4,922 matches
-
al XIX-lea, prima jumătate a secolului XX), Editura Curtea Veche, București, 2011. * Dan Lungu, Radu Pavel Gheo (coord.) Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism, Editura Polirom, Iași, 2008. * Herta Müller, Animalul inimii, Editura Polirom, Iași, 2006. * Miloš Crnjanski, Lirica Itakăi, Jurnal despre Čarnojević, Stražilovo, traducere, note și postfață de Ioan Radin Peianov, Editura Brumar, Timișoara, 2008. 4 Gaby Wood, Interviu cu Dorothea Tanning, "The Guardian", 15 august 2004, disponibil la http://www.theguardian.com/artand design/2004/aug/15
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la internat. În bogata bibliotecă a liceului, descoperă lumea labirintică a cărților. Tot de acum se pun bazele unor prietenii care vor dura peste ani. Se simte atașat de tânărul profesor Constantin Parfene, care îl fascinează cu o lecție despre lirica erotică a lui Eminescu, trezindu-i interesul pentru marele poet. Din această perioadă datează manuscrisul Însemnările unui băiețandru, cuprinzând notații ce vor fi punctul de plecare al însemnărilor din ciclul Numere în labirint. Frecventează cenaclul literar din Bârlad. 1963-1964. După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ani îndărăt". În al doilea rând, complementar, schimbând accentele referințelor poetice, exegeza își va modifica, la rându-i, perspectiva, operând în descendența sintezelor semnate de Bachelard, M. Raymond, Béguin, Hugo Friederich. Eminescu va fi înțeles astfel, în consecința "structurilor liricii moderne", post-baudelairiene adică, prin prisma "romantismului deromantizat". Demonstrația va urma un demers sinuos, ideile originare traversând nouă "cercuri dialectice": "poetul român pleacă deja din paradis, din magia verbului, din romantism adică, și va ajunge în infernul zădărniciei universale. Destin ingrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amplu care să-i permită "reevaluarea" creației lui Eminescu în orizontul modernității. Studiul se deschide cu un capitol, intitulat Romantismul eminescian, în care autorul își precizează punctul de vedere în ceea ce privește încadrarea lui Eminescu în limitele acestui curent literar, afirmând că lirica sa trebuie scoasă de sub pecetea romantismului întrucât, iată, H. Friedrich a plasat "stingerea" modei literare romantice către jumătatea veacului trecut; numai că același H. Friedrich spune că romantismul a rămas "destinul spiritual al generațiilor următoare" și, chiar fără a folosi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în porțiunile (mici) care se circumscriu acestei perspective, autorul face dovada unor lecturi onest valorificate, produce câteva analize care se susțin pentru că aici el redevine "critic" și operează cu elemente specifice discursului literar, semnalează diferențieri ale universului poetic eminescian de lirica lui Bacovia, Arghezi, Blaga ori de aceea a romanticilor: comparatismul de diferențiere, atât cât este în această carte, se dovedește a fi mult mai prudent și deci mai eficace decât cel de echivalare. Din păcate însă Theodor Codreanu își canalizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ci avatarul său din Istoria literaturii române, lucrare în care capitolul Eminescu se plasează la interferența hiperbolei (Eminescu, "pionierul nepereche al poeziei timpurilor moderne", e fie "primul", fie "singurul", fie "cel mai" de pildă "cel mai de seamă presocratic al liricii tuturor timpurilor") cu unele grăbite argumente extremist protocronice (Eminescu, creatorul "cosmonautului" Dionis "călca strâns pe urmele unor ctitori ai revoluției tehnico-știintifice de astăzi"). Din fericire, Th. Codreanu temperează, măcar în parte, entuziasmul tehnico-științific al magistrului său, față de care are și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca un român să nu se considere apt de a ocupa o catedră universitară. Să fi fost Eminescu incapabil de a preda studenților filosofia? Cu siguranță că nu. Evidența probatorie există în însemnările manuscrise, în articolele de presă, în universul liricii sale, iar "fragmentarismul" filosofic al poetului, care nu-i dă dreptul la un sistem (veritabil obstacol pentru atâtea generații de cercetători) ar putea releva, pe de altă parte, ideea unei organicități, a unui arheu, a unei ontologii, în gândirea eminesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nichita Stănescu, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Dorin Tudoran și Paul Goma. Exegetul ieșean, recent dispărut, vorbește, în cazul lui Don Cezar, de întoarcerea acestuia la primordial sub un dublu aspect: doina românească și marea poezie universală de la Vedele indiene la lirica trubadurilor occidentali: "Ca și în cazul lui Brâncuși, această dublă sincronie... protocronică îi asigură operei lui Cezar Ivănescu o excepțională modernitate, care nefiind nici "neomodernistă", nici "postmodernistă", trebuie să convenim că neîncadrabilul poet urmează deja, în anii '70, un ethos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
