5,303 matches
-
biserica cu marmură albă și o împodobi pe dinăuntru și pe dinafară foarte frumos și toate scobiturle pietrelor dinafară le vopsi cu lazur albastru și florile le polei cu aur.” în construcție s-a folosit piatră calcaroasă, șlefuită, de la Albești, marmură și mozaic din Constantinopol. Se pare că însusi domnitorul s-a implicat în proiectul arhitectural, căci deprinsese randuielile în vremea șederii sale la Constantinopol. După unele relatări, domnitorul ar fi chemat de aici pe meșterul armean Manoli din Niaesia . Cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
necesară cu cât, după februarie 1956, în țările-satelit orice fel de aprobare publică, trebuiau să obțină mai întâi un credit naționalist;246 în cazul obiectivului de pe Dunăre, această dorință reiese chiar și din ceea ce se poate citi pe placă de marmură albă aflată chiar la mijlocul barajului: "...a fost inaugurat oficial Sistemul hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier, operă a eforturilor comune ale oamenilor muncii" din RSR și din RSFI. Nici în intervalul de timp aprilie 1960 noiembrie 1963 nu s-
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
militare, aici desfășurându-se o luptă între trupele aliate și ruși. Monumentul ostașilor ruși căzuți în bătălia Olteniței, din octombrie 1853, este sugestiv pentru această urbe.Cu sprijinul Ambasadei Rusiei, municipalitatea a reabilitat acest edificiu, ridicând un adevărat monument, folosind marmura, în memoria ostașilor ruși căzuți pe pământ românesc, în războiul Crimeii. În această carte, voi mai mediatiza și alți iluștri reprezentanți ai urbei noastre dunărene, precum fruntașul liberal Hristache Daniilescu , fost și prim gospodar, pe generalul Vasile Zorzor, care a
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3142]
-
să merg la toaletă. În buzunar, cheile îmi provocau mâna. Nemaiputând să rezist, împinsei bariera, mersei până la peron, încercai mai multe chei, o găsii pe cea potrivită. Ușa se deschise. Intrai ținându-mi respirația și ajunsei într-un vestibul de marmură albă. În vârful picioarelor, explorai câteva încăperi și reperai baia. Zgomotul apei scurse fu mai puțin discret decât prevăzusem: acum erau cu siguranță la curent cu prezența mea. Și cu toate acestea nu-mi veni nimeni în întâmpinare. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la curent cu prezența mea. Și cu toate acestea nu-mi veni nimeni în întâmpinare. Se părea că eram singur. Vila corespundea genului de poncifuri de care mă temeam. Clanțele ușilor erau aurite. În salon, pardoseala și masa erau din marmură albă. Cu toate acestea, interiorul inspira o oarecare simpatie printr-un soi de simț al confortului decadent. Te scufundai în canapele și fotolii de nu-ți venea să te mai ridici. La etaj, mai multe camere mari. Descoperii fără întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai poată opri. Teama ca viermele din havuzul casei noastre să nu devină șarpe de India; de a nu-mi vedea patul schimbându-se într-o piatră de mormânt, pivotând pe balamalele sale, îngropându-mă și zăvorându-și dinții de marmură; groază la gândul că mi-ar înăbuși vocea: în zadar aș striga, nimeni n-ar veni în ajutorul meu. Ardeam să-mi evoc copilăria, dar când venea la mine și îi simțeam prezența, totul era la fel de dur și de dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Legatul! SC[ENA V] PREC[EDENȚII], LONGIN TOȚI Ura! DEC[EBAL] A,! Ați aflat acum aceea Ce trebuia să știți demult... că eu Sânt tot eu?... DOCH[IA] N-astă lume turbur-crudă Cum a intrat de rece, liniștit! Parcă e marmură, gândești c[ă] o statuie Părăsind piedestalul coborî În adunarea noastră furtunoasă. Aceștia-s ei... drept zice Iaromir: {EminescuOpVIII 47} Indiferenți, ne-nduplecați - și mari. Cum mă privește c-ochii lui imobili Parcă-mpietresc... așa mă infioară Da, da! Așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cugetă. Pot eu să-i dau această pace când ea n-o voiește? [CELSUS] Când ea n-o voiește Timpul e moarte, spațiul e luptă Și mișcarea suferință. Ascultă: Spune o poveste că-n centrul pământului e un ou de marmură. E un colț în fiecare sămânță, o inimă-n oricare corp, un vierme-n oricare viață: Răul. Și acest vierme naște, crește, distruge viața. Popoarele se ridică ascultîndu-l pe el; cei răi sânt mari, cei buni, ce nu-l ascultă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lanurile pe jumătate secerate... am râs, dar prin verdeața întunecoasă a codrilor de fag am zărit cerbul alb al Doamnei... ochii lui era obosiți și genunchii căzură ca frânți în iarba răcoare... văzutu-l-am și m-am întors în cetatea de marmură din vârful Sionului, rupt-am de pe mine hainele de aur și le-am aruncat pe ele... iar chitera mea de aur am zdrobit-o de stâlpii de marmură a bisericei. Răsuna biserica luminată de făclii de ceară albă, numai sufletul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frânți în iarba răcoare... văzutu-l-am și m-am întors în cetatea de marmură din vârful Sionului, rupt-am de pe mine hainele de aur și le-am aruncat pe ele... iar chitera mea de aur am zdrobit-o de stâlpii de marmură a bisericei. Răsuna biserica luminată de făclii de ceară albă, numai sufletul meu era mut și sterp și turbăciunea cruntă rânjea din fundul gândirilor mele. Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece în sunetele sfinte a arfei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uriașă a timpului cu codrii săi de secoli, cu popoarăle sale... cu Creștinătatea și Păgânătatea sa... într-un loc îmi place să opresc roata... să privesc cu tot estasul lumea ce se-ntinde naintea ochilor! Lumea... Roma! Roma, coroana de marmură a pământului, cu împărații ei mari ca Dumnezeii seninului! // Pe tronuri cu trepte multe, îmbrăcați în aur, fruntea lor încinsă cu luceferi, privesc la lumea îngenuncheată la picioarele lor. Învingători mândri altădată treceau pin stradele Romei, turburi ca undele mărei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci se preîmblă prin țară întocmai ca spiritul cel nențeles al trecutului - picioarelor sale le e dor de pustiu și frunții sale de rasă. El vrea să se călugărească. Vrea ca la mormântul cel sânt să-și sfarme genunchii de marmură și, apucând crucea cu amândouă mînile, să ațintească ochii săi stinși înspre cer - căci sufletul său e sătul de lume, inima sa de amărăciunile ei. Petru Rareș e ca și mort, M[ăria] Ta. Aiurează. ARB[ORE] Nu zic asta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-l simte actualminte pentru Mira, nu a celui trecut, cum e-n poezia Statua unui înger - Amorul lui e arabic - E un arab fierbinte, c-un amor de foc față cu statua albă și castă a unui înger de marmură. Scena comparativă cu oglinda. El își pare sieși un demon căzut, vânăt, negru, pe care un înger ce n-a văzut decât pe D[umne]zeu nu-l poate iubi neciodată. Scena cu oglinda. Iese când vin. 2 2254 SCENA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
darde, Prin fereștile deschise vede-orașul care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție, Se preaumblă singur, rece, pintre săbii, pintre darde, Prin ferestre el privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai pus alături cu Domnul Moldovei... M-ai scos din pulbere moartă... căci sufletul meu unde este?... Nu e la Satana, care și-a luat demult proprietatea sa?... Nu sunt eu o stafie vie a cărei inimă a rămas în marmura trecutului?... Încet mă târăște viitorul meu... viitorul meu - făptura ta... care mă trece din păcat în păcat pe mine, vânduta cu sufletul... pe mine, îndrăcita din amorul unei umbre care am văzut-o o dată în viața mea. T[OMA] Îți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
c-o coroană de diamante, ca în umbra ființei tale fără scop și fără țintă, fără înțeles, eu să fiu Domnul Moldovei?... Te-am ridicat ca să am de unde să te arunc, pentru ca să te sfarăm ca un sculptor ce sfarmă o marmură proastă. Nimic în trecut, nimic în viitor, cu ce drept ai cere ca prezentul să-ți fie mare? Mira? Te iubește Mira. Sunt prea beat de vinul mișeliei ca să las să te înșele spuma ce-a mai rămas în cupa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost un mincinos. Tu, pe care te credeam binecuvântarea unui secol, nu ești decât blăstămul minutei întrupate! Căci fiecare minută a vieței tale are de blestem câte o crimă a ta. Mi-ai închis ființa mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unui secol, nu ești decât blăstămul minutei întrupate! Căci fiecare minută a vieței tale are de blestem câte o crimă a ta. Mi-ai închis ființa mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da, îți cer iertare... mă voi atârna de poalele tale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da, îți cer iertare... mă voi atârna de poalele tale, mă voi tîrî peste pietrele înfiorate de durerea mea, voi fi ușure, o iasmă a disperărei mute, pînă-mi vei zice că nu-i adevărat ceea ce-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voința sa cauzală s-a împlinit. [A C T U L V] [V e r s i u n e a A] FINELE: prin nebunia lui FINE: trecând dintr-o durere [vie] într-una din ce în ce mai înmărmurită. [MIRON-ȘTEFAN] Aș fi topit marmură... (invocă pe Satan) [UN GLAS] Ce cauți în pămînt? [MIRON-ȘTEFAN] Caut în pământ o idee pentru durerea mea neagră. 2258 Să scormolesc din pământ, cu unghiile, concepțiunea durerei mele, ideea disperărei mele.. 2254 ÎN ACTUL [V], SC[E]NA]I
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
GLAS] Ce cauți în pămînt? [MIRON-ȘTEFAN] Caut în pământ o idee pentru durerea mea neagră. 2258 Să scormolesc din pământ, cu unghiile, concepțiunea durerei mele, ideea disperărei mele.. 2254 ÎN ACTUL [V], SC[E]NA]I [MIRON-ȘTEFAN] De-ar fi marmură, aș fi topit-o cu lacrimele mele, aș fi făcut-o abur cu sufletul meu cel amar... dar a fost pământ și l-am scormolit cu unghiile. * ACT V, [SCENA]3 [MIRON-ȘTEFAN] Mira, Doamna lumei ar fi încă femeie, și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și Ieremia - noaptea era galbenă ca lumina de lună și eu îmi duceam prin ea tremurul inimei mele - m-apropiam de palat - porțile deschise morții, ferestrile deschise îmi părea că așteaptă să iasă prin ele sufletul unui omorât - treptele de marmură albă părea că se-nnegrise pe-alocurea de blestămul pasului d-omorîtor - intrai în palat: nimeni - intrai în odaia Domnului și-mi închisei ochii de spaimă. Pe marginea cea albă a patului sta, galben ca lumina de lună ce-i cădea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o frunte pătată, două diafane ființe de înger sparte în stânca păcatului. 9 2258 timpul - o idee ce leagă fapt de fapt. 10 2258 unda ce-și mână trecutu-n viitor. 11 2255 trecutul - o feerie-nmărmurită, viitorul - umbră. trecutul - marmură, prezentul - Dumnezeu, viitorul - umbră. 12 2254 Negre idei, ca [a] unui ce se prăvale-ntr-o prăpastie pustie ca trecutul. 13 2254 Durerea-i o ruină. {EminescuOpVIII 256} 14 2258 O stea ce cade, o ură a lui D[umne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei cea rece, Cu-aghiasima cea dulce a lumei frunte-atinge, Păcatele i-adoarme, invidia i-o stinge, Ce ochi veghează umed?... Ce sânge se frămîntă?... {EminescuOpVIII 259} Ce suflet țipă-n doliu?... Ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmură barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară, Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fie Romînu-n lanțuri crude... și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
negura roză, Mureșanu se vede dormind pe-o brazdă de flori, într-o câmpie minunată în [al] cărei fund se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încungiurat[ă] de tufișe dese și sălbatece, ruina de marmură a unui monument roman. In timpul acesta melodia cea dulce urmează, pe care-o cântă, nevăzuți încă: ) {EminescuOpVIII 262} SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară, În suflet închis. Alături c-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]