15,723 matches
-
a transpune adecvat spiritul originalului într-o limbă română suplă și firească, oferind astfel versiuni convingătoare din scrierile unor autori atât de diferiți cum sunt Seneca, Tacit, Iuvenal sau Dimitrie Cantemir. Clasicistul mai alcătuiește manuale școlare și culegeri de texte latine, îngrijește cele trei volume ale ediției Opere alese din scrierile lui Cicero (1973) și elaborează cel mai amplu Dicționar latin-român publicat în România (1983), lucrare lexicografică de referință, care înglobează materialul din edițiile anterioare mai restrânse (1966, 1969 și 1973
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
HÂNCU, Agenor Bogdan (24.VI.1956, București - 8.VIII.1991, Mangalia), clasicist. Este fiul Monicăi Hâncu (n. Bilțiu-Dăncuș), bibliotecară, și al lui Radu Hâncu, clasicist. Licențiat în limbi clasice al Universității din București, H. a fost profesor de limba latină în comuna Ianca (județul Brăila), apoi la București, în învățământul preuniversitar. După 1990 va preda limba latină la Facultatea de Drept Ecologic. A debutat cu articolul Sofocle: „Antigona” în „Limbă și literatură română pentru elevi” (1985), colaborând cu articole la
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
n. Bilțiu-Dăncuș), bibliotecară, și al lui Radu Hâncu, clasicist. Licențiat în limbi clasice al Universității din București, H. a fost profesor de limba latină în comuna Ianca (județul Brăila), apoi la București, în învățământul preuniversitar. După 1990 va preda limba latină la Facultatea de Drept Ecologic. A debutat cu articolul Sofocle: „Antigona” în „Limbă și literatură română pentru elevi” (1985), colaborând cu articole la revistele „Limbă și literatură”, „Limbile moderne în școală” și „Studii clasice”. Și-a dedicat opt ani din
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
Limbă și literatură română pentru elevi” (1985), colaborând cu articole la revistele „Limbă și literatură”, „Limbile moderne în școală” și „Studii clasice”. Și-a dedicat opt ani din viață studierii, transcrierii, traducerii și editării manuscrisului inedit al florilegiului de poezie latină Illustrium poetarum flores, realizat de Ioan Inocențiu Micu-Klein în timpul exilului la Roma. Cu câteva luni înainte de a muri, H. a descoperit sursa-model a cărturarului român, lucrarea omonimă a umanistului italian Ottavio Fioravanti (secolul al XVI-lea), descoperire pe care a
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
a fost publicată ulterior în revista „Studii clasice” și valorificată în notele ediției pe care o pregătea și pentru care a fost distins post-mortem, în 1994, cu Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române. Ediții: Ioan Inocențiu Micu-Klein, Carte de înțelepciune latină. Ilustrium poetarum flores - Florile poeților iluștri, ed. bilingvă, tr. edit., introd. Florea Firan, București, 1992. Repere bibliografice: Ileana Mihăilă, În căutarea surselor antologiei „Illustrium poetarum flores” de Ioan Inocențiu Micu-Klein, AC, 1992, 11; Ileana Mihăilă-Hâncu, File din istoria unui manuscris
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
1992. Repere bibliografice: Ileana Mihăilă, În căutarea surselor antologiei „Illustrium poetarum flores” de Ioan Inocențiu Micu-Klein, AC, 1992, 11; Ileana Mihăilă-Hâncu, File din istoria unui manuscris: „Illustrium poetarum flores”, CC, 1993, 4; Radu Mârza, Ioan Inocențiu Micu-Klein, „Carte de înțelepciune latină. Illustrium poetarum flores - Florile poeților iluștri”, „Caietele David Prodan”, 1994, 1; [I. Fischer], Nota redacției la Bogdan Hâncu, Preluare și prelucrare în antologia poetică a lui Ioan Inocențiu Micu-Klein, SC, 1997. Il.M.
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
La acea dată i se deschidea în țară testamentul, prin care lăsa prietenilor și colegiului din Orăștie o substanțială bibliotecă, mărturie a preocupărilor sale clasiciste, scolastico-teologice, umaniste și chiar științifice. Primele încercări ale lui H. sunt 85 de poezii, în latină și maghiară, exerciții de versificație pe teme date; un grupaj semnificativ rămâne In Transilvaniam, despre durerile patriei, alături de prelucrări de maxime, epigrame, ode. H. scrie și poezii ocazionale. În 1664 îi dedică prietenului său Franckenstein un Carmen, inspirat de o
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi și literați, de la Aron Pumnul la G. Călinescu. Lui H. pare să-i aparțină o primă lucrare lexicografică, de pe la 1700, care alătură limbile română și latină într-un Dictionarium valachico-latinum, descoperit de B.P. Hasdeu la Budapesta, în 1871. Lucrarea se asemăna cu un glosar latin-maghiar al lui Francisc Páriz Pápai. Fără a respecta riguros principii lexicografice - în ce privește ordinea strict alfabetică a vocabulelor, selectate nu din texte
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
carte, Iubita mea, e ora indexării, apărându-i în 1994. Este prezent, de asemenea, în numeroase antologii de proză umoristică. Colaborează cu versuri, proză și publicistică la „Ateneu”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Urzica”, „Al cincilea anotimp”, „Orient latin” (Timișoara), „Moftul român”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Adevărul Harghitei”, „Mesagerul transilvan” (Cluj-Napoca) ș.a. Deși prozele lui H. nu au trecut neobservate la apariția în paginile revistelor, volumul Iubita mea, e ora indexării atrage atenția asupra unui alt gen de literatură
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
ia doctoratul în litere la București (1929), începându-și tot aici cariera de profesor la Liceul „Gh. Lazăr” (1929-1931), apoi trecând ca asistent la Facultatea de Litere și Filosofie. Între 1935 și 1945 este profesor universitar de istorie a literaturii latine, fondator și director al Institutului Român de Studii Latine (1937), președinte al Societății Scriitorilor Români (1939-1944), director al Fundațiilor Culturale Regale (1940-1944). Încă din vremea studenției, în 1925, împreună cu C.S. Nicolăescu-Plopșor și T. Păunescu-Ulmu lansează publicația „Sufletul românesc”. În 1926
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
tot aici cariera de profesor la Liceul „Gh. Lazăr” (1929-1931), apoi trecând ca asistent la Facultatea de Litere și Filosofie. Între 1935 și 1945 este profesor universitar de istorie a literaturii latine, fondator și director al Institutului Român de Studii Latine (1937), președinte al Societății Scriitorilor Români (1939-1944), director al Fundațiilor Culturale Regale (1940-1944). Încă din vremea studenției, în 1925, împreună cu C.S. Nicolăescu-Plopșor și T. Păunescu-Ulmu lansează publicația „Sufletul românesc”. În 1926 întemeiază la Craiova revista „Favonius”, pe care în 1929
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
lumină (1926) -, cultivă o poezie bucolică apropiată de viziunea ruralismului gândirist, de cea a lui Ion Pillat îndeosebi, cum au observat criticii chiar la debut, deși nota caracteristică a bucolismului său are o substanțială dimensiune de extracție clasică, mai ales latină. Împreună cu Ion Pillat a tradus Poezii alese din Francis Jammes (1927), dar filonul esențial al inspirației sale se revendică adesea din idila horațiană și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H.
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
de extracție clasică, mai ales latină. Împreună cu Ion Pillat a tradus Poezii alese din Francis Jammes (1927), dar filonul esențial al inspirației sale se revendică adesea din idila horațiană și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de dramatismul desțărării și al pierderii în timp. Lirica sa devine acum nu doar
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
fost un eminent specialist în Antichitatea greco-latină, întreaga lui activitate în acest domeniu constituindu-se într-o pledoarie pentru clasicism, desfășurată atât în țară, cât și în străinătate, în perioada exilului. În calitate de autor al studiilor Catullo (1943) sau La Poésie latine. Étude des structures phonétiques (1960), ca și al valoroaselor instrumente de lucru Bibliografia clasică în România (1928-1939) (1943, în colaborare) și Bibliographie de la littérature latine (1943), el se adresează mai cu seamă specialiștilor, cunoscătorilor Antichității. În schimb, în calitate de director al
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
și în străinătate, în perioada exilului. În calitate de autor al studiilor Catullo (1943) sau La Poésie latine. Étude des structures phonétiques (1960), ca și al valoroaselor instrumente de lucru Bibliografia clasică în România (1928-1939) (1943, în colaborare) și Bibliographie de la littérature latine (1943), el se adresează mai cu seamă specialiștilor, cunoscătorilor Antichității. În schimb, în calitate de director al publicațiilor „Favonius” și „Revista clasică” sau de fondator al Institutului Român de Studii Latine, ca autor de manuale, traducător din lirica și teatrul latin sau
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
clasică în România (1928-1939) (1943, în colaborare) și Bibliographie de la littérature latine (1943), el se adresează mai cu seamă specialiștilor, cunoscătorilor Antichității. În schimb, în calitate de director al publicațiilor „Favonius” și „Revista clasică” sau de fondator al Institutului Român de Studii Latine, ca autor de manuale, traducător din lirica și teatrul latin sau ca autor al volumelor de eseuri Milliarium (I-II, 1936-1941), Pentru clasicism. Fapte. Idei. Oameni. 1926-1936 (1937) și Caete clasice (1941), el are în vedere și un public mai
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
littérature latine (1943), el se adresează mai cu seamă specialiștilor, cunoscătorilor Antichității. În schimb, în calitate de director al publicațiilor „Favonius” și „Revista clasică” sau de fondator al Institutului Român de Studii Latine, ca autor de manuale, traducător din lirica și teatrul latin sau ca autor al volumelor de eseuri Milliarium (I-II, 1936-1941), Pentru clasicism. Fapte. Idei. Oameni. 1926-1936 (1937) și Caete clasice (1941), el are în vedere și un public mai larg, pe care caută să-l deprindă cu frumusețile unei
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
de sursa de frumusețe și valori a latinității, importantă pentru afirmarea specificității naționale într-o zonă preponderent slavă. Interesat cu precădere de valorile actuale ale clasicismului, de ecourile acestuia în conștiințele moderne, eruditul sesizează în chip firesc legăturile dintre autorii latini și cei de mai târziu, evidențiind în studii comparatiste sursele antice ale unor scriitori români (Miron Costin, I. Budai-Deleanu, I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, M. Eminescu) sau străini (Goethe, Carducci, Francis Jammes). Unul dintre principalele instrumente la care recurge în impunerea
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
valorilor clasice în lumea românească îl reprezintă traducerile, adecvate sensibilității și limbii timpului său. Într-o bogată activitate de traducător, prin care oferă unele dintre cele mai reușite transpuneri în română ale unor opere reprezentative, mai cu seamă din lirica latină (Lirica lui Horațiu, Lirica latină, Plaut, Militarul îngâmfat, Horațiu, Arta poetică), H. aplică idei formulate explicit, uneori în texte polemice, cum ar fi acelea care îl vizează pe E. Lovinescu. Respingând tălmăcirile în proză care redau doar ideile, nu și
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
îl reprezintă traducerile, adecvate sensibilității și limbii timpului său. Într-o bogată activitate de traducător, prin care oferă unele dintre cele mai reușite transpuneri în română ale unor opere reprezentative, mai cu seamă din lirica latină (Lirica lui Horațiu, Lirica latină, Plaut, Militarul îngâmfat, Horațiu, Arta poetică), H. aplică idei formulate explicit, uneori în texte polemice, cum ar fi acelea care îl vizează pe E. Lovinescu. Respingând tălmăcirile în proză care redau doar ideile, nu și „sufletul” vechilor poeți și refuzând
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Arad, 1926; Milliarium, I-II, București, 1936-1941; Pentru clasicism. Fapte. Idei. Oameni. 1926-1936, Craiova, 1937; Destinul împărătesc al poetului, București, 1939; Caete clasice, București, 1941; Catullo, Roma, 1943; Punti di vista sulla lingua di Tito-Livio, Roma, 1943; Bibliographie de la littérature latine, Paris, 1943; Bibliografia clasică în România (1928-1939) (în colaborare cu Maria Marinescu-Himu și C. E. Stoenescu), București, 1943; Ovidiana. Recherches sur Ovide (în colaborare cu Dinu Adameșteanu, V. Cristea și Eugen Lozovan), Paris, 1958; La Poésie latine. Étude des structures phonétiques
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
1943; Bibliographie de la littérature latine, Paris, 1943; Bibliografia clasică în România (1928-1939) (în colaborare cu Maria Marinescu-Himu și C. E. Stoenescu), București, 1943; Ovidiana. Recherches sur Ovide (în colaborare cu Dinu Adameșteanu, V. Cristea și Eugen Lozovan), Paris, 1958; La Poésie latine. Étude des structures phonétiques, Paris, 1960; L’Agonie sans mort, Paris, 1960; ed. (Agonie fără moarte), I-II, tr. Cornelia Ștefănescu, postfață Nicolae Florescu, București, 1998-1999; Entretiens avec J. Marouzeau, Catania, 1962; Style et hasard, München, 1963. Traduceri: Francis Jammes
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
avec J. Marouzeau, Catania, 1962; Style et hasard, München, 1963. Traduceri: Francis Jammes, Poezii alese, București, 1927 (în colaborare cu Ion Pillat); Lirica lui Horațiu, introd. trad., Craiova, 1929; Plaut, Militarul îngâmfat, București, 1941; Horațiu, Arta poetică, Iași, 1943; Lirica latină, I, introd. trad., București, [1937]. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 259-264, 295-300, XII, 292-293; Tr. Mateescu, Note pe marginea actualei poezii, „Gânduri noi”, 1927, 1; Mihai Ralea, „Cartea cu lumină”, VR, 1927, 6-7; N. Ladmiss- Andreescu, N.I. Herescu, „Lanuri”, 1937
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
East Germany and Poland: 1945-1954, Harvard University, Cambridge. Constantinescu, Silvia (1995), Exil. Oameni și idei, Editura Curierul Românesc, București. Corino, Karl (coord.) (1995), Die Akte Kant, Reinbek, Hamburg. Cornea, Paul (1972), Originile romantismului românesc, Minerva, București. Cortazar, J. (1980), „Amérique latine: exil et littérature”, Littérature latino-américaine aujourd’hui, UGE, Paris. Costea, S., Larionescu, Maria, Ungureanu, I. (1983), Sociologie românească contemporană, Editura Științifică și Enciclopedica, București. Courtois, Stéphane (coord.) (1997), Le livre noir du communisme, Robert Laffont, Paris. Damals în Fichtenau. Erinnerungen
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
său, Învățător, a participat la Revoluția din 1848 și a contribiuit la formarea unui sistem școlar modern În România), depune mărturie prin numele său (patronimul Maior, „romanizat” În Maiorescu) și prenumele sau (Titu Liviu) asupra voinței de afirmare a originii latine a românilor din Transilvania. Germanofon (Își scria jurnalul intim În germană), susținător constant al alianței politice cu Puterile Centrale, se deosebea de majoritatea elitei românești francofone și francofile. După studiile de la Viena, la Academia Tereziană, Berlin și Giessen, a fost
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]