4,894 matches
-
hrană; -endogenă, provenind din oxidarea la nivelul celular a glucidelor, lipidelor, protidelor. Conținutul în apă al organismelor vii variază între 40-94% în funcție de regn, specie, sex, vârstă. Conținutul mare în apă este o caracteristică generală a materiei vii, astfel că : -la mamifere proporția globală de apă este de aproximativ 60%, pe când la unele insecte este de numai 10%. -țesuturile în care se desfășoară intens activități metabolice specializate (țesut hepatic, muscular, nervos) prezintă un procent ridicat (70-80%) în apă comparativ cu țesuturile de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
stearic. Acidul palmitic reprezintă 15 20% din totalul acizilor grași din lipidele animale, 10% din unele uleiuri vegetale ( ulei de palmier) și 25% din grăsimile din lapte. Acidul stearic se găsește în proporție mai mare în lipidele de rezervă ale mamiferelor și în special ale rumegătoarelor (seul de taurine). Acidul lignoceric este un constituient al lipidelor din țesutul nervos, iar acidul behenic predomină în lipidele splenice. Acidul cerotic liber sau esterificat se găsește în ceara de albine și în sucul de pe
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
din palmitat de miricil și cerotatul de ceril: Alături de aceștia, ceara de albine mai conține acizi grași și alcooli liberi, hidrocarburi saturate cu un număr important de atomi de carbon (C25 C31). Ceara de balenă extrasă din grăsimea de cașalot (mamifer marin) se prezintă ca o masă solidă numită spermanțet formată în cea mai mare parte din palmitat de cetil: 3.4. Lipide complexe Spre deosebire de lipidele simple care sunt substanțe ternare, lipidele complexe conțin pe lângă C, H, O și alte elemente
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
punct de vedere fiziologic și biochimic. Multe din ele posedă proprietăți hormonale sau îndeplinesc diferite roluri metabolice. Dipeptide animale. Carnozina și anserina Principalele dipeptide animale sunt carnozina și anserina cu structuri chimice asemănătoare: Anserina Carnozina a fost identificată în mușchii mamiferelor, iar anserina în mușchii păsărilor. Ambele dipeptide au proprietatea de a scădea tensiunea arterială, sunt hipotensive. Tripeptide animale. Glutationul Glutationul este o tripeptidă existentă în toate celulele animale care este formată din următorii aminoacizi: acid glutamic, cisteină și glicocol: Glutationul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de animale odată cu hrana vegetală, sunt apoi scindate oxidativ în peretele intestinal sau ficat cu formare de vitamina A. Vitamina A există în două forme structurale: vitamina A1 cu cei 3 derivați retinolul, retinalul și acidul retinoic, răspândiți în țesuturile mamiferelor și a peștilor marini; vitamina A2 cu cei 2 derivați 3dehidroretinolul și 3-dehidroretinalul răspândiți în țesuturile peștilor de apă dulce. Structurile chimice ale vitaminelor A1 prezintă un ciclu de * iononă care are în poziția 6 o catenă laterală formată din
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
se transformă în trombină. Lipsa sau insuficiența vitaminelor K produc la animale hemoragii ale pielei, intestinelor, mușchilor. Avitaminoza K se datorește lipsei acesteia din hrană, mai ales când furajele sunt alterate și conțin substanțe care inhibă acțiunea antihemoragică a acesteia. Mamiferele nu prezintă avitaminoza K sinteza ei făcându-se de către flora microbiană intestinală decât foarte rar, în cazul unei afecțiuni hepatice, când absorbția vitaminei K este diminuată datorită insuficienței sărurilor biliare. </reflist> Bibliografie generală 1. Lehninger Al Biochimie, vol. 1 și
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
răspândire rapidă a infecției în populația umană. Virusule gripale aviare cauzează la păsări fie infecții asimptomatice, constituind rezervorul de virus, fie boli cu mortalitate ridicată. Depășind bariera de specie, virusul H5N1 se poate transmite la om, dar și la alte mamifere. Transmiterea la om se face mai ales prin contactul cu păsări infectate, mai puțin interuman. Totuși supravegherea transmiterii interumane este importantă din cauza capacității crescute a virusului H5N1 de a suferi modificări genetice, răspunzătoare de o posibilă nouă pandemie. Manifestările clinice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
mortalitate de 5 până la 15 ori mai ridicată decât în restul populației afectate de gripa A/H1N1. Virusul A/H1N1 este adaptat pentru legarea de receptorii de hemaglutinină α2,6-linked cellular receptors utilizați și de virusul gripei sezoniere pentru infecția mamiferelor și păsărilor, precum și pentru legarea de receptorii α2,3linked cellular receptors, care se află în țesutul conjunctiv din căile respiratorii inferioare și în pneumocitele alveolare. Comparativ cu virusul sezonier, A/H1N1 se replică mai rapid și mai prelungit în țesutul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
prelungită Sexuală, prin contactul cu spermă și secreții vaginale Verticală, de la mama cu infecție acută sau cronică la nou-născut, cu risc crescut de cronicizare. Etiopatogenie Virusul hepatitei B (VHB) este un virus ADN, din familia Hepadnavidae, întâlnită în patologia aviarelor, mamiferelor și omului. Virusul este rezistent în mediul exterior, persistând după expunerea la radiațiile ultraviolete, alcool etilic, fenol. Inactivarea poate fi realizată prin autoclavare timp de 20 de minute la 120șC, expunerea la hipoclorit 1%, βpropiolactonă și de oxid de etilen
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
negative, spiralate, mobile, care cuprind specii saprofite (L. biflexa) și specii patogene (L. interrogans, cu 26 serogrupuri si 250 serovariante). Clasificarea leptospirelor în 17 genomospecii pe baza genomului ADN este încă puțin utilizată. Epidemiologie Sursa de infecție este reprezentată de mamifere sălbatice și domestice (rozătoare, porcine, bovine, cabaline, ovine, câini, pisici) bolnave sau purtătoare, care contaminează cu urină solul sau apa. Transmiterea se face pe cale cutanată, la nivelul escoriațiilor sau la nivelul mucoaselor conjunctivală, respiratorie sau digestivă. Patogenie După penetrarea cutanată
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Afzelii. Variațiile genotipice și fenotipice ale speciilor patogene umane explică variabilitatea manifestărilor clinice. Epidemiologie Răspândirea speciilor de borrelii variază în funcție de zona geografică. Boala Lyme se întâlnește pe toate continentele, cu predominanță în emisfera nordică. Rezervorul natural poate fi reprezentat de mamifere (căprioare, rozătoare, câini, etc.) și păsări, dar transmiterea umană se face prin înțepătura de căpușă. Au fost identificate 14 specii diferite de căpușe hematofage care pot transmite borreliile la om, dintre care Ixodes ricinus și scapularis sunt cele mai cunoscute
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
persoane care profesează ca agricultori, pădurari sau care se expun prin activități recreaționale (drumeții, picnicuri, campare). Patogenie În parcursul ciclului natural, borrelia exprimă pe suprafață două proteine antigenice, A (OspA) și C (OspC), care reprezintă factori de patogenitate. Transmiterea la mamifere este dependentă de legarea OspC de o proteină salivară a căpușei. Pentru a produce infecția mamiferelor, contactul cu căpușa trebuie să depășească 24 ore. Evoluția infecției parcurge 3 faze, asemănătoare luesului: faza primară cutanată, inconstantă, însoțită de semne generale, faza
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Patogenie În parcursul ciclului natural, borrelia exprimă pe suprafață două proteine antigenice, A (OspA) și C (OspC), care reprezintă factori de patogenitate. Transmiterea la mamifere este dependentă de legarea OspC de o proteină salivară a căpușei. Pentru a produce infecția mamiferelor, contactul cu căpușa trebuie să depășească 24 ore. Evoluția infecției parcurge 3 faze, asemănătoare luesului: faza primară cutanată, inconstantă, însoțită de semne generale, faza a II-a de diseminare hematogenă, cu evoluție către remisiune spontană sau către a III-a
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
unui pericol iminent de a anula alte sentimente preexistente demonstrează că dorința de a evita producerea unui rău este prima și cea mai simplu de obținut reacție biologică (ușor de demonstrat atât în cazul oamenilor, cât și în cazul altor mamifere mai puțin evoluate) și că reflectă forța impulsurilor de autoapărare. De asemenea, pe cale de consecință, rezultă că interesul propriu, așa cum se exprimă el în dorința de a evita producerea unui rău, reprezintă un element esențial, de referință. În ceea ce privește relația dintre
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
este mărginită la est de insula Groenlanda, la vest de insula Baffin și la nord de insula Ellesmere. Legătura cu Oceanul Atlantic este asigurată prin strâmtoarea Davis și cu Oceanul Arctic prin mica strâmtoare Nares. Apele acestei mări sunt populate de numeroase mamifere marine, între care balena albă, cu un efectiv apreciat la aproape 20.000 exemplare. Marea Groenlandei este cea mai adâncă mare din bazinul Oceanului Arctic. Climatul este mai aspru în această regiune, astfel încât în timpul iernii o întinsă suprafață situată la
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
gheață, poate să fie prezent și la adâncimi de cca. 1000m. Are dimensiuni mici, în general sub 25cm, dar în mod excepțional poate atinge 40cm. Se hrănește cu fitoplancton și zooplancton și, la rândul său, este hrana preferată pentru multe mamifere marine (foci) și păsări de mare, fiind astfel o componentă cheie în lanțul trofic din Oceanul Arctic. Peștele este pescuit comercial atât în Canada cât și în Rusia. O faună bogată există pe fundul oceanului, reprezentată de numeroase nevertebrate cum ar
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
zona de șelf și are doar doi prădători naturali: balena ucigașă (orca) și ursul polar. În afara acestor dușmani naturali, în secolele XIX-XX omul a reprezentat inamicul numărul unu, prin exploatarea comercială intensă care a dus la declinul numeric al acestui mamifer. De asemenea, morsa a jucat un rol important în viața unor populații indigene arctice, fiind vânată pentru carne, grăsime, piele, colți, schelet. Dintre speciile de foci care trăiesc în bazinul Arctic, cele mai cunoscute sunt foca pătată și foca cu
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de țărmuri stâncoase ale mării Bering. Dimensiunile masculilor sunt mult mai mari decât ale femelelor, având lungimi cu 30-40% mai mari și fiind de 4.5 ori mai grei. Ursul polar (Ursus maritimus) este prădătorul suprem din Arctica, fiind considerat mamifer marin, deși își petrece puțină vreme în apă. Este cel mai mare carnivor terestru (poate ajunge la 350 680kg). Habitatul său preferat este asigurat de banchiza arctică, de unde poate vâna cu ușurință în special foci. Ursul polar a evoluat din
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
adaptare este culoarea albă a blănii. Blana este și cea care a atras primii vânători, ceea ce a determinat o scădere masivă a efectivului mondial pe parcursul anilor 1900 (până în 1973 când a fost semnat un tratat internațional care reglementează vânatul acestui mamifer). Ursul polar are o mare rezistență (poate parcurge până la 5000km/an) și o mare viteză pe distanțe mici (poate rapid atinge 30km/h). La naștere puii de urs au o greutate de doar 600g, iar timp de doi ani și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ceea ce restrânge tot mai mult habitatul acestui animal. Se apreciază că ursul arctic ar putea fi exterminat complet în cca. 100 ani dacă tendința de încălzire climatică actuală va continua (astăzi ursul polar este inclus pe lista speciilor vulnerabile). Niciun mamifer care s-a întors la viața acvatică nu s-a adaptat atât de bine precum cetaceele. Unele modificări morfologice impuse de viața permanentă în apele mărilor și oceanelor au schimbat complet nu numai aspectul exterior al acestor animale ci și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
și animalelor pentru a supraviețui mediului de aici și cu o vulnerabilitate în contextul schimbărilor climatice globale. III.3.1.2. Particularități biogeografice Biodiversitatea tundrei este redusă, aici distingându-se, în ansamblu, 1700 specii floristice și doar 48 specii de mamifere terestre, dar mii de păsări și insecte migrează aici în fiecare an. Și din punct de vedere al particularităților învelișului vegetal se constată anumite diferențe între regiunile de aici. Vegetația tundrei include un mozaic de plante cu înălțimi reduse (în
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
creșterea turmelor). Turmele de reni sunt acum cu atenție protejate și rămân la baza culturii Saami. Inuiții din Canada nordică și din Alaska au locuit în mod tradițional în zonele de coastă, astfel încât pescuitul și vânatul focilor (sau a altor mamifere acvatice) au reprezentat principala ocupație în vederea asigurării hranei. Mai târziu, s-a înțeles că animalele de aici și din zona de pădure de la limita sudică a tundrei pot fi sursa unor profituri mari obținute din vânzarea blănurilor (s-au dezvoltat
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
speciilor, care au solicitat reducerea acestei cote. Este deja cunoscut faptul că pescuitul în mările care înconjură tundra arctică a dus la declinul unor specii de pești - între care și codul. Acest aspect influențează nu doar populația locală ci și mamiferele marine din regiune. Astfel, în Marea Bering, începând din 1960 s-a constatat un declin al leului de mare Steller (Eumetopias jubatus). De la abundența acestui mamifer în anul 1741 când a fost pentru prima dată descris, s-a ajuns la
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
pești - între care și codul. Acest aspect influențează nu doar populația locală ci și mamiferele marine din regiune. Astfel, în Marea Bering, începând din 1960 s-a constatat un declin al leului de mare Steller (Eumetopias jubatus). De la abundența acestui mamifer în anul 1741 când a fost pentru prima dată descris, s-a ajuns la doar 35.000 exemplare azi, fiind inclus pe lista speciilor vulnerabile. Deși pescuitul comercial este una dintre cele mai importante cauze ale declinului înregistrat de această
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
lor: SUA, Rusia, Canada, Groenlanda (Danemarca), Novegia. În Svalbard, fie că ești rezident, fie că ești turist, găsești la tot pasul broșuri care te învață cum să te comporți pe tărâmul urșilor, astfel încât să reduci la minimum impactul asupra acestui mamifer și în același timp să fii în siguranță. În perioada 1993-2004, cca.3 urși pe an au fost omorâți în confruntările cu oamenii (doar din nevoia autoapărării). Toate aceste măsuri de protejare a frumosului mamifer arctic sunt însă insuficiente pentru
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]