5,860 matches
-
aceea cu atât mai scumpe. Căci ele ne pot releva dimensiunea interioară a rezistenței și ne pot prezenta lumii ca un neam ce nu s-a lăsat distrus de abominabila dictatură. "Sub vremi", cum ne știa cronicarul, acest neam a izbutit totuși să se înalțe deasupra vremii, înnobilând-o cu jertfa de sine. Eclipsa de memorie înseamnă moartea spiritului. Memoria colectivă trebuie repusă în drepturile ei, solicitată a rosti mărturiile de care dispune, mărturii esențiale pentru devenirea noastră. Pentru ca memoria să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
legitim respect. Cei pe care puterea i-a numit "golani", ca să-i discrediteze față de opinia publică, se manifestă în aceste zile și nopți memorabile ca un corp solidar și deplin conștient. Rândurile lor se îngroașă și cu netineri care au izbutit să iasă din obediența impusă până acum de putere și consimt să ia parte mai activ la procesul de înnoire a societății. Se poate spune că ceea ce au realizat, zi de zi, seară de seară, demonstranții din Piața Universității, definind
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mijloace de a instrumentaliza opoziția? Peste tot n-ar fi vorba decât de veleitari incapabili să articuleze un program coerent și care, iată, pot fi denunțați pentru o vină sau alta. Strategia devalorizării adversarilor, însoțită adesea de campanii denigratoare, a izbutit să înșele până acum lumea. A reușit fiindcă aceasta se voia oarecum înșelată. Vulgus vult decipi... E un lucru pe care strategii puterii l-au simțit mai totdeauna. Ceea ce uneori n-au putut ști era limita permisă amăgirii. Cronica, XXV
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
calvar, o continuă tragedie. Prin masive și persistente dizlocări demografice, deportări, colonizări etc. S-a urmărit de atunci, sistematic, schimbarea compoziției etnice înlăuntrul Republicii. A fost o politică de adevărat genocid față de moldoveni. Ei și-au păstrat totuși ființa etnoculturală, izbutind până la urmă a-și redobândi dreptul de a scrie în limba lor, de a recurge la simbolurile naționale, de a-și organiza țara în acord cu ideile timpului. Adversarii reformei n-au ezitat să recurgă la cele mai diverse mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dacă nu obține și creditul populației. Nu se poate guverna fără credit decât cu instrumentele dictaturii. Dar nu e tocmai direcția în care se îndreaptă actualii guvernanți? Înțeleg prin aceasta nu doar executivul, ci întreg sistemul puterii, care n-a izbutit să articuleze, într-un an, nimic coerent. Din când în când, puterea dă vina pe opoziție, pe factorii "destabilizării", uitând că întâia și cea mai gravă sursă de instabilitate e puterea însăși, din moment ce n-a reușit a dobândi creditul societății
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îmbărbătare. De aceea, la Putna, totul a devenit oarecum amintire sacră, izvor de tărie. "Și un fior din toate nedeslușit pătrunde/ De cine știe când, de cine știe unde..." Dacă nu l-a definit, căci nu aceasta voia să facă, poetul a izbutit însă a-l sugera. Fiorul Putnei face parte din zestrea noastră cea mai scumpă. Cronica, XXV, 23 (8 iunie 1990), p. 1 "APRINDE-SE-VOR CANDELE?" Un neam se comportă ca și un organism, în care partea e solidară cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înțelege: "[P.M. Antim] Își împături batistă, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii de la pardesiu. Îmi pare rău, spuse apucând cutia violoncelului. M-am hotărât să renunț la lecțiile particulare când mi-am dat seama că nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu izbutesc..."9 Urmează un moment tipic cinematografic. Gestul de întoarcerea a capului racord de privire ne poartă privirea către coridorul în care se va desfășura
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Antim] Își împături batistă, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii de la pardesiu. Îmi pare rău, spuse apucând cutia violoncelului. M-am hotărât să renunț la lecțiile particulare când mi-am dat seama că nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu izbutesc..."9 Urmează un moment tipic cinematografic. Gestul de întoarcerea a capului racord de privire ne poartă privirea către coridorul în care se va desfășura restul scenei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de la pardesiu. Îmi pare rău, spuse apucând cutia violoncelului. M-am hotărât să renunț la lecțiile particulare când mi-am dat seama că nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu izbutesc..."9 Urmează un moment tipic cinematografic. Gestul de întoarcerea a capului racord de privire ne poartă privirea către coridorul în care se va desfășura restul scenei: "[P.P. Antim în amorsa și P. Ans. Coridor] Întoarse capul și văzu că, în fundul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
n-are putere, decât poate dorința noastră de a ajunge la ea, de-a o lua cu asalt. A exista o deprindere pe care mai sper încă s-o capăt. Am să-i imit pe ceilalți, pe descurcăreții care-au izbutit, pe transfugii lucidității, am să-i jefuiesc de secrete și chiar de speranțe, fericit să mă agat împreună cu ei de josniciile ce duc înspre viața. M-am săturat de nu, da-ul mă ispitește"31. Că și Nietzsche, Cioran pare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
am visat de mai multe ori în copilărie: vedeam un copil (și curios e că eu eram acel copil, dar mă vedeam și mă observăm ca si cum ar fi fost un altul), care se dăruia liniștit unui joc, iar eu nu izbuteam să-l pricep (...). Visul acesta m-a chinuit ani de zile, înțelegând că, aproape că toate visele, trebuia să aibă un sens ascuns și că, în orice caz, era prevestirea neîndoielnica a unui lucru ce trebuia să mi se întâmple
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
omul nu are înclinare spre bine: ce zeu să-l îndemne pe calea asta? E silit să se învingă pe șine, să se constrângă pentru a înfăptui ceva cât de mărunt pe care râul să nu-l fi atins. Ori de câte ori izbutește, isi înfrunta, isi umilește Creatorul, iar dacă i se întâmplă să fie bun, nu prin străduința ori din calcul, ci în mod firesc, asta o datorează unei scăpări a cerului: el se situează deci în afara ordinii universale, nu era prevăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
constitutive ale artei. Fiind o categorie formală, abstractă, prin care se exprimă realizarea convergentă a normelor constitutive ale operei, frumosul este o constantă a tot ceea ce înseamnă efectiv artă. În studiile sale de estetică noțiunii de frumos artistic, sensul de „izbutit estetic”, lucru perfect valabil și în gimnastica artistică feminină”. O seamă de specialiști în gimnastică consideră că pregătirea artistică se desfășoară în mod obligatoriu cu acompaniament muzical. Din punct de vedere estetic muzica provoacă emoții superioare, îmbogățind viața interioară a
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
cromatică și ca intensitate lirică, dar dominat aproape total de brunurile ruginii ale toamnei târzii este și peisajul intitulat Toamna la Bucium, existent, de asemenea, în patrimoniul Muzeului de artă din același oraș. Ca și în Iașii cu Golia , Cămăruț izbutește să capteze acea frumusețe inefabilă specifică Iașului și împrejurimilor sale, pe care numai pictorii care au ajuns la o profundă comuniune cu ea și s-au lăsat pătrunși de farmecul ei au reușit să o transpună pe cartoanele și pânzele
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
de-o parte și pe de alta, și în copaci să cânte tot felul de păseri, care nu se mai află pe lumea asta. Celui care se va bizui să vie și s-o ceară de nevastă și nu va izbuti să facă podul i se va tăia capul. Purcelul le spune pentru prima oară bătrânilor tată și mamă și se angajează să facă podul. Reușește și ajunge ginerele împăratului. Fata se împacă cu gândul că are drept soț ziua un
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
se și scutură de trei ori și rămâne cu părul lins-prelins și tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia. Își duce stăpânul până în lună și se lasă în jos mai iute ca fulgerul. Izbutește în proba pe care nu o trecuseră frații săi mai mari și își convinge tatăl că este superior și primește de la acesta ultimele sfaturi. Mergi de-acum tot înainte că tu ești vrednic de împărat. Numai ține minte sfatul ce-
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
carte”) și că „S nu este non S” („Cartea nu este prăjitură”). Ea devine astfel conștientă de cele două linii te ale judecării corecte: tautologia și contradicția. Urzindu-se din tautologie, gândirea nu se poate feri de contradicție decât dacă izbutește să se ridice continuu pe trepte din ce în ce mai înalte ale cunoașterii, până la reflectarea raporturilor necesare și a esenței lucrurilor. Un raport necesar e și general devreme ce oricărui lucru îi aparțin, în mod necesar, însușirile genului din care face parte. Gândirea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
carte”) și că „S nu este non S” („Cartea nu este prăjitură”). Ea devine astfel conștientă de cele două linii te ale judecării corecte: tautologia și contradicția. Urzindu-se din tautologie, gândirea nu se poate feri de contradicție decât dacă izbutește să se ridice continuu pe trepte din ce în ce mai înalte ale cunoașterii, până la reflectarea raporturilor necesare și a esenței lucrurilor. Un raport necesar e și general devreme ce oricărui lucru îi aparțin, în mod necesar, însușirile genului din care face parte. Gândirea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
iată o ocazie minunată pentru a isprăvi cu viața în mod simplu și nedureros. Îmi zumzăia de mult gândul ăsta în cap și începuse să devie o arzătoare dorință. În câteva rânduri, încercasem, de altfel, ca să mă sinucid fără să izbutesc. Eram și destul de laș. Îmi trebuia ceva sigur, destul de simplu și fără dureri. Când mi se va da cloroformul, voi înghiți puternic până la doza care ucide, îmi spuneam. Este o moarte simplă și ușoară și nimeni nu va ști că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe care le iubim. Dintre aceste cărți face parte romanul d-lui M. Blecher, Inimi cicatrizate. Venit după un debut literar uluitor, pe care toată lumea îl înregistrase cu atât mai entuziast, cu cât era neașteptat, acest nou roman nu a izbutit, mi se pare, să mențină toate aprobările pe care le câștigase Blecher cu Întâmplări în irealitatea imediată... Printr-o eroare, printr-o inexplicabilă eroare, această carte a cucerit, dimpotrivă, numeroase aprobări atât de numeroase încât îi contraziceau caracterul ei de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și de a o urmări în spaimele interioare ce provoacă. Scriitorul nu e un plastic în sensul obișnuit al pitorescului: realitatea se transformă în substanță sufletească, morbidă. Stilul e, totuși, fără patos, ci de o mare preciziune și luciditate; halucinația izbutește, astfel, să se exprime în geometrie stilistică...65. Nu la fel de pozitiv se arată Eugen Ionescu însă cu romanul Inimi cicatrizate, căruia îi reproșează faptul ,,că având la baza un material excelent este vorba de romanul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu oarecare minuțiozitate să-i stabilesc coloritul exact, modul precis în care se va petrece și-mi închipui lesne mai multe tablouri, dureri diferite sau căderi în inconștiență. Iată-mă acum cu gura întredeschisă, neputând ca să o mai închid și neizbutind să mai trag în piept o singură înghițitură de aer, ca și cum volumul aerului s-ar opri la deschizătura gurii mele și pătrunderea lui mai departe ar fi imposibilă (aș zice că aerul acolo a căzut într-un fund de sac
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în închipuire un gând, ca un crâmpei de cântec măiastru: ,,Ce dulce trebuie să fie odihna în mormânt!" Gândul sosi încet și tiptil, și multă vreme trecu până ce l-am cuprins pe de-a-ntregul dar tocmai când mintea în sfârșit izbutise să-l simtă mai bine, să se împace cu el, chipurile judecătorilor pieriră ca prin farmec din fața mea, sfetnicele înalte se cufundară în neant, flăcările se stinseră cu totul; beznele întunericului năvăliră; orice simțire păru înghițită de prăvălirea aceea bezmetică
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o putem cunoaște”{\cîte 17}. Se spune ca Eunomie a fost atât de mâhnit de înfrângere, încât n-a mai îndrăznit să replice cât timp Sfanțul Vasile a fost în viață{\cîte 18}. Urmărind să instituie Crezul de la Niceea, a izbutit să clarifice, că nimeni altul până la el, sensurile teologice ale termenului consubstanțial. {\footnote 11 F. Cayré, op. cît., p. 400.} {\footnote 12 Henry Barclay Swete, Patristic Study, edited by Arthur W. Robinson, Longmans, Green, and Co. 39 Paternoster Row, London
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
-l cizeleze și, din punctul ei de vedere, cea mai gravă carență ar fi tocmai nulitatea lui ca poet: "Am încercat să-l fac să-și schimbe viața, să-l transform, așa cum spălăcita Thea transformase pe Lőwborg, dar n-am izbutit. E iremediabil ratat și, cred, într-adevăr mediocru. Multă vreme am socotit că numai din cauză că eu îl intimidez e așa, dar pe urmă am citit câteva poezii dedicate inițialelor mele, într-o revistă de mâna a șaptea, curente și patetice
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]