4,183 matches
-
Deși stătea printre noi, stilul lui elegant Îl ajuta să pară departe. Era binevoitor. Ruba a scris chiar o poezie În care-l asemuia c-un palmier. Care se legăna În capul mesei de tortură. Realitatea-i că nu se legăna, palmierul nu este om, e adevărat că are trunchiul drept și neramificat precum Martin, dar poartă pe vîrf o coroană bogată de frunze penate sau palmate, ceea ce nu e cazul profesorului. La Început m-a surprins că nu-și Întrerupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul soldaților americani din trupele speciale de intervenție peste tot. Și e firesc să poarte uniforme de camuflaj, În stația de metrou de la Universitate sînt foarte mulți copaci. Timp de patru, cinci secunde cît mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bombată, se trage cu arme grele, pe fundal un ecran cu marea și o grămadă de vedete: John Wayne, Henry Fonda, Richard Burton (rău face alcoolul), Rod Steiger, Robert Mitchum și alții. La și alții m-a luat somnul și, legănat de fanfara militară, am ajuns la toba de tinichea, din aceeași categorie, imposibil de urmărit pînă la sfîrșit. De ce. Mai Întîi pentru că am citit cartea. Doi, Îmi doresc să văd filmul exact din ’79, cînd a apărut. Trei, am amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu... Plecă înainte ca eu să am timp să mai spun o vorbă. Luai plicul cu un tremur de slăbiciune și-l vârâi automat în buzunar. Când o văzui pe Chabù, o cuprinsei numai-decît în brațe și începui s-o leagăn plângând. ― Ce-ai făcut, Chabù, ce-ai făcut? Biata fată nu înțelegea nimic, dar văzîndu-mă plângând, începu și ea să plângă și să mă sărute pe obraz, căci eu îmi aplecasem capul către trupul ei plăpând și o legănam așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o leagăn plângând. ― Ce-ai făcut, Chabù, ce-ai făcut? Biata fată nu înțelegea nimic, dar văzîndu-mă plângând, începu și ea să plângă și să mă sărute pe obraz, căci eu îmi aplecasem capul către trupul ei plăpând și o legănam așa, în neștire. ― Ce-ai făcut, Chabù? atât îi puteam spune. ― Dar eu ce știam? întrebă ea, încercînd parcă să se trezească. De ce plângi, dadà? Tu de ce plîngi? Am lăsat-o din brațe ca să-mi șterg fața. De altfel, d
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Encore! adăugase și ea, cucerită de entuziasmul general. Ce s-a întîmplat exact, n-a putut afla de la nimeni. Își aducea doar aminte că se retrăsese încet spre colțul din stânga, apucase draperia, apoi, trăgînd-o anevoie după el, începu s-o legene, și faldurile, înfiorîndu-se, adumbreau și luminau mereu alte peșteri submarine, în timp ce el vorbea ca în vis, cu o voce - i-au spus mai târziu - din altă lume, căci nu semăna cu nici o voce omenească, și, deși de o incomparabilă suavitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu arma automată aproape că și-a lipit fața de asfalt și a tras pe sub rulotă făcÎnd-o să sară-n sus și - sigur că da - unul dintre băieți s-a prăbușit, căzÎnd pe trotuar cu capul pe bordură. Se legăna acoperindu-și capul cu mîinile, și șoferul trăgea-n el o rafală de gloanțe, În timp ce negrul Își reîncărca arma. Trotuarul era acoperit de urmele gloanțelor ca niște stropi argintii. Celălalt tip l-a tras de picioare pe cel lovit Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Intrase În prima cîrciumă care-i ieșise-n cale, Își luase sticlele și urcase pe vas. Se trezise cînd am pornit vasul și apoi se culcase la loc. CÎnd m-am oprit În golf și vasul a-nceput să se legene puțin pe valuri s-a trezit din nou. — Știam eu c-o să mă iei cu tine, Harry. — Te iau pe dracu’. Nici măcar nu ești trecut pe lista echipajului. Chiar că-mi vine să te-arunc peste bord. Mereu pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
metru și ceva. — Tre’ să ancorăm. Dacă se-ntîmplă ceva și n-avem timp s-o tragem Înapoi, o rupem sau o tăiem. Eddy a lăsat frînghia și cînd a atins În cele din urmă fundul a fixat-o. Vasul se legăna, cu pupa intrată la apă. — E fund nisipos, să știi. CÎt are apa la pupă? — N-are mai mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de grifon, spuse cea mai rea dintre leoaice. Și cred c-o să te omor și-o să te mănÎnc cu aripi cu tot. Asta Îl Înspăimîntă foarte tare pe leul cel bun, pentru că-i vedea ochii galbeni și coada care se legăna și sîngele Închegat pe mustăți și Îi simțea respirația foarte puturoasă, pentru că ea nu se spăla niciodată pe dinți. Și mai avea și bucățele de negustor hindus rămase sub gheare. — Nu mă omorî, spuse leul cel bun. Tatăl meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Față-Balegă. DĂ-ți și tu seama. Ești un detectiv, doar. Acum era mulțumit. El fusese cel care atacase și se simțea așa cum se simțea În zilele bune, Înainte să-și cîștige pîinea din hrănitul și culcatul unor turiști care se leagănĂ În balansoare pe verandă În timp ce se uită la lac. — Auzi, băi, Platfus, acum mi-am dat seama de unde te știu. Tu nu mă mai ții minte, Platfusică? PĂdurarul Îl privi atent. Dar nu-l ținea minte. — Te știu din Cheyenne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
David văzu sîngele care Îi curgea pe o parte; atunci taică-său Își ridică pușca și trase - elefantul Își Întoarse capul, mișcîndu-și greoi, Încet, colții uriași, și Îi privi; cînd taică-său trase și cartușul din țeava cealaltă, elefantul se legănĂ, ca un copac tăiat, și, cu o izbitură, se prăbuși către ei. Însă nu era mort. Se oprise și acum era la pămÎnt, cu umărul rupt. Nu se mișca, dar, așa cum Îl privea pe David, privirea Îi era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
puțin la toaletă. — Bine, domnule. Era bine, cum mă băgasem Între cearceafuri, sub pătura groasă, cu tot Întunericul Ăla din jur și de afară. Fereastra de jos era deschisă și intra aerul răcoros. Jaluzelele erau trase bine și vagonul se legăna puțin, Însă părea foarte stabil și mergea repede, iar din cînd În cînd se auzea cîte un fluierat. Am adormit și cînd m-am trezit la un moment dat m-am uitat pe geam și am văzut că mergeam foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vadă dacă și-a fixat bine patul pe umăr Înainte să dea liber la pasăre. Uitase și cum a fost să Învețe că trebuie să-ți lași greutatea pe piciorul din față, să-ți ții capul jos și să te legeni din poziția asta. Și cum știi dacă ți-ai lăsat greutatea pe piciorul din față? Ridici călcîiul drept. Capul jos, legănare și viteză - „Și nu mă interesează cîte puncte ai făcut deja. Le dai jos imediat ce-au ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s în vremurile când pe la poarta hanului treceau legănându-se harabalele dinspre sau spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot cușmele cu bună cuviință, caută din ochi un loc potrivit și se așează la o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu tâlc după hangița care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din priviri. Ridică ulcelele cu vin, le
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
amândoi... Cu mers de melc, am ajuns și în locul fatidic al „rămasului bun”... Ne oprim și... „tac mă cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca la cine știe ce arătare. Până la urmă, și-o dus mâinile la ochi, să n-o mai vadă. „Asta nu-i Liuba” - o scâncit el. Doctorița o ridicat din umeri a neputință. Liuba - rusoaica - o ieșit așa cum o intrat, gâfâind și legănându-se pe picioarele groase și crăcănate. „Asta-i Liuba pe care o am. Alta nu-i” - a spus șefa spitalului, cu părere de rău. Nenea Jănel s-o ridicat să plece, dar doctorița l-o oprit. „Stai, să mai întreb
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul. Si unde au început să-mi tremure întâi genunchii, apoi mâinile, și până la urmă și dinții...Norocul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tălpășița” mi-am zis eu...Am prins curaj și am urcat în pod. Un pas...doi...și când să-l fac pe al treilea...deodată îl văd!!!...Era mititel-mititel și ședea agățat cu capul în jos de o stinghie...Se legăna uite-așa: haitea-haitea...haitea haitea...Avea niște urechi mari de tot, iar capul ca de șoarece. Si cu ochii mă spărgea nu alta!... Avea niște gheare, ferească-mă Dumnezeu! ...„Inseamnă că ucigă-l toaca numai noaptea îi mare, da’ ziua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să vorbești așa, dar să te văd ce faci când îl ai în față pe ducă-se pe pustii... Am uitat să vă spun că nu era singur...Erau vreo trei... „Mama, tata și feciorul” - am gândit eu. Toți se legănau și mă sfredeleau cu ochii cât bobul de mei...Ei, ce zici, Dumitre? Ai fi sta așa fără să tremuri? Ba puneam chiar mâna pe ei! s-a vitejit moș Dumitru. Odată cu aceste cuvinte ale lui moș Dumitru, în rândul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe ucigă-i toaca.” am gândit eu. Si n-au mai venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de stinghia din pod și se legănau uite-așa: haitea haitea haiteahaitea...Cum se întuneca, plecau. Adică zburau fâl-fâl și gata...auzeai doar un chițcăit de îți spărgea urechea. Bătu-i-ar focul! In zori, îi vedeai iar agățați de stinghie... Da’ la vânătoare te ai mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi dau eu lui baltă!” Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea la el. Ii smulgea ciorpacul cu chitici din mână și începea să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
râzând cu chef, în timp ce le așeza în față rachiul fierbinte. De acasă sau mai degrabă de la drum ne-am adus poftă de mâncare. Si încă ce poftă! a răspuns Pâcu, uitându-se galeș după crâșmărița care tocmai trecea spre cuhne, legănându-și ademenitor șoldurile... Cărăușii erau atât de înfrigurați încât rachiul fierbinte li s-a părut un adevărat balsam...Au mâncat cu poftă de lup, dar așezat, gospodărește... Acum, după ce ne-am îndestulat, nu ar strica un fum de lulea - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]