5,675 matches
-
la mijloc, urându-ne: Să fie într-un ceas bun și cu mult noroc! Să aveți parte de casă, cu sănătate și bucurie pentru fete! Părinții i-au mulțumit pentru urări și l-au poftit să ia loc la masă. Meșterii și-au reluat lucrul, ocupându-se de dranițit. Așa se face, că numai după câteva săptămâni, am intrat cu voie bună în casă nouă. (Părinții se temeau ca, nu cumva să fie o vară ploioasă și să ne dea construcția
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sora mea, după tata, la primărie. El era plecat cu scrisul prin sat și nu era ușor de găsit. Atunci bătrâna Doca, a încercat alt descântec, tot de deochi: "Am strâns vacile de la nouă notari, De la nouă primari, De la nouă meșteri mari Și le-am strâns într-un obor Și oborul s-a spart Și vacile din obor au ieșit Și deochiul de la Răduța a ieșit Și s-a dus în munții înalți, În văi adânci, Unde cocor nu cântă, Câine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu plata impozitelor. Ograda fiind foarte largă, flăcările nu s-au extins la casă, bucătărie de vară, cotețe, șopron. Cu ajutorul sătenilor care aveau atelaje bune, șura cârciumarului a fost mutată sus pe deal, la noi în curte. Într-o săptămână, meșterii Fârștit și Constantin a Ilenei, ajutați de o echipă de săteni au montat-o la loc, dar am rămas fără furaje. De la Mitoc, tata a cumpărat un stog de paie, fân și popuri de strujeni. Vitele noastre au ieșit cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o altă înfățișare. La sfârșit de săptămână, în satele bucovinene se deschid capacele lăzilor de zestre, scoțându-se la iveală straiele tradiționale menite să cinstească pe omul care le îmbracă și să-i împodobească bucuria petrecerii zilei de sărbătoare. Bătrânii meșteri din Costișa, printre care domnul (zis) Verigă (Ion Covașă) au luat din grădina naturii căldura și armonia culorilor vegetale. Au învățat meșteșugul din tată în fiu, continuând tradiția locală, cu caractere specifice. La Frătăuți și Costișa, gama cromatică este formată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cuprinde o sumedenie de clădiri(peste 20) dispuse pe pantele muntelui. Minute în șir am admirat faimoasa poartă „Yomei-mon”(Poarta apusului), o capodoperă renumită prin varietatea culorilor folosite, dar și a sculpturilor și picturilor executate cu măiestrie și migală de meșterii timpului, unele acoperite cu foiță de aur. Se spune că în perioada Edo nu era permisă trecerea, dincolo de poartă, decât persoanelor cu rang înalt, dar și acestea erau nevoite să poarte o ținută specială. Chiar și nobililor din alaiul Împăratului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lemn, „menuki-no-ryu”. Copleșiți de emoții adânci, am rămas extaziați în fața sculpturilor, admirabil executate, ce reprezintă animale, păsări, flori. Când le privești... te aștepți să auzi păsările cântând sau să simți parfumul florilor. Ghidul ne-a vorbit despre arta și iscusința meșterilor chinezi care au lucrat aici. Apoi, ne-a făcut „cunoștință” cu „Înțelepții chinezi”, sculptați, cu migală și pricepere, după admirabila și complicata tehnică chineză. Pe plafonul unei camere se află un dragon numit „Dragonul care plânge”. În interiorul și exteriorul altarului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bisericii cu hramul „Sfânta Treime” din satul Frenciugi, comuna Parpanița, parohia Drăgușeni: . Preotul Constantin Fligler ne lasă la rândul său o descriere a bisericii din Frenciugi, unde slujea și pe care o reproducem În continuare. . Nu se cunoaște arhitectul sau meșterul constructor al bisericii. Biserica a fost construită pe temelie de piatră necioplită, pe furci de lemn și pământ, În spațiul interior este aplicat un var alb, iar În exterior scândură. Biserica de dimensiuni mici, este acoperită cu tablă. Planul bisericii
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
despre conținutul adresei Sfatului Popular al comunei Drăgușeni, cu nr. 279 / 28 martie 1962, , după care este Încheiată o Înțelegere. Școala din Frenciugi primește piatra amintită la 15 aprilie 1962 (actul de primire fiind semnat de Nicolae Ciobanu, maistrul contractant). Meșterul autorizat D. Gh. Cozma, din satul Frenciugi, este angajat la 23 septembrie 1962 pentru executarea lucrărilor prevăzute În devizul de reparație al bisericii Sfânta Treime, pentru suma de 1068 de lei. Costurile reparațiilor le-a depășit pe cele din deviz
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
1978, constată necesitatea reparațiilor interioare și exterioare la biserica din Bâcu. Lipsa de Încredere a enoriașilor În preotul Constantin Fligler duce la constituirea unui comitet de credincioși, lucrările urmând a fi executate prin donații și muncă voluntară. Protopopul a trimis meșteri pentru repararea bisericii din Bâcu fără deviz . La 27 decembrie 1967 inventariază bunurile bisericii și Întocmește un scurt istoric. Procesul de constatare este Încheiat la 18 ianuarie 1968 și este semnat de protoiereul Andrei Gheorghiu (președintele comisiei), preoții Ioan Juncu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
nimic. Hai, povestește mai departe, Bodo, se Întoarse Conrad către tânăr, Încurajându-l cu o privire prietenoasă, știu că tot ce-ai făcut a fost bine făcut. Tânărul se Înclină cu eleganță și reluă: — Bun, deci le-am dus un meșter mozaicar cum nu mai e altul și nici n-o să mai fie, deși eu cunosc o sumedenie de constructori și sculptori și tot felul de alți meșteșugari de care e nevoie pentru ridicarea unui oraș nou. Bodo zâmbi aproape imperceptibil