posteritate spirituală modernă ca veritabil arheu al românismului. Toți marii creatori români s-au proiectat în el, conștient sau nu, de la L. Blaga și T. Arghezi până la Constantin Noica și Nichita Stănescu". Vajnic apărător al întinsului domeniu eminescian, cuprinzând deopotrivă lirica și ziaristica, Theodor Codreanu ia atitudine ori de câte ori vreun intrus pătrunde în acest perimetru sfințit de cele mai nobile idei. Tocmai de aceea vehemența sa este explicabilă, fiindcă cei vizați emit judecați de valoare fără să aducă în sprijinul afirmațiilor probe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viață, nici după aceea; nici acasă, nici aiurea. Dimpotrivă, cu excepția lui Maiorescu, extrem de puțini dintre contemporanii săi vor fi avut revelația că respiră sub același cer cu un creator român de valoare universală. Și dacă tot veni vorba de receptarea liricii sale în alte literaturi, situația se prezintă și astăzi aproape umilitor. De pildă, în Larousse, inclusiv în ultima ediție, se spune că Eminescu este poet român, autorul poeziei Împărat și proletar. E limpede că informația provine de pe vremea proletcultismului; nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bibliografie selectivă (p. 522-544), precum și o listă cu Indice de nume. După ce sintetizează studiile și opiniile critice pertinente ale antecesorilor sau exegeților contemporani emise pe marginea poeziei / operei lui George Bacovia, dl. Th. Codreanu se întoarce la esența, la unicitatea liricii acestuia, cu o curiozitate cvasi-științifică: "N-aș fi vrut să insist prea mult, dar e limpede acum că în fața operei lui Bacovia critica s-a desfășurat sub zodia "complexului Cenușăresei"", care e o poveste romantică, desigur. Ambiguitatea e aici remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne întoarce în timp, recuperând imagini de acolo de unde uitarea țese lumini și umbre. Conexiunile permanente dintre omul (copilul / adolescentul / omul matur) Bacovia și creatorul cu același nume dezvăluie o personalitate de excepție, ce motivează afectiv și structural tipul de lirică promovat: "Așadar, un adolescent se pomenește atât de maturizat la 16-18 ani, încât el poate da numai capodopere, dar și medita asupra abisului ontologic, având curajul sa privească în centrul nopții moartea, repunând în ecuație poetică raportul dintre Eros și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în istoria literaturii, afirmația se sustrage truismului prin demersul hermeneutic din paginile cărții lui Theodor Codreanu, demonstrație riguroasă a ipotezei lansată în Introducere, cu atât mai fundamentată științific, cu cât ea a plecat, se vede, dintr-o pasiune autentică pentru lirica bacoviană. "Mai greu e de stabilit de ce este Bacovia unic și ce importanță are această unicitate pentru soarta literaturii moderne. (...) Tragismul condiției umane atinge cota unui zero absolut. Pentru cadrele cercetării de față, enigma bacovianismului trebuie căutată chiar în sintagma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
veritabilei consacrări a bacovianismului. Poetul a constituit "material ilustrator" pentru disputele criticilor în marginea a ceea ce își imaginau ei că este simbolismul. S-a convenit, în cele din urmă, că simbolismul implică o acută conștiință a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană răspundea ca element ilustrator ismelor, încă poate fi interpretat în cheia unora mai noi, oferă contra-argumentul cel mai clar la teza simplității, a decadentismului. Ismele noi din lirica plumbului anulează ismele vechi, iar bacovianismul le șterge pe toate, în virtutea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că simbolismul implică o acută conștiință a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană răspundea ca element ilustrator ismelor, încă poate fi interpretat în cheia unora mai noi, oferă contra-argumentul cel mai clar la teza simplității, a decadentismului. Ismele noi din lirica plumbului anulează ismele vechi, iar bacovianismul le șterge pe toate, în virtutea mecanismului călinescian care descrie modul în care creația își susține cauza: "Opera critică cea mai desăvârșită și mai plină de urmări este marea creație însăși. Ea surprinde prin noutatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noțiuni ca "prebacovieni" sau "urmașii lui Bacovia" trebuie înțelese în liniile axiomaticei aprecieri anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor trebuie percepută ca atare. În contextul Resurecției bacovianismului, sunt analizate elemente care apropie și cele care diferențiază lirica ultimei perioade (relativ îndelungate, modernistă, în linii mari) de elementele ce definesc bacovianismul. "Din Suceava, Ion Beldeanu trece în ochii criticii drept "cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi" (Ioan Holban). De fapt, Ion Beldeanu este un bacovian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu. În acest sens este important să subliniem faptul că el s-a impus și ca autor al romanelor Marele zid (1981) și Varvarienii (1998), dar și al unor creații lirice de mare rafinament expresiv și intelectual, în genul acelei "lirici de concepție" (Gedankenlyrik) pe care o teoretiza Panait Cerna. Am putea continua cu numeroase alte "fragmente" în care Lamparia (a se citi Theodor Codreanu!) își exprimă convingerile estetice despre natura specifică a artei, a romanului, a actului critic, a talentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șmecher care nu se desprinde nici o clipă de "omul moft". O arie întreagă de împricinați din literatura română sunt asociați cu Mitică, după modelul Călinescu care afirmă că "Ion Minulescu e un Mitică, un Cațavencu și un Eleutheriu Popescu deveniți lirici" (p. 127). Mitică a stârnit multe discuții în lumea criticilor literari. Este instructivă această dezbatere pe seama unui personaj devenit omniprezent. Un alt motiv caragialian este "norocul", destinul, hazardul patronate de zeițe în mod special, credința în transcendența verticală, legătura cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
primul rând, naturalețea, spontaneitatea, conștiința artistică și ontologică (deosebită) a lui Grigore Vieru, motiv pentru care, în republicile lor, l-au tradus, l-au comentat sau chiar l-au introdus în manualele școlare, în cărțile pentru copii. Temele majore ale liricii sale ajung astfel să fi e cunoscute de marii critici din URSS. De exemplu, criticul rus Iurii Surovțev, remarcând motivele poetice ale lui Vieru, scria în ziarului oficios "Pravda": "Gr. Vieru are darul de a ridica plasticitatea versurilor sale până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
studiul cel mai important al lui Mihail Dolgan despre poet este Dialogismul discursului liric al lui Grigore Vieru, publicat în volumul Literatura română postbelică (1998). Într-adevăr, poezia lui Grigore Vieru este colocvială, iar nu monologală, ca în cazul majorității liricilor. S-ar putea să fie particularitatea cea mai pregnantă a tipului de modernitate cultivat de Vieru" (monografia recenzată, p. 66). Tot la M. Dolgan, Theodor Codreanu găsește inedită comparația "frapantă" pe care o face cu poetul francez Alain Bosquet: "Poema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
știe că poezia Formular a avut ecou, la vremea ei, în Franța, Finlanda, Bulgaria, Germania, Rusia și în republicile ex-sovietice. Mai mult, Alain Bosquet a tradus din poezia românească în franceză, dar și din poezia din fostele republici sovietice, cunoscând lirica lui Grigore Vieru" (op. cit. p. 68). Theodor Codreanu observă că în România intervențiile critice, reacțiile sunt mult mai puține decât în Republica Moldova și, de cele mai multe ori, rostite în funcție de tabără, dar acest fapt este pus sub aspectul că autorul basarabean este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu pentru o modă, nu pentru cine știe ce experimente poetice, nu pentru jonglerii de vorbe, ci pentru destinul neamului românesc" (op. cit., p. 140). Relevante, din punct de vedere critic, sunt situațiile comparative pe care Th. Codreanu întrevede între temele abordate în lirica profund ontologică a lui Grigore Vieru și cea a lui Nichita Stănescu sau George Bacovia. De exemplu, problema maternității discutată în oglinda Vieru-Bacovia capătă rezonanțe speciale în simbolistica poeticii universale: "...Bacovia (...) a sublimat netipic prezența mamei în simbolismul ontologic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a se desprinde, la un moment dat, de modelele sale și de a investiga în manieră personală, eseistică-artistică și polemică, anumite motive întâlnite în poezia lui Vieru, punându-le în comparație cu motivele altor poeți contemporani. În fine, linia directoare care traversează lirica viereană, conturată de criticul Th. Codreanu, este structurată tematic pe mai multe paliere, semn că hermeneutul român operează în zona criticii după principiile călinesciene, unind în discursul său atât funcția majoră a motivelor poetice, stilul, cât și funcția estetică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
consecință, Basarabia nu poate fi altceva decât un copil. Numai că un copil în scutece de sârmă ghimpată, rupt de la sânul mamei" (op. cit., p. 216-217). Am putea spune că Theodor Codreanu polemizează cu Mihai Cimpoi privitor la principiul central al liricii vierene. Dacă pentru M. Cimpoi motivul maternității reprezintă punctul central, Th. Codreanu promovează un alt punct de vedere, anume principiul infantil, cel al copilăriei. Relevante sunt interpretările făcute la poemele Pădure, verde pădure sau Făptura mamei. Din critica lui Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reproșa postmodernismului dezexistențializarea și dezontologizarea limbajului și așezarea lui sub semnul nominalismului și formalismului 10. Criticul opunea acestor primejdii culturale o posibilă perspectivă "transmodernistă", ale cărei semne le identifica deja în revalorificarea poeziei lui Ion Barbu, iar la contemporani în lirica recuperatoare de sacru a lui Adrian Popescu sau în lirica recuperatoare de inocență din primele volume ale lui Mircea Dinescu (...) Din păcate, tentativa lui Radu Enescu a rămas fără urmări și nici el n-a mai insistat pe calea noului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]