4,839 matches
-
Ceban. În 1950 însă, Stalin publica un studiu în care, luând poziție față de teoria lingvistică a lui Marr, afirma că la încrucișarea a două limbi nu rezultă o a treia, ci una iese învingătoare, își păstrează structura gramaticală și fondul lexical de bază, în timp ce a doua își pierde calitatea și moare. Prin aceasta, teoria încrucișării primea o lovitură gravă. Specialiștii trebuiau să decidă dacă limba moldovenească este o limbă latină sau una slavă. În decembrie a aceluiași an a fost organizată
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
o ședință a Institutului de Istorie, Limbă și Literatură din 1955, I. Varticeanu afirma chiar că „între limbile moldovenească și română nu există nici o diferență”, ținând totuși să specifice că „originea comună, tradițiile comune, unitatea structurii gramaticale și a fondului lexical ale limbilor moldovenești și române nu exclude de loc dreptul fiecărei limbi la existență separată”. În general, rezultatul sesiunii științifice din 1955 a fost că s-a renunțat la înființarea și introducerea unei limbi literare moldovenești. Tot în această vreme
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
s-a apropiat de limba noastră, pentru a-i relua o comparație, cu sfiala cu care se pare că se apropiau, în trecut, minerii de metalele pe care le scoteau din măruntaiele pămîntului. A respins pe cei ce fac piraterie lexicală pentru a compensa precaritățile unei limbi și a admis temeinicia argumentului eminescian potrivit căruia limba română, la ea acasă, este o bună gospodină; totodată, s-a detașat fără vreun dubiu de modul abstract în care un Saussure sau un Benveniste
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
într-o oficialitate de interior, deși ea își afișează nonconformismul și se opune puterii dominante. Intelectualul și puterea Constatăm cum conceptul de intelectual a avut în istorie aderența poate cea mai mare, cu straturile sale semantice care descind din cîmpul lexical ce gravitează în jurul noțiunii de intelect 168, și asta în pofida atîtor interpretări tendențioase făcute în marginile alianței dintre intelectual și politică. E aici un binom care a inflamat reflecția cu strategii hermeneutice dintre cele mai contradictorii. Bunăoară, am citit în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îndepărtându-se de noi81. Am lăsat la urmă complexul studiu de semantică a onomasticii ficționale al lui Yves Baudelle 82, deoarece ni s-a părut că răspunde celor mai multe întrebări. El pornește de la afirmația lui Eugène Nicole care distingea între codajul lexical al numelui propriu și funcționarea lui sintagmatică: pe de o parte, romancierul modelează vocabula onomastică în funcție de resursele limbii, pe de altă parte, el exploatează în context capacitățile expresive ale semnificantului astfel construit. Observând că studiile de onomastică literară s-au
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile din "Nume de ținuturi: ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
formală "câtă formă reușim să recuperăm hermeneutic, atâta sens (poetic) vom face să existe"151. Pe lângă motivarea internă a numelui propriu, din interiorul sistemului lingvistic, care nu se produce între lucrul semnificat și forma semnificantă, ci prin trimitere la monemele lexicale care alcătuiesc numele/semnul lingvistic 152, există o motivare datorată contextului. Astfel, numele propriu, motivat prin intermediul sistemului primar de semne (ca geneză) și care devine arbitrar pe măsură ce își întărește funcția de individualizare, devenind un simplu indiciu al obiectului (teza Ecaterinei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la profan care înseamnă "evoluție" însoțită de o inerentă degradare, nu-l atinge pe țăranul de la Dunăre: el nu se îndepărtează de mit264. Cea prin care se arată gloria lui Dumnezeu este Thecla, din gr. Theókleia, nume ale cărui moneme lexicale sunt theós "Dumnezeu" și kleos, "glorie"265. Întrebarea lui Dumitru: Nu e pentru mine, e pentru soția mea, Thecla. Suferă îngrozitor de astmă. Puteți face ceva (s.m.) pentru ea?", și răspunsul preotului: "Eu nu pot face nimic, mi-a răspuns. Dar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deosebirea, pentru mine capitală, că spectacolul anticipează revelația morții, pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."613. (Statistic, ideea exorcizării spaimei de moarte, prin spectacol, se poate susține prin ocurența în text a unităților lexicale: frică (douăzeci și șapte), teama (nouă), spaimă (două), moarte (cincisprezece), cuvinte din familia lexicală a cuvântului moarte (unsprezece), spectacol (cincisprezece, la egalitate cu termenul moarte), teatru (douăzeci și două). În acest context, al înțelegerii teatrului ca anticipare a revelației morții