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească și el cât de cât. Dacă vrea să stea aici, să-și câștige mâncarea“, spusese meșterul, privind cu atenție statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de zdravăn
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească și el cât de cât. Dacă vrea să stea aici, să-și câștige mâncarea“, spusese meșterul, privind cu atenție statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de zdravăn să mânuiască dalta. Poate să rămână dacă vrea.“ Hermann rămase. Rămase pentru totdeauna, căci În scur tă vreme muri. O molimă teribilă și necunoscută pe care o aduseseră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de aur, simbria lui pe o săptămână, Îl costă ca să-l Îngroape În pământ sfințit. Ar fi fost cu primejdie să se afle, dar groparul era sărac, avea o droaie de copii, așa că totul se făcu repede și În taină. Meșterul și lucrătorii lui nu se Întrebară ce-i cu străinul. În acele vremuri nesigure, soarta unui om n-avea mare preț. Poate că-l ucisese careva Într-un colț Întunecat al orașului. Sau se prăpădise doborât de molimă. Sau poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zi și noapte cu Înverșunare și cu dorința de a Învăța măiestria bătrânului grec. Dalta și ciocanul deveniseră prelungiri ale mâinilor lui Îndemânatice, scoțând la iveală flori somptuoase, animale ciudate, arabescuri ireale, ale căror secrete le cumpărase În tinerețea lui meșterul Tzamblakis de la un arab rătăcit În cetatea imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce putea el, cu mintea și Îndemânarea lui, să dezvăluie din ea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce putea el, cu mintea și Îndemânarea lui, să dezvăluie din ea. și era fericit. Apoi, Într-o zi, meșterul Îl chemase la el și-i spusese: — Simeoane, fiul meu, nu mai am ce să te Învăț. Dacă n-aș fi creștin bun și nu m-aș gândi la păcat, te-aș ține aici și aș câștiga bani frumoși de pe urma
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tău. Bănuiesc că vrei să pleci la tine acasă. Acolo În nord, unde-o fi. Nu știu cât de ușor ai găsi acolo de lucru. Oricum, du-te cu Dumnezeu. Sau poate vrei să rămâi aici, ca ajutorul și urmașul meu, zâmbise meșterul cu toată fața lui grasă și cam vi cleană... — Poate vrei să rămâi aici. Te plătesc Împărătește. Bizanțul e raiul pietrarilor... Nu, meștere, se grăbise să spună Simeon. Îți mulțumesc, dar plec acasă la ai mei. De atâția ani n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bizanțul e raiul pietrarilor... Nu, meștere, se grăbise să spună Simeon. Îți mulțumesc, dar plec acasă la ai mei. De atâția ani n-am mai băut apă din fântâna noastră. Nicăieri pe lume nu e apă bună ca la noi. Meșterul ridicase din umeri, Îi pusese În mână o punguță nu prea mare cu bani de argint și-i urase drum bun. Apoi visul se tulbura ca oglinda unei ape În care ai aruncat pietre. Unda limpede se Înroșea Încet, Încet
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui slabă și plină de noblețe. Urca pe schele, gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea mai mult de lucru cu familiile lor decât cu măritul stăpân. și când, duminica la liturghie, monseniorul Gebhard Îngenunchea În fața altarului, capul lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Bodo Îi merge bine, n-are mare lucru. Doar un picior rupt pe care i-l pune părintele Constantius În scândurele. Părintele Constantius este Învățătorul și maes trul meu la mânăstirea Sfântul Trudpert, aici, jos În vale. E mare meșter și vindecător. Necazul s-a Întâmplat așa: sta rețul m-a trimis cu niște sfinte veșminte să le duc fra ților de la mânăstirea din Säckingen. Pe drumul de Întoar cere am dat de un călăreț căzut de pe cal. Când m-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavalerului nostru, de la un preot, prieten al părintelui Constantius. Părintele mi-a spus apăsat să nu uit. E vorba de foi de pătlagină, pe care le pune pe rană. și de rugi uscați de zmeură pe care acest preot, mare meșter, Îi fierbe și Îi amestecă cu miere, numai el știe cum, ca să Întărească pieptul bolnavului, să nu tușească și să i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând, În fața lor se Înălță o movilă uriașă, pietroasă, un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cenușiu la față. Un curier de la castel venise cu vestea că ducele Bertold fusese ucis noaptea trecută. Tocmai dăduse poruncă să se tragă fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
văzut-o vreodată pe Adelheid; ea și-a dus cu sine În mormânt taina. * * * Conrad ar fi vrut ca Simeon să rămână la Curte. Vom clădi aici o catedrală cum Încă n-a fost alta și vom avea nevoie de meșteri pricepuți. Rămâi și leagă-ți numele de orașul meu, Îi spuse cioplitorului În piatră. Vei putea trăi În bunăstare, cinstit de toți, așa cum se cuvine unui supus credincios și drept. În principatul meu voi mai clădi și alte orașe, așa că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
2005 După întâlnirea cu George în fața episcopiei, am luat-o spre Luțca, Sagna, Bâra, apoi Boghicea. El dorea o căruță care să accentueze aspectul rustic al casei de vacanță și auzise că pe acolo, (la Boghicea, mai exact) putea găsi meșteri pricepuți la adaptarea artizanală a clasicelