KorAP: Find »[drukola/base=librărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...395 >

9,871 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

firma librăriei Kobayashi. Îmi era clar că nu e o librărie mare, dar oricum nu era atât de mică precum mi-o imaginasem eu din poveștile lui Midori. Era o librărie obișnuită de pe o stradă obișnuită. Era la fel ca librăria la care alergam nerăbdător să-mi cumpăr revistele pentru adolescenți chiar în ziua apariției lor. M-a cuprins o ușoară nostalgie când m-am oprit în fața librăriei lui Midori. Oblonul din metal era tras complet și am văzut scris pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Midori. Era o librărie obișnuită de pe o stradă obișnuită. Era la fel ca librăria la care alergam nerăbdător să-mi cumpăr revistele pentru adolescenți chiar în ziua apariției lor. M-a cuprins o ușoară nostalgie când m-am oprit în fața librăriei lui Midori. Oblonul din metal era tras complet și am văzut scris pe el „Săptămânalul Bunshun se vinde joia“. Mai erau cincisprezece minute până la ora douăsprezece, dar nu aveam chef să-mi omor timpul hoinărind prin preajmă cu narcisele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și să mâncăm același fel trei zile în șir. Așa că, într-o bună zi, în clasa a noua, m-am hotărât să gătesc eu pentru întreaga familie și eram decisă să fac lucrul acesta ca lumea. M-am dus la librăria Kinokuniya din Shinjuku, am ales cea mai grozavă carte de bucate, m-am întors cu ea acasă și am studiat-o din scoarță-n scoarță. Am învățat cum se alege un tocător, cum să ascut un cuțit de bucătărie, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
că a văzut ea vreun film... și nu poate suferi nici gândacii. Ei nu-i place decât să se plimbe în mașini luxoase prin Sh½nan. Vai de mine! — Ba nu, eu m-aș duce în Uruguay. Cine se ocupă de librărie acum? am întrebat eu. — Sora mea, dar nu poate s-o sufere. Avem un unchi care stă aproape și ne ajută zilnic. El se ocupă de livrări. Mai dau și eu o mână de ajutor când am timp. Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
la cap de linie, de unde și la ce oră pleacă autobuzul numărul șaisprezece. Am aflat că plecarea este la unsprezece și treizeci și cinci de minute și că drumul durează peste o oră. Mi-am cumpărat bilet și am intrat într-o librărie din apropiere ca să caut o hartă. M-am așezat pe un scaun din sala de așteptare și am încercat să localizez exact Căminul Ami. Am constatat că se află chiar în inima muntelui. Autobuzul traversa câteva dealuri înalte, o lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mai revin și eu. Ce zici? — Bine, hai să mergem! am zis eu, oftând. Te aștept la ora două în fața clădirii. După germană, am luat autobuzul și ne-am dus în Shinjuku. Am intrat într-un bar subteran, undeva în spatele librăriei Kinokuniya. Am început amândoi cu două pahare de vodcă și apă tonică. — Vin aici din când în când, spuse ea. Nu se sinchisește nimeni că bei ziua-n amiaza mare. — Obișnuiești să bei peste zi? — Câteodată, spuse ea, făcând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ploioasă și eu nu mai aveam cum să aflu adevărul. Îl vedeam cu ochii minții mai zbârcit, mai mic, după moarte. Apoi l-au incinerat și n-a mai rămas decât cenușă din el. Ce-a lăsat în urma lui? O librărie amărâtă pe o stradă de cartier și două fiice din care, cel puțin una, era cam stranie. Ce fel de viață era asta? mă întrebam eu. Oare ce se afla în creierii aceia tulburi, așa cum zăcea în pat, cu capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cuprins un sentiment de tristețe cumplită și m-am dus după rufele de pe terasă înainte de a se usca complet. Am plecat apoi spre Shinjuku ca să-mi omor timpul, plimbându-mă pe străzi. Aglomerația de duminică m-a mai calmat puțin. Librăria Kinokuniya era la fel de aglomerată ca trenurile la oră de vârf. Mi-am cumpărat romanul Lumină de august al lui Faulkner și am intrat în cea mai animată cafenea pe care am întâlnit-o în cale. M-am așezat la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
lecțiile de limbi străine de la televizor. Cred că nu s-a gândit în viața lui la diferența dintre munca serioasă și cea mai puțin serioasă. A fost probabil prea ocupat ca să se mai gândească la prostii de-astea - ocupat cu librăria, ocupat cu creșterea fetei care fugise la Fukushima. — Ei, cât despre cina aceea grozavă, îți convine sâmbătă? — Excelent! Nagasawa a ales un restaurant elegant și liniștit de pe o stradă dosnică din Azabu. Și-a spus numele la ușă și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
buștean. Am dormit ore-n șir, nici nu mai știu câte, am ignorat telefonul și toate celelalte zgomote. Am fost moarte pentru toată lumea. După ce ne-am sculat, am mâncat sushi și am făcut planuri de viitor. Am decis să închidem librăria pentru o vreme și să ne distrăm. Ne spetisem muncind și meritam și noi o pauză. Sora mea a zis că vrea să-și petreacă niște zile cu prietenul ei, eu am decis să merg într-o excursie de trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
așternut și pentru mine, nu? Midori s-a gândit câteva clipe și pe urmă a dat din cap. — Bine, hai la mine! Am luat trenul spre Otsuka, pe linia Yamanote și nu după mult timp ridicam oblonul de metal al librăriei Kobayashi. Pe el era prinsă o plăcuță pe care scria „Închis temporar“. Bătrâna librărie mirosea a hârtie de parcă nu s-ar mai fi tras oblonul de foarte multă vreme. Jumătate din rafturi erau goale și majoritatea revistelor fuseseră legate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
a dat din cap. — Bine, hai la mine! Am luat trenul spre Otsuka, pe linia Yamanote și nu după mult timp ridicam oblonul de metal al librăriei Kobayashi. Pe el era prinsă o plăcuță pe care scria „Închis temporar“. Bătrâna librărie mirosea a hârtie de parcă nu s-ar mai fi tras oblonul de foarte multă vreme. Jumătate din rafturi erau goale și majoritatea revistelor fuseseră legate în grămezi, pentru a fi returnate. Senzația aceea de gol rece era mai accentuată decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
oblonul de foarte multă vreme. Jumătate din rafturi erau goale și majoritatea revistelor fuseseră legate în grămezi, pentru a fi returnate. Senzația aceea de gol rece era mai accentuată decât o avusesem când am vizitat-o pe Midori prima oară. Librăria arăta ca o corabie naufragiată, abandonată. Nu aveți de gând să mai deschideți librăria? — Nu, o să o vindem, spuse Midori. Împărțim banii și trăim fiecare pe cont propriu, fără nici un alt sprijin. Sora mea se va căsători anul viitor, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
legate în grămezi, pentru a fi returnate. Senzația aceea de gol rece era mai accentuată decât o avusesem când am vizitat-o pe Midori prima oară. Librăria arăta ca o corabie naufragiată, abandonată. Nu aveți de gând să mai deschideți librăria? — Nu, o să o vindem, spuse Midori. Împărțim banii și trăim fiecare pe cont propriu, fără nici un alt sprijin. Sora mea se va căsători anul viitor, iar eu mai am trei ani de facultate. Trebuie să ne descurcăm cu ce avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cont propriu, fără nici un alt sprijin. Sora mea se va căsători anul viitor, iar eu mai am trei ani de facultate. Trebuie să ne descurcăm cu ce avem. Eu îmi păstrez serviciul acela despre care îți vorbeam, iar după ce vindem librăria, o să stau o vreme împreună cu sora mea, într-un apartament închiriat. — Crezi că o va cumpăra cineva? Probabil că da. Știu o persoană care vrea să-și deschidă un magazin de textile. M-a întrebat nu de mult dacă vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să mă întorc în camera lui Midori, dar îmi era teamă să nu o trezesc, scotocind după vreo carte. Am stat acolo, cu privirile în gol, sorbindu-mi berea și deodată mi-am dat seama că mă aflam într-o librărie. Am coborât, am aprins lumina și am început să caut prin rafturile cu cărți. Nu mă atrăgea nimic, majoritatea le citisem, dar vroiam neapărat să citesc ceva. Până la urmă am luat Sub roți de Hermann Hesse, un exemplar cam decolorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
urmă am luat Sub roți de Hermann Hesse, un exemplar cam decolorat, care zăcea probabil de multă vreme pe raftul acela, în așteptarea unui cumpărător. Am pus banii pentru carte pe tejghea, considerându-i o neînsemnată contribuție la reducerea inventarului librăriei Kobayashi. Am stat la masa din bucătărie, am băut bere și am citit. Prima oară citisem cartea în anul în care intrasem la gimnaziu. Acum, după opt ani, o reciteam, în bucătăria unei fete, în toiul nopții, îmbrăcat în pijamaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ei decedat. Straniu. Dacă n-ar fi fost împrejurările acelea ciudate, probabil că n-aș fi recitit Sub roți. Cartea era puțin cam siropoasă, dar destul de bine scrisă. Mi-a făcut plăcere să o răsfoiesc pe îndelete, chiar într-o librărie, în tăcerea nopții. Pe unul dintre rafturile din bucătărie am zărit o sticlă prăfuită, cu coniac. Mi-am turnat puțin în ceșcuța de cafea și am băut. O căldură plăcută mi-a învăluit tot corpul, dar somnul nu mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
seri pe săptămână la magazinul de discuri, reciteam din când în când Marele Gatsby, iar duminica îmi spălam rufele și îi scriam scrisori lungi lui Naoko. Uneori mai ieșeam cu Midori la restaurant, la grădina zoologică sau la vreun film. Librăria Kobayashi s-a vândut conform planului, iar Midori și sora ei s-au mutat într-un apartament cu două camere lângă stația de metrou Myogadani. Midori spunea că se va muta, singură, când se va căsători sora ei. M-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
se va muta, singură, când se va căsători sora ei. M-au invitat și pe mine o dată la masa de prânz ca să le văd apartamentul. Fiind luminos și frumos, lui Midori îi plăcea mult mai mult acolo decât în fosta librărie Kobayashi. Nagasawa mă mai invita uneori în oraș, dar întotdeauna găseam altceva de făcut și-l refuzam. Nu aveam pur și simplu chef, nu pentru că nu m-aș fi culcat cu fete, ci pentru că mi se părea prea complicat tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cea nouă, în apartament, i se părea prea simplă. Nici ea, nici sora ei nu s-au putut obișnui o vreme cu gândul că nu mai trebuie să alerge zilnic ca nebunele, să aibă grijă de bolnavi, să vadă de librărie și de alte lucruri care le mâncau tot timpul. Până la urmă ne-am obișnuit noi, zise ea. De fapt, așa ar fi trebuit să trăim tot timpul, nu să ne dăm sufletele pe altarele sacrificiului. La început nu ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
din bucătărie. Hai, mănâncă mult și fabrică multă spermă, spuse Midori. Apoi te ajut eu să scapi de ea. Îți mulțumesc mult, am zis. — Știu tot felul de șiretlicuri învățate de prin revistele pentru femei pe care le aveam în librărie. La un moment dat, exista chiar o ediție specială, care le învăța pe femei ce să le facă soților în perioadele proaste, când nu se puteau culca cu ei. Există o grămadă de modalități. Vrei să le încercăm? Abia aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

Samoa, Insulele Amiralității, Singapore, Tananarive, Tombuctu, Alep, Samarkand, Basra, Malta, și ești acasă. Au trecut optsprezece ani, viața te-a marcat, chipul Îți e bronzat de alizee, ești mai bătrân, poate mai frumos. Și iată că, abia sosit, descoperi că librăriile expun toate cărțile tale, În reeditări critice, numele tău se află pe frontonul bătrânei școli unde ai Învățat să citești și să scrii. Ești Marele Poet Dispărut, conștiința generației. Fetișcane romantice se sinucid pe mormântul tău gol. Pe urmă te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
un scurtcircuit, Împiedicându-mă Într-o plasă de fire de toate culorile ce se Încurcau singure, și Încă de foarte mult timp? Am cumpărat cartea despre rozacruceeni. Apoi mi-am zis că, dacă aș mai fi rămas câteva ceasuri În librăriile acelea, aș fi Întâlnit și colonei Ardenti, și mediumuri, pe puțin vreo zece. M-am Întors acasă și i-am comunicat oficial lui Amparo că lumea era plină de denaturați. Ea mi-a făgăduit mângâiere și ne-am Încheiat ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
dintre bine și rău”. Se uită la noi cu o neîncredere amuzată. „Dumneavoastră credeți că, așa cum face Hermes cu mărfurile, sunt și eu prea ușuratic Împărțind astfel zeii. Uitați-vă la cărțulia pe care am cumpărat-o azi-dimineață dintr-o librărie de duzină din Pelourinho. Magii și mistere ale sfântului Ciprian, rețete de farmece ca să câștigi o iubire sau ca să-ți faci dușmanul să moară, invocații către Îngeri și către Fecioară. Literatură populară, pentru misticii ăștia de culoare neagră. Însă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]