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."613. (Statistic, ideea exorcizării spaimei de moarte, prin spectacol, se poate susține prin ocurența în text a unităților lexicale: frică (douăzeci și șapte), teama (nouă), spaimă (două), moarte (cincisprezece), cuvinte din familia lexicală a cuvântului moarte (unsprezece), spectacol (cincisprezece, la egalitate cu termenul moarte), teatru (douăzeci și două). În acest context, al înțelegerii teatrului ca anticipare a revelației morții, numele personajului își relevă motivația. Numele său este strâns legat de moarte: Thanase, formă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
morfematică este o dovadă în acest sens): chiar și cel mai neutru nume se încarcă de-a lungul lecturii, cu diferite conotații induse de comportamentul și atributele personajului 14. Pe lângă motivarea internă a numelui propriu, realizată prin trimitere la monemele lexicale care alcătuiesc numele/ semnul lingvistic (Paul Miclău), studiile recente vorbesc de motivarea datorată contextului. Astfel, numele propriu, motivat ca geneză și arbitrar pe măsura întăririi funcției de individualizare (Ecaterinei Mihăilă) se remotivează în context, își (re)dobândește sensul în context
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ne resemnăm în fața acestui determinism categorial. Există chiar și în limbile indo-europene proceduri discursive "atipice, centrifuge, chiar transgresive" 899, ce permit o reprezentare mai complexă a lumii, în care să-și găsească loc diversitatea antagonistă sau contradicția dinamică. Chiasmele, cuplurile lexicale antonime, oximoronii etc., prezente în limbajul primilor gânditori presocratici, în retorica poetico-filosofică barocă, în lexicul și sintaxa limbii germanice, mai ales din epoca romantică încoace, sunt exemple pe care profesorul francez încearcă să le scoată în evidență 900. În privința determinismului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Școala de Terminologie din Quebec / 44 II.1.5. Școala românească de Terminologie / 45 II.2. Concepte fundamentale în terminologie / 51 II.2.1. Conceptul / 51 II.2.2. Termenul / 57 II.2.3. Referent/ referință / 58 II.3. Metafora lexicală; metafora terminologică / 59 II.3.1. Metafora lexicală - obiect de studiu al retoricii / 59 II.3.2. Teoria conceptuală a metaforei: G. Lakoff și M. Johnson / 63 Capitolul III. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate / 65 III.1. Metafora științifică/metaforă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
5. Școala românească de Terminologie / 45 II.2. Concepte fundamentale în terminologie / 51 II.2.1. Conceptul / 51 II.2.2. Termenul / 57 II.2.3. Referent/ referință / 58 II.3. Metafora lexicală; metafora terminologică / 59 II.3.1. Metafora lexicală - obiect de studiu al retoricii / 59 II.3.2. Teoria conceptuală a metaforei: G. Lakoff și M. Johnson / 63 Capitolul III. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate / 65 III.1. Metafora științifică/metaforă poetică / 65 III.2. Statutul și "planurile de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
intonația interogativă/exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului, grație detașării însușirii pe care obiectul o posedă (a se compara om
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
singular. Propunând infinite serii de echivalențe pe care le desfășoară la nivel sintagmatic, poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. În determinarea valențelor originale ale textului literar, funcția poetică este actualizată prin fenomene variate la toate nivelele limbii (fonetic, lexical, morfologic, sintactic). I.1.6. Funcția fatică Există în fiecare limbă naturală funcții de bază și funcții auxiliare, cu implicație temporară în actul vorbirii. Lingistica generală are în vedere două funcții auxiliare: funcția fatică și funcția metalingvistică. Funcția fatică concură
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
raport necesar" pentru constituirea unui semn iconic, sau dacă putem condiționa iconicitatea de intenționalitate (S. Marcus, 1988: 283-389). Complexitatea relației semn iconic-iconicitate-semn lingvistic, eterogenitatea celor două sisteme este condiția sine qua non a argumentației publicitare, din două perspective: • absența elementelor lexicale din imaginea publicitară înseamnă anularea oricărui tip de semantism intrinsec, spre deosebire de sistemul limbii, unde lexicul are semnificații virtuale (cel puțin la nivelul dicționarului). Imaginea conține forme, elemente cromatice, care nu au "nici o semnificație prin ele însele" (F. Rastier, 1987: 44-47
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
reviste de terminologie sunt: La Banque des mots (apare anual, într-un număr special), Le langage et l`homme etc. Numeroase personalități ale culturii franceze aprofundează teoretic cerectarea limbajelor specializate. Louis Guilbert (L. Guilbert, 1976) pune bazele teoretice ale derivării lexicale, aducându-și un aport remarcabil, la domeniul neologiei. Teoria elaborată de Guilbert se fundamentează pe câteva teze: caracterul social al terminologiei; relevanța contextului în precizarea sensurilor specializate etc. Alain Rey este unul dintre teoreticienii de notorietatate ai Franței secolului XX
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a unor termeni. Este criteriul care "se concretizează lingvistic atât la nivel paradigmatic, cât și sintagmatic, cele două aspecte intercondiționând în exprimarea neologiei semantice" (A. Bidu-Vrănceanu, 2012: 44). Metodologic, Angela Bidu-Vrănceanu propune utilizarea metodelor lexicologiei generale, de unde denumirea de "terminologie lexicală descriptivă". De aici derivă rolul dicținarelor generale și specializate, rolul lecturii definiției lexicografice. Terminologiile sunt considerate coduri închise. Pentru deschiderea acestor coduri, cercetătoarea propune deopotrivă, studiul definiției lexicografice și al definițiilor alternative (mai cu seamă în științele exacte și în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de referință sunt insesizabile. În cazul cuvintelor polisemantice, orice referință actualizată în discurs recurge la selectarea unei singure caracteristici. Referentul nu se individualizează prin mai multe determinări. Este unic, un termen desemnând un referent anume, bine delimitat. II.3. Metaforă lexicală; metaforă terminologică/conceptuală II.3.1. Metafora lexicală - obiect de studiu al retoricii Metafora a fost abordată de-a lungul timpului, din punct de vedere retoric, estetic, lingvistic, logico-semantic, psihologic, funcțional. Varietatea abordărilor a impus metode diferite de analiză, criterii
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
orice referință actualizată în discurs recurge la selectarea unei singure caracteristici. Referentul nu se individualizează prin mai multe determinări. Este unic, un termen desemnând un referent anume, bine delimitat. II.3. Metaforă lexicală; metaforă terminologică/conceptuală II.3.1. Metafora lexicală - obiect de studiu al retoricii Metafora a fost abordată de-a lungul timpului, din punct de vedere retoric, estetic, lingvistic, logico-semantic, psihologic, funcțional. Varietatea abordărilor a impus metode diferite de analiză, criterii specifice de clasificare. O incursiune în teoria metaforei
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Chiș, 2009), terminologia preia din domeniul lingvisticii triunghiul semiotic, însă utilizează alt tip de formulare: forma termenului - noțiune (concept) - obiect. Respectându-se modelul logicii, se utilizează unitatea gândirii - conceptul (ansamblu de trăsături noționale, cognitive) - care înlocuiește "semnificatul" (ansamblu de seme lexicale și gramaticale). Denotația este partea reprezentativă a conceptului și nu trebuie confundată cu semnificatul. În studiul termenului, referentul și numele acestuia au o importanță sporită. Referentul este entitatea extralingvistică pe care limbajele specializate îl denumesc printr-un termen - indiferent dacă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
denumește prin analogie un concept, respectând statutul termenului și, în linii generale, funcțiile limbii. Cu toate acestea, există elemente de structură care diferențiază subtil, metafora specializată (conceptuală/ terminologică) de termen: • termenul denumește în mod convențional o noțiune (prin terminologizare, derivare lexicală etc.); • metafora denumește o noțiune prin analogie, transfer etc. Prin valoarea denominativă, funcțională și informativă metafora specializată reconfirmă statutul de termen. Atribuie un nume unui referent, într-un proces de denominație științifică. În limba francilor stabiliți în Galia se utiliza
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
franceze și, mai recent, culturii engleze) ,filologică (filologie clasică, limbi moderne, uneori diferite genealogic și tipologic), lexico-semantică, științifică etc. Servește întotdeauna un limbaj neutru sub aspect stilistic și respectă principala caracteristică a lexicului specializat, precizia, spre deosebire de trăsătura deschis a metaforei lexicale. Dacă sub aspect denotativ, metafora specializată este un termen univoc, din perspectiva demersului euristic nu orice termen poate fi considerat o metaforă: med. incizie s.f. (fr. incision n.f/ en. incision) s-a format prin conceptualizarea caracteristicilor de sens ale
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
poate fi referentul înțeles ca referință la acțiune (a citi, nu a cânta), la calitatea numelui (frumos, blând), la atributul acțiunii (frățește, englezește). Tiparele generale de realizare a metasemiei implicative diferă de la lexicul limbilor istorice, la limbajele specializate. La nivel lexical, metasemia se realizează prin tipare generale a căror manifestare concretă este proprie fiecărei limbi. Sunt tipare ce contribuie pe de o parte, la apariția conceptelor noi (Universitate: Universitate Tehnică, Universitate de Medicină, Universitate Populară de Artă), iar pe de altă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]