5,788 matches
-
în Polonia, sau, cu un grad mai scăzut, al lui Stanislavski în Rusia, care, pe căi diferite, vizează scopuri destul de apropiate. Teatrul, la fel ca pictura sau ca sculptura, este pentru ei unul din rarele locuri din lume în care invizibilul se poate lăsa văzut. Opunându-l cinematografului, Artaud, în Teatrul cruzimii (Le Théâtre de la cruauté), declară: "Vizualizării grosolane a ceea ce este, teatrul prin poezie îi opune imagini a ceea ce nu este." Dând teatrului gravitatea unei ceremonii, ei îi cer actorului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lumânare...Să văd dacă mai e bun de ceva... (Își aprinde veșmintele.) O să-l las să ardă...până la capăt... Așa, de sufletul meu...97 Transformarea ființei în rug marchează o totală inversiune a obiectului adorației. Pentru că Dumnezeu rămâne mut și invizibil, pentru că, în ceasul din urmă se dovedește inexistent, Omul însuși, singur în univers, se sacrifică sieși. Ultimul paracliser, din ultima catedrală în care n-a mai pătruns nimeni, devine o torță vie și țâșnește prin lumină înspre lumină "pe adevăratul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea următoare".247 În fine, urmând ideile lui Eliade, Karen Armstrong consideră că mitul vorbește despre un plan "care există paralel cu propria noastră lume, pe care într-un fel o sprijină", realitate mai puternică decât cea perceptibilă senzorial, deși invizibilă, denumită de regulă "lumea zeilor", dar și "filosofia perenă", deoarece "dădea formă organizării mitologice, rituale și sociale a tuturor societăților înainte de apariția lumii moderne științifice".248 Dacă miturile au "dat o formă și o înfățișare explicită unei realități pe care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai bine decriptat, îmbogățit cu interpretări îndrăznețe. Formularea celor doi filozofi este cât se poate de clară: "mitul este puterea de strângere laolaltă a forțelor și a direcțiilor fundamentale ale unui individ sau ale unui popor, puterea unei identități subterane, invizibile, non-empirice puterea nu e a faptului sau a discursului, ci a visului, a proiecției imaginii cu care se operează orice identificare".251 În acest sens, autorii susțin că adevărul mitului ține de două lucruri: în primul rând de credință (adeziunea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
existenței), de unificare (condensează experiența totală a omului, făurește o sinteză a lumii), pedagogică și terapeutică (nu e iluzie, ci realitate resimțită, deși nu percepută empiric, ca o energie fizică ori psihică din care se hrănesc imaginația creatoare și "simțul invizibilului" dar dacă perioada de identificare cu eroii se prelungește, se poate genera un infantilism care obstrucționează dezvoltarea personalității), de socializare (vibrația și participarea la anumite simboluri arată că faci parte dintr-un anumit grup, într-o anumită epocă), de rezonanță
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
narativă a poveștilor tradiționale, cu un erou puternic individualizat în centru, iar dacă până acum grupurile depersonalizate, ca naziștii, comuniștii ori extratereștrii invadatori au fost etichetate ca "rele" fără drept de apel, în prezent entitatea potrivnică prin excelență a rămas "invizibilul stat birocratic"), la fel este considerată și știința, deși aceasta nu poate fi nici optimistă, nici pesimistă, și mai mult, nici măcar antropocentrică.502 Dar "a povesti, fie în jurul vechiului foc de tabără, fie în sala întunecată a cinematografului modern, este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
altă culoare, în orice caz, spațiul intermediar cunoscut în branșă drept "șanț") care desparte cadrele (numite și "viniete"), locul gol în care mintea își derulează pentru sine acțiunea, mișcarea, sensul, ceea ce îl face pe McCloud să boteze banda desenată "arta invizibilă".523 De fapt, tocmai redarea senzației desfășurării temporale într-un cadru static a constituit marea încercare pentru autorii de bandă desenată, diferitele soluții propuse marcând principalele inovații în domeniu.524 Această contradicție internă, a voinței de reconciliere a spațiului reprezentării
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Mickey Mouse pe care îl considera modelul absolut pentru faima pe care o cucerise) pe care le-a întrebuințat pentru a oferi noi perspective artei "înalte" și pentru a determina lumea să se oprească din nou asupra acestor simboluri devenite invizibile prin familiaritate.557 Banda desenată "vehiculează visuri și mituri care corespund unei funcții sociale", afirmau Knockaert și Plancke, observând că prin repetarea modelelor culturale (chiar dacă aparent contestatare), contribuie la întărirea comportamentelor învățate și confirmă determinismul existent.558 În fine, dacă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
toate, combinând surse mitologice, metafizice și baliverne (Insula Paradisului, ca tărâm al unei rase de amazoane nemuritoare, deci fără nevoia reproducerii și prin urmare fără bărbați, subordonate zeițelor Atena și Afrodita, dar dotate cu tehnică și aparate futuriste, cu avioane invizibile și lasouri care obligă la supunere și la enunțarea adevărului, reale detectoare de minciuni la purtător). Când un aviator se prăbușește pe această insulă necunoscută și izolată, regina Hippolita decide că una din amazoane trebuie să îl însoțească înapoi în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
spuse Nieve involuntar agățându-se de mânerul ușii. Max se răsuci cu tot cu scaun. Ochii lui îi întâlniră pe ai ei. Ce dracu’ cauți aici? o întrebă, în timp ce Maria își îngropa fața în pieptul lui de parcă asta ar fi făcut-o invizibilă. —Lilith mi-a schimbat seara liberă, spuse Nieve încercând cu disperare să nu privească mai jos de fața lui. Nu mi-am dat seama... Ieși valvârtej pe ușă și fugi din casă, simțind cum picioarele îi alunecau din șlapi până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
plăcea lui Nieve să-i numească pe ceilalți, n-avea nici cea mai mică idee cât puteau să cheltuiască bancherii și alți oameni din domeniu. Lucru care pe ea o aranja cât se poate de bine. Îi plăcea să fie invizibilă în America. Dar când ajungea acasă, intenționa să fie în vizor. Își deschise din nou contul de e-mail. Te rog, ai grijă să nu existe flori galbene, scrise ea. Galbenul e culoarea care îmi place cel mai puțin. Trimise mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ușurată. —Pentru picturi murale preistorice. —Două puncte fiecare, anunță Anna cu dramatism. Neil. Ultima întrebare. Ce desemnează numele francez al produsului numit Marmite - obiect care apare și pe etichetă? În acel moment, Darcey se simți parcă trasă de o mână invizibilă înapoi în timp. Se afla în bucătăria din casa lor de la Londra și se uita în dulap, întrebându-l pe Neil ce naiba căuta un borcan de Marmite acolo. Era absolut scârboasă chestia aia, spuse. Era imposibil de mâncat. —Mie-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la jumătatea drumului un alpinist mirat rămas fără suflu țigara atârna în colțul gurii iar eu (fluture de noapte) am orbecăit printre vise 26 august 2011 Două maluri, același eu, același vis între două maluri eu pe un pod suspendat invizibil mi se fac semne din ambele părți nimeni nu înțelege ce caut acolo desenez un curcubeu la picioare apoi mă rup în două ajung pe fiecare mal în același timp spectatorii aplaudă abia pe urmă privesc înapoi privirile mele se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
m-aș fi oferit să vând castraveți grădinarului. — Ai fi putut foarte bine să modifici adevărul pe ici pe colo. Haide, mai fă o Încercare. Poate de data asta mă vei face să râd. Cu buzele-i extrem de subțiri, aproape invizibile, gura lui Tesmer era ca o tăietură Într-o perdea de proastă calitate. Tot ce se zărea prin deschizătura ei erau vârfurile ascuțite ale dinților săi ca de rozătoare și priveliștea ocazională a limbii sale ca o stridie aspră, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bere până târziu, dupăamiaza. Trag ziua după mine, o port în spate ca pe un sac cu cartofi. Aici nu mă știe nimeni, nimeni nu mă caută. Trăiesc ca o plantă, respir fără zgomot, părul îmi crește în tăcere. Suntem invizibile. Suntem egale. Nu avem nevoie de haine. Nu avem nevoie de sutien. Epuizată, mă prăbușesc lângă ea. Tânjesc după un somn lung și paralizant. Sânii mei trebuie să producă lapte, trebuie să hrănească gurița asta trandafirie și flămândă. E ca și cum
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma a fost convins de la început de inutilitatea rezistenței. Își trimitea luptătorii să moară pentru o cauză dinainte pierdută. De altfel, armatele aztece luptau numai când luceafărul de dimineață era invizibil. În rest, se retrăgeau. Poate de aceea, cunoscătorii sunt de părere că moartea imperiului aztec a fost mai degrabă o sinucidere. În plină vigoare istorică, aztecii se simt totuși dintr-o dată la sfârșitul istoriei lor. Stelele și miturile le spun
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui, jadul, pana de păun, solzul de crotal, petalele strălucitoare, cărnoase, a miliarde de flori, toate se întindeau și luceau și sclipeau și se confundau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după câteva ore de fanfaronadă monotonă pe fondul muzicii de la casetofon - Hey babe, take a walk to the wild side... -, am ieșit din dormitor ca o umbră. Nimeni nu mi-a dat atenție, iarăși, de parcă aș fi fost cu adevărat invizibil. Am umblat o vreme, fără țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noștri pe o hârtie patru sute de nume de formații. Pentru numele bateristului de la "Chicago" s-au pariat cinci sute de lei, ceea ce pentru mine era o sumă de necrezut. Tot timpul îl apuca pe câte unul cântatul la o chitară invizibilă, strîmbîndu-se și tremurîndu-și mâna dreaptă pe stomac, ca și cum ar fi manevrat vibratorul. Altul făcea pe bateristul, lovind în cinele imaginare și scoțând printre dinți țîstîitul măturicilor. 116 Acum însă stăteau lungiți pe spate, de-a curmezișul paturilor, cu gâtul frânt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
carne, obscen, pulsând de o evidentă viață, un lacăt cu vinișoare albăstrui și purpurii, cu pliuri de piele, atârna puțin deasupra clanței, ținând împreună două inele de metal. Pe toate ușile atârnau asemenea lacăte brune-gălbui, până în capătul înfundat în umbră, invizibil, al culoarului. Când l-am atins cu vârful degetului, lacătul și-a retras carnea lent, prin mișcări ciudate de acomodare. O ură intensă, dementă mi-a suit în creier. 154 Sufocat de valurile de furie și scârbă, am apucat lacătul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
schimbau, le dădeau o ciudată gravitate. Plutea peste toți lumina tristă a sfârșitului unei lumi. M-am apropiat de Savin, care acum o ținea de mână pe Clara, dar ei nu mă băgau în seamă, de parc-aș fi fost invizibil. El îi spunea ceva, indianisme de-ale lui: santana... reflectarea fulgerului în rouă dimineții... Stătea adus de spate, căci era cu mult mai înalt decât ea. Clara îl privea liniștită, cu ochii ei sticloși și cuminți reflectând chipul băiatului pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vorbește, lumina aurie a frunzelor mi-o amintesc, iar el, În fine, cea de-a patra categorie de forțe și ultima, așa-numita interacție nucleară tare, desemnează câmpul nevăzut de linii care unește subteran anumite puncte tari ale compoziției, linii invizibile ochiului ce se oprește la suprafața tabloului, Dar cu pictura din biserică cum e? întreb eu atunci, Daniel vrea să știe, Oh! exclamă el lung, E cu totul altceva! și mai mult acum nu-mi spune, în lumina dulce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și tu ca viitor preot trebuie să fi aflat deja asta, spune-mi și mie, și brațul lui trece roată prin aerul limpede al bisericii, Spune-mi și mie unde este credința? În acest Iisus Pantocrator de deasupra noastră, aproape invizibil în lumina aceea?! Pe Iisus Judecătorul îl recunoaște pe boltă și neștiutorul de carte, cine va crede când îl va vedea pe acesta că-i cel ce va veni să judece viii și morții?! Și brațul lui urcă acuzator spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nimic în comparație cu K-bar. Nu avea idee dacă i se va ivi ocazia să îl cunoască pe Marcus Valentine, dar, totuși, purta ținuta ei de sunt-o-fostă-obișnuită-și-nu-suntdeloc-o-târfă-care-conduce-o-revistă. Blugi cu ștrasuri, pantofi sport, tricou decoltat. Deși machiajul ei era abundent, era subtil spre invizibil. Părea tânără, drăguță și abordabilă, de parcă aruncase pe ea câteva haine pe care le purta tot timpul și nu ca și cum petrecuse o oră zgâindu-se în oglinda ei (de pin), calculând cu grijă efectul pe care dorea să îl obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Păi, da. Mai era ceva mai distantă decât în ziua cu șampania. Cumva, noul devotament al lui Jack schimbase lucrurile. Era grațioasă, plăcută și, în mod clar, prietena șefului lor. Domnișoara Morley dădu din cap și ea își mută șoldurile invizibile spre biroul lui Jack. Ușa s-a închis ferm în urma ei și întreg biroul se opri din muncă, în timp ce toți își ciuleau urechile, sperând, dorind, tânjind după o ceartă. Dar, după câteva secunde, Jack și Mai ieșiră, ținându-se drăgăstos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]