547,468 matches
-
astfel ajungând la o saturare și o nemulțumire continuă ce se augmentează pe măsură ce acesta repetă plăcerea, socotind astfel că va găsi alinarea durerii. Aceasta o arată Sfântul Maxim Mărturisitorul când zice: ... vrând să scăpăm de simțirea chinuitoare a durerii ne luăm refugiul la plăcere, încercând să ne mângâiem firea torturată de chinurile durerii. Dar grăbindu-ne să tocim împunsăturile durerii prin plăcere, întărim și mai mult zapisul aceleia împotriva noastră, neputând ajunge la o plăcere eliberată de durere și de osteneli
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s a născut neamul omenesc. Tu ai zis: Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui». Și acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoiește deci a avea milă de ea și de mine și a ne duce împreună până la bătrânețe. Și a zis și ea cu el: Amin. Astfel, Tobie așează comuniunea spirituală înaintea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
la iubire, iar iubirea noastră trebuie să se spiritualizeze, să se înduhovnicească neîncetat, până la stadiul de iubire duhovnicească desăvârșită, după modelul iubirii treimice. Prin aceasta, dorința trupească este transformată în avânt și dor de viață duhovnicească îmbunătățită, iar iubirea duhovnicească ia locul celei trupești, mult inferioare, oricât de altruistă ar fi ea54. Plăcerea și dorința însoțesc actul sexual fiind dăruite de Dumnezeu oamenilor, dar ele nu trebuiesc căutate, ci lăsate să vină în mod firesc, în timpul conviețuirii binecuvântate de către Biserică, a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
că filavtia, sau iubirea trupească de sine, este cauza tuturor patimilor. Astfel, din ea se nasc cele trei gânduri pătimașe care sunt și cele mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte. Căci acestea își iau prilejurile din așa-zisa trebuință neapărată a trupului. Din ele se naște toată lista patimilor 68. Această iubire pătimașă pentru trup, pentru binele și bucuria proprie este începutul tuturor relelor 69, este piedica înaintării celor ce vor să se sârguiască
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de Arhiereul Theodosie Ploeștenu, București, 1910, p. 111. 98 Idem, Despre preoție, Traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998, p. 150. 99 Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuire Ia Evanghelia cea de la Luca, Transcris din chirilică, cules, corectat, stilizat și adaptat la limbajul nostru literar, de diaconul Gheorghe Băbuț, în colecția „Ortodoxia Românească", Edit. Pelerinul Român, Oradea, 1999, p. 176. 100 Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
esențial. Orbit de desfătarea simțurilor pe care i-o produce această patimă, omul se lipsește astfel de desfătarea spirituală cu bunurile cerești. Plăcerea privită ca scop în sine devine pentru om un absolut, care-L exclude pe Dumnezeu și-I ia locul 127, iar din această pricină se ajunge la transformarea dorinței de absolut, care înainte era îndreptată spre Dumnezeu, într-o dorință exclusiv carnală, pătimașă, impersonală ce devine o formă de autoidolatrie 128. După păcatul originar, omul își îndreaptă atenția
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în Împărăția Cerurilor: Carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea (I Cor. 15, 50). Plăcerea privită ca scop în sine devine pentru pătimaș un absolut care-L exclude pe Dumnezeu și-I ia locul. Prin desfrânare, omul își face din voluptate un idol129. Atunci omul nu mai vede centrul ființei sale în chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine, ci în funcțiile sexuale. Într-un anume fel, el se reduce la
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
cugetul împăcat și cu cele mai strălucite trofee. Acela dacă după împreunare se odihnește puțin, nimic nu înseamnă, căci iarăși a venit furtuna peste dânsul, iarăși valurile de dinainte, pe când cel ce filozofează nu lasă ca nici măcar început să-și ia o astfel de tulburare, nici a se înfuria marea, nici a urla fiara sălbatică. Dar dacă ar și suferi vreo silă sau vreo tulburare stăpânindu-și o astfel de apucătură, totuși fiind într-una hărțuit și atacat, el nu se
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
trupurile celor din jur, încercând să le subjuge pentru a-și satisface dorințele păcătoase, iar dacă dă greș, poate recurge la ucideri, adultere, hoție. Unii intră într-un adevărat Joc al seducției 176, privind doar scopul, adică satisfacerea plăcerii proprii, neluând seamă la faptul că celălalt partener are suflet, voință și sentimente care ar trebui respectate. Desfrânatul nu-și urmărește decât propria sa plăcere, nu dăruiește nimic celuilalt, iar de la acela așteaptă să primească numai ceea ce-i cere dorința sa pătimașă
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a societății, mijloacele de informare în masă și produsele așa zisei culturi de masă devin uneori instrumente de corupere morală, proslăvind destrăbălarea sexuală, posibilitatea tuturor opțiunilor sexuale și alte patimi păcătoase.206 Perversiunile sexuale sunt multiple și acest fenomen a luat amploare în lumea contemporană, o lume secularizată care face totul pentru a orienta pe om mai mult față de lumea de aici, decât față de lumea spirituală 207, o lume în care omul nu se mai prosternează în fața Rațiunii divine, ci începe
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
acei consumatori de pornografie nu vor aprecia femeia la adevărata ei valoare, ci o vor vedea ca pe simplu obiect sexual 210. O minte îndreptată în întregime asupra eului, un individ care trăiește într-o lume de pasiuni, fără să ia în considerație realitatea interacțiunii cu ceilalți, se va confrunta în cele din urmă cu un grav dezechilibru. Iar acest dezechilibru nu numai că îi va afecta sănătatea fizică, așa cum am mai spus-o, dar va pune în acțiune și forțele
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
care le parcurg. Pelicula ascunde, îndărătul unei regii sobre și economicoase, o doză consistentă de finețuri, insesizabile inițial pentru că filmul "te prinde", iar ritmul narativ nu duce lipsă de accelerație. Un exemplu de subtilitate e și în titlu: toată conspirația ia naștere pe teritoriu german, probabil țara europeană în care musulmanii resimt un maximum de discriminare (deși Franța e o concurentă serioasă în acest sens). S-a vorbit deja despre finețuri de genul unui celular care sună într-o moschee sau
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
a religiei. Ignațiu de Loyola, anyone? Să trecem la destinatarul marelui premiu al juriului și al celui pentru cea mai bună actriță: Despre dragoste, un triptic de povești de amor de un rafinament ieșit din comun. Ar fi trebuit să ia și distincția pentru cea mai bună imagine, dar calitatea foarte slabă a DVD-ului a făcut ca juriul să nu acorde premiul deloc. Lungmetrajul se axează pe câte două personaje și pe detaliile relațiilor dintre ele. Iar, după cum ne învață
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
-o niciodată, ar fi trebuit să fie vorba, firește, despre felul în care rezistența victorioasă de altădată se transformă pur și simplu în opresiune politică (așa cum s-a întâmplat în Cuba) și despre felul în care rezistența trebuie să o ia din nou de la capăt. Apoi am descoperit un alt palier al poveștii pe care era gata s-o scriu. - Aparținem aceleiași generații, numai că dumneavoastră v-ați născut în Suedia, iar eu în România. Pe mulți cititori români, povestea lui
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
sistemul judiciar de la Solbaka. Cu toate acestea, aspectele morale sunt aceleași dacă avem în minte ce înseamnă a rezista. Când Erik încearcă, de exemplu, să convingă că sistemul poate fi învins, că ar fi de ajuns dacă alți câțiva ar lua parte la rebeliunea lui, descoperă curând că frica de sistem este mai puternică decât dorința de a învinge sistemul. Nu știu ce-ar fi făcut Erik în România din perioada regimului întunecat al lui Ceaușescu. Dar sigur este că rezistența
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
să explice situația: "Trufia și semeția sînt muma și sora lor. Dacă moldoveanul are un cal de soi bun și arme mai bune, atunci el gîndește că nimeni nu-l întrece și nu s-ar da în lături să se ia la harță chiar și cu Dumnezeu, dacă s-ar putea". Dar, conchide Cantemir, cu toate că "toți sînt mai cu seamă cutezători, semeți și foarte puși pe gîlceavă", moldovenii "se liniștesc lesne și se împacă iarăși cu potrivnicul". "țăranii trec rareori de la
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
incursiunile cărjaliilor ș= tîlharilor înarmațiț, Eteria grecească și revoluția de la 1821 - îi scria Ion Ghica lui Vasile Alecsandri în 1879 - făcuseră să zbîrnîie în tinerii români coarda vitejiei. Lor începu să le placă armele, vînătoarea și călăria; feciorii de boieri luară un fel de aer de cabadai, termen adoptat de dînșii și care avea semnificația de voinici. În timpul lui Grigorie-vodă Ghica, pe la 1823-1824, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
baza unui cod riguros. Se produceau, mai degrabă, unele dueluri spontane, declanșate de izbucniri nervoase. De pildă, la întoarcerea în București de la o petrecere, într-o căruță cu patru cai, tinerii Iancu Caragea (nepotul domnitorului) și Dumitrachi Bărcănescu s-au luat la ceartă și s-au omorît reciproc, trăgînd simultan cu pistoalele unul în celălalt. Martor involuntar la acest "duel", Iancu Cretzulescu a ajuns la destinație, la "curtea Moruzoaiei" (Ralița, nevasta lui beizadea Costachi Caragea), "ducînd pe fiul ei și pe
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
antropofagi etc." Alecsandri este restrictiv, reducînd fără explicații atît perioada de desfășurare a fenomenului ("de la 1839 pănă la 1845"), cît și grupurile care practicau duelul și motivele care le animau: Francezii și nemții formau două partide rivale, cercînd fiecare a lua pasul în societate și a face să predomine ideile țărilor în care-și primiră educația. Acea discordie da loc necontenit la o mulțime de neînțelegeri, de discuții, de provocări. Duelul era la ordinea zilei, încît, fără cît de puțină dușmănie
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
de tineri aplecați spre vînătoare și mînuirea armelor". Într-o seară, în casa familiei Suțu, mai mulți tineri au hotărît să se distreze simulînd un duel cu două pistoale despre care erau convinși că sînt descărcate. Un pistol l-a luat Nicolae Suțu, iar celălalt boierul muntean Florescu ("unul din tovarășii noștri de vînătoare"). Pseudo-dueliștii s-au așezat față în față, la distanța regulamentară ("de 5 pînă la 8 pași") și, "la semnal", Suțu a apăsat pe trăgaci. Florescu, însă, nici
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
deci, că vodevilul a fost prelucrat de Negruzzi înainte de această dată. În piesă au loc două dueluri (precum titlul folosit de Bolliac), unul cu pistoale și celălalt cu spade, dar ambele sînt trucate, pentru a-l împiedica pe Pamfil să ia parte la propria sa nuntă. Astfel, Chiță Urlescu îl provoacă pe Pamfil Damianovici la un "duel de moarte". Se aleg doi "marturi", tipul de arme (pistoale), locul (în grădină) și momentul (noaptea, fiind lună plină). Se stabilește distanța ("la 12
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
lui Iuliu Maniu; la 23 august 1944 s-a aflat la Palatul Regal scurtă vreme după arestarea Mareșalului; a făcut o încercare de a le ușura situația Antoneștilor, căutând o persoană care să-i convingă să demisioneze - varianta demisiei fusese luată în calcul și de Mareșal în zilele premergătoare lui 23 august -, spre a nu apărea în postura de arestați; din nefericire, panica în care a intrat generalul Sănătescu care s-a grăbit să-i predea lui Bodnăraș, a zădărnicit tentativa
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
Care-i cheia enigmei? Imediat ce a fost cunoscută arestarea lui Camil Demetrescu Nöel Bernard a intervenit în dese rânduri personal la microfonul Europei Libere acuzând grav autoritățile comuniste române de încălcarea tuturor angajamentelor internaționale pe care Nicolae Ceaușescu și le luase personal. Elementul decisiv nu a fost însă acesta, ci altul: un fost coleg de minister al lui Camil Demetrescu, Brutus Coste, aflat în Statele Unite a intervenit pe lângă Henry Kissinger și i-a cerut sprijin în această chestiune, ceea ce înaltul demnitar
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
enumeră, cu bibliografia pe masă, cam tot ce s-a publicat notabil din 1990 încoace. Nume serioase se găsesc, prin capriciile listei, alături de altele mai puțin convingătoare. Criteriile canonizării rămân de cele mai multe ori în ceață. Nici măcar debutul editorial nu e luat în calcul de vreme ce sunt enumerați tineri critici literari precum C. Rogozanu, Luminița Marcu sau Marius Chivu, deocamdată doar promisiuni jurnalistice. Dar să vedem ce spun criticii invitați la această anchetă. Gheorghe Grigurcu deplânge și persiflează, ca de obicei, rezistența la
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
avizul specialiștilor, creațiile lor să fie validate de gustul publicului." Oricum, în lipsa publicului, discuția despre canon nu e relevantă. Și Simona Sora consideră inutil a vorbi despre canon: "Ar trebui să avem o instanță critică (sau două-trei) care să poată lua în considerare joncțiunea între valoarea istorică și receptare, între calitatea obiectivă, criteriile de evaluare și predispozițiile subiective argumentate. Cum, la noi, în 2005, nu există așa ceva, a vorbi despre canonul care s-a schimbat (cine îl face, cine îl susține
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]