KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

poate, destinul voia ca el să fie acela care să le înfăptuiască. Forma Imperii Bătrânul Iginus porunci: — Trebuie să știi asta. Și puse pe masă un volumen mare, un sul care, cu siguranță, zăcuse uitat ani de-a rândul, fiindcă, izbit de masă, ridică nori mari de praf. Îi scoase învelitoarea și întinse prima porțiune cu mâinile lui bătrâne, îndemânatice; în locul unei scrieri, Gajus văzu niște linii șerpuitoare de-a latul foii. De marginea laterală a acesteia era lipită alta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
făcuse să fie mai izolat și mai înspăimântat decât victimele sale. — Uită-te, îi spuse lui Gajus. Tu ești singurul care trebuie să știe. Faptul că știi îți va aduce alinare. Grafia era uniformă, clară, însă privirea lui Gajus se izbi de ea ca de un zid: era cifrată, de neînțeles. Julius Caesar inventase un sistem de cifrare pentru mesajele sale secrete, schimbând secvența literelor alfabetului, astfel încât cei care nu cunoșteau cheia vedeau numai cuvinte fără înțeles. Și Augustus inventase un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
mângâindu-i părul, vei vedea că, prin soția lui, Macro are să se lege de mine mai mult decât speră să mă leg eu de el. După atâta căldură, ploua, o furtună pe mare care făcea valurile mari, înspumate să se izbească de stânci. Își petrecu după-amiaza desenând. Apoi deschise un mic codex șifonat, îl răsfoi și văzu un desen cu linii imprecise: părea un edificiu pe malul unui fluviu. — Ce-i asta? întrebă Helikon întinzându-se alături de el. Erau Nilus-ul, Iunit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
foame într-un asediu. O cruzime inimaginabilă... „Puterea e un tigru.“ Acum i se părea că aude niște glasuri ridicate. În noaptea mută se înălțau, la răstimpuri, strigăte ce se amestecau cu zgomotul apelor fluviului, care, umflate de ploaie, se izbeau de maluri. Un om striga, la început parcă din dorința de a se face auzit: — Toți te urăsc, pe tine și pe ai tăi, de trei generații, blestemați... Urmară niște urlete, iar printre ele se ghiceau niște nume. Împăratul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
spună că fetița născută în Gallia, la Lugdunum, „seamănă cu el! Are același caracter plin de cruzime: sclavele povestesc că, atunci când se joacă împreună cu alți copii, îi zgârie, îi lovește în ochi“. Însă fetița - pe care aveau s-o ucidă izbind-o cu capul de un zid - se născuse în iarna anului 39, după calendarul nostru; când a fost omorâtă, în ianuarie 41, avea cel mult treisprezece luni. Ne întrebăm ce anume și cu câtă putere putea ea lovi. Totuși, această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
știa să lovească, asta făcuse toată viața, însă era greoi; Împăratul era tânăr, trebuia doar să ajungă la capătul galeriei. — Ucide-l, ucide-l imediat! gâfâi Asiaticus. Pe neașteptate, Împăratul îl împinse cu forță pe Chereas și reuși să-l izbească de zid pe când acesta încerca o nouă lovitură de pumnal. Lama străpunse aerul. — A ratat, gemu cineva. Să plecăm. Îl văzură pe Împărat alergând spre ieșirea din cryptoporticus. Văzură că un soldat alerga spre el din direcția aceea. Încremeniră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
lovi la rându-i în spate, foarte puternic, pentru că genunchii îi cedară. Gajus Caesar, cel de-al treilea Împărat al Romei, se prăbuși cu fața în jos pe pardoseală. Nu se mai atinseră de el. În cădere, inelul sigillarius se izbise de marmură, iar ochiul lui Horus de pe el se spărsese. Deodată, un șuvoi de sânge îl năpădi pe gură și se revărsă pe podea. Cei doi îl priveau nemișcați. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: — E mort. Să plecăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-un morman de ruine, se scufundă cu prova. Valul iscat de scufundarea corăbiilor se izbi de maluri. Apoi apele tăcute și mâlul acoperiră corăbiile Împăratului, pentru o mie nouă sute de ani. NOTE ISTORICO-ARHEOLOGICE Capitolul I Caliga. Tip de încălțăminte foarte rezistentă, purtată de sute de mii de cuceritori ce au ajuns la cele mai îndepărtate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

