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dă socoteală, în fapt, despre aceeași nevoie de a depăși carențele tipăriturilor: "Prelegerile populare în fiecare an țineau loc de un fel de literatură vorbită"18. Înainte de a redacta celebrele sale articole despre Direcția veche versus Direcția noua, Maiorescu are intuiția propriei solitudini într-o geografie literară din care lipseau întâmplările literare cu adevărat impor-tante. Desigur, sintagma "literatură vorbită" are un înțeles mai larg, referindu-se și la aspectele istorice, sociale etc., fiind traductibilă în mai potrivita formulă "tipăritură vorbită". Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Pinard era numele unui mare proprietar de viță de vie, domnul Pinard, alți spuneau altfel. Ideea e că un cercetător al argoului trebuie să aibă mai mult decât inteligența aceea tehnică a cercetătorului obișnuit, trebuie să aibă și o fină intuiție. "Gagiu' s-a șucărit!" Un teoretician al argoului tre-buie să fie și un practician al argo-ului? Categoric! Nu poți să fii un bun teoretician dacă nu ești un cel puțin la fel de bun practician. Iar ca să fii un bun practician, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
livrea, păstrează cu anii un costum civil." Ipocrita fantezie călinesciană promovează pe strănepotul bucătarului grec în postura... aristocratică de servitor englez cu ascendenți în trecutul profesiunii, mai ales că Jurnalul matein îi relevă "un om de un snobism încîntător." Totuși, intuiția rămîne viabilă și e confirmată și de alte mărturii: Cezar Petrescu și-l amintește pe Mateiu, după primul război mondial, așteptînd în anticamera unui ministru "cu o mînă sprijinită în bastonul puțin depărtat de el. [...] Așezat picior peste picior, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ale artei europene: Brahms e Beethovențel, Maeterlinck (simbolist neagreat de Caragiale) Pontifex Maximus Mauricius Maeterlinckus, Beethoven se românizează în Babacul, Dante e autohtonizat Alighierescu, Haydn e papa Joseph iar Haendel rămîne puișorul săsesc; nu scapă nici compozitorul Caudella numit cu intuiție etimologică maestrul Codiță, în perioada cînd îi era colaborator la Hatmanul Baltag, Iacob Negruzzi e înaintat la rangul de Ilustre și iubite Hatmane, chiar autorul semnînd Stacan Comis o scrisoare în care transmitea "Salutările mele lui Pleașcă zis Missir." Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
propune numele generic kinderii iar pe ai săi îi recomandă către Delavrancea ca fiind microbi, în intimidate adresîndu-li-se cu vocativul Cușilor! În contactul verbal cu persoanele, Caragiale s-a manifestat în postura de homo ludens dovedind în majoritatea cazurilor talent, intuiție, ironie prietenească, spirit ludic; în ceea ce privește numele pe care le-a încredințat propriilor personaje, a demonstrat, cu puține excepții, geniu artistic: personajele sale fac concurență stării civile și pentru că sînt purtătoarele unor nume cu puternic efect caracterizator și cu rol de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Spiridon Ionescu...). Mult mai numeroasă decît lumea comediilor este la Caragiale cea a prozei scurte aproape imposibil de sistematizat. Dacă marele scriitor a binemeritat caracterizarea de geniu al genului scurt un argument trebuie să fie și cel al unor extraordinare intuiții privind sensul ascuns al unor cuvinte, ceea ce îmi reactivează părerea de rău că proiectatul dicționar la care își propusese să lucreze cu Eminescu și Slavici nu s-a realizat. Transcriu mai întîi o remarcă a criticului de la Viața românească înnobilarea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Paul Zarifopol (al cărui fiu fusese rebotezat de același Caragiale Pipifax) remarca în celebrul repertoriu de nume proprii ciudățenii scatologice precum Bravul Cufurenko și Măcufurescu. Se află în acest celebru repertoriu un inventar onomastic impresionant pe care autorul a avut intuiția să-l păstreze în rezervă și care ar putea demonstra că, chiar în cazul unui autor genial, o calitate exagerată peste măsură produce în chip necesar și rebuturi; iată cîteva: Bălăbănescu, Broscovski, Bojoc, Catrafusea, Cotonog, Drâmboteanu, Tarquinius Frișcă, Cicerone Mazăre
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
-ului! Este în aceste propuneri onomastice și o supunere benevolă a autorului la orizontul de așteptare caracteristic publicului vremii și de care profitau multe publicații de duzină, dar în marea majoritate a propunerilor sale onomastice, maestrul află soluții de mare intuiție și rafinament, așa cum demonstrează și ultimele exemple pe care le selectez din opera sa: suceala lui Cănuță (Cănuță, om sucit) constă și în raportul oximoronic dintre soarta omului și sugestia numelui; oricît ar părea de ciudat, numele personajului eponim derivă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
învăluie ca o atmosferă [...]. Mai ales atunci cînd instrumentul său simfonic se acordă pentru a intona lauda și evlavia [...], cîntecul său dobîndește greutatea și elanul stăpînit al imnurilor." Răsfoiesc cartea mateină și nu aflu exemplu mai potrivit pentru ilustrarea acestor intuiții decît celebrul pasaj din Asfințitul crailor care îmi amintește și de impresionantul final al capodoperei Maestrul și Margareta datorate lui Mihail Bulgakov " Se făcea că la o Curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei crai, mari egumeni ai tagmei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Lovinescu are însă meritul de a-și fi corijat prima percepție, recunoscînd că în comedii "trăinicia, durata nu stă, așadar, în materie, ci în tratarea ei [...]. Caragiale a dat o expresie de artă unică, materialului vulgar și trecător" și reconfirmînd intuiția lui Ionescu Gion exprimată în ziarul Românul (1884): "O scrisoare pierdută începe pentru teatrul român un alt succes care va întrece poate pe acela al lui Hamlet. Visătorul de la Elseneur și d. Zaharia Trahanache vor merge mînă în mînă!... Și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pot constitui agenți creditabili ai cunoașterii. Este la fel de evident că eul comun, deposedat de orice instrument de cunoaștere transcendență, pendulează constant între concepții antinomice, oferite de diverse școli filosofice. Impresiile trecătoare la care are acces nu se bazează pe nicio intuiție decisivă, astfel că, pentru acesta, realitatea nu este decât o sumă de reprezentări îndoielnice, un ansamblu de versiuni din ce in ce mai îndepărtate de probabilitate. În acest punct, Blake introduce în ecuație un deus ex machina de sorginte metafizica, chiar dacă nu-l exprimă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]