e În alb-negru), gâtul e subțire, dar bine Înfipt pe umerii foarte largi, figura e ascuțită, un triunghi isoscel cu baza pe fruntea foarte Înaltă; ne apare, poate chiar din această cauză, caraghioasă, poza sa de gânditor adolescent, dar ce izbește În figura aceasta este tocmai modul de a sugera intensa acțiune a gândirii, deși soarele sudic estompează ce este alb, ochii se conturează penetranți și Încăpățânați; niște ochi care nu cred decât ce văd ei, ba chiar se Încăpățânează să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
adolescenți din romanul lui London. M-a fascinat violența de care sunt capabili aceștia, o violență sălbatică; se bat bestial, lovindu-se până la mutilare. Martin Eden Își rupe mâna și, deși aceasta Îi flutură ca o cârpă, nu contenește să izbească, să lovească În neștire În adversar, până când iese victorios. Am reținut acea stare de bucurie bolnăvicioasă de după victorie, când acesta nu realizează altceva decât faptul că fusese Învingător, că devenise matur, că trecuse proba. Acum se simțea Întreg, se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
jur se umbrește; În penumbra aceasta, am avut timp să-l dobor, luptând Însă loial: din față. Când mi-am recăpătat o parte din control, am observat un corp inform, care horcăia sub pumnul meu Însângerat ce se ridica și izbea, se ridica și izbea mecanic. N-am realizat imediat că acel pumn Îmi aparținea și că lovea o formă desfigurată, fața lui G., decât când acesta a strigat: „Luați-l de pe mine, că mă omoară...“. În acel moment, lovitura s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
penumbra aceasta, am avut timp să-l dobor, luptând Însă loial: din față. Când mi-am recăpătat o parte din control, am observat un corp inform, care horcăia sub pumnul meu Însângerat ce se ridica și izbea, se ridica și izbea mecanic. N-am realizat imediat că acel pumn Îmi aparținea și că lovea o formă desfigurată, fața lui G., decât când acesta a strigat: „Luați-l de pe mine, că mă omoară...“. În acel moment, lovitura s-a oprit În aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ești Învins. În acea Încleștare liminară a privirilor se petrec arderi planetare, au loc războaie cosmice, atunci simți cum particule finisime din ochi se desprind dintr-o parte sau alta, se smulg din corpul tău cu viteza luminii și se izbesc Între ele material, fără ca tu să poți interveni efectiv. Ochiul e un element străin, adăugat corpului nostru, după ce acesta a fost finalizat de instanța transcendentă. De ce Îmi dau aere acum, alegând fraze complicate, nu știu; probabil că vreau să epatez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și se bălăcea În praf cu vrăbiile prostuțe sau intra În fântână, odată cu ciutura goală ce se izbește de ghizduri cu sunet dogit ce-ți sparge timpanul; dar tu nu Îl auzi, ești preocupat de arătarea aceea, ce dracu’ o fi fost, că doar nu... Te străduiești să refaci toate fazele; cum s-a ivit mototolul acela, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia de tei Înflorit când eu pășesc prin unghiul mai obscur al străzilor Înguste, atras de mișcări secrete, de foșgăiala erotică a pisicilor, izbindu-se de acoperișuri cu zgomot solzos și greu. Într-o zi ca aceasta, Mephisto se plimbă printre oameni cu coada ieșită afară, jucăușă ca orice coadă de motan În călduri. Să mergem deci În căutarea lui. Poate se va lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
trece multă vreme până când capeți În apă acea siguranță a mișcărilor pe care o ai pe uscat. A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare zvâcnire. Dar această fază aparține deja epocii de rafinatezza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În care auzeam sâsâituri suspecte și cum se mișcau șopârle, gușteri și chiar șerpi la trecerea noastră gălăgioasă, În șir indian, ajungeam deodată În buza unei văi, de unde se vedea departe linia argintie a Oltului Înconjurând insula, iar mai aproape, izbindu-ne drept În față, albe, neînțeles de albe, zidurile mânăstirii de maici de la Clocociov, izolată ca o Meka În deșert, spre care ochii noștri căutau ca Într-un miraj, fără să le fie vreodată satisfăcută curiozitatea teribilă de a vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
comanda printr-o telepatie bizară, deveneam rigid ca un golem comandat de un mecanism secret; porneam spre ea orb, Îngrozit de ce mi se va Întâmpla; până voi ajunge Înaintea ei, mă voi Împiedica de bănci, voi trânti cărțile colegilor, voi izbi vreunul fără să vreau; nu mai exista decât traiectoria dreaptă a mersului meu către ea, decât eu și ea: nimeni, nimic nu mă mai interesa, orice ar fi zis sau ar fi făcut, nu vedeam nimic, nu auzeam nimic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
și meșteșug. (ieri) Ne batem cu bulgări de zăpadă la Muzeul Satului; aerul tare ne face exuberanți; mă intrigă o colegă de o grație Înnăscută, ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cu comentariile pline de participare intelectuală ale comăneascăi și ale păuneascăi, avansăm profund În teoria literaturii. Asistentul nostru foarte tânăr știe să aleagă bine textele, dar și contextele... (miercuri) În timpul admiterii, când căutam sala pentru proba scrisă la literatură, mă izbesc pe coridor de o puștoaică blondă cu ochi violeți, toată numai cârlionți (cârlionț-cârlionț, vino să te iau În clonț!): „Și tu dai examen?“, „Și“, „Unde?“, „În sala E“, „Cum te cheamă?“, „Mă cheamă Martin“, „Martin și mai cum?“, „Martin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
el. Ocoli colțul mesei. Se Îndreptă spre coridor. Traversă glazvandul. Se apropie de ușă. Ascultă. Se auzi ceva din afară. Se aplecă. Privi prin vizor. Deschise, Întinse mâna. Primi un plic. Mulțumi. Se Întoarse. Închise ușa. Traversă coridorul strâmt. Se izbi de colțul cuierului de metal. Își duse mâna la umăr. Se uită la plic. Îl cântări. Continuă să meargă. Ocoli colțul mesei. Se opri lângă masă. Se așeză În fotoliu. Se sprijini cu cotul de marginea mesei. Lăsă plicul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

trebui să refaci cursul de procedură. Femeia încercă să spună ceva în apărarea ei, însă Sachs nu părea să-i mai dea vreo atenție. Rămăsese cu privirea ațintită înspre locul unde cu ceva vreme în urmă, mașina celor trei răufăcători izbise tomberonul și se oprise. - Wilkins, ai spus că erau trei hoți în mașină? - Da. - Și de unde știi exact câți erau? - De la magazinul de bijuterii pe care l-au jefuit înainte. Se îndreptă cu pași repezi spre locul unde mașina zăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pescui din buzunar în timp ce arunca o privire fugitivă în spatele său. Omul era doar la câțiva pași de el. Dacă nu reușesc să descui ușa din prima, s-a zis cu mine... Sunt un om mort. Nici nu încetini măcar. Se izbi cu putere de ușa masivă de metal și, ca prin minune, nimeri din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui. Aceasta se încuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
evite căderea de la mai mult de 2 metri. - Gata, Donny, țipă ea încercând totodată să mângâie gâtul calului. Donny, băiete, e totul bine. Gata! Și totuși continua să se cabreze înnebunit. Oare s-a lovit la ochi când s-a izbit de acea pasăre? Grija ei pentru cal era amestecată în acele momente cu frica proprie, căci se vedeau pietre ascuțite pe fiecare parte a aleii. Dacă Donny continua să se agite, își putea pierde echilibrul și putea să cadă, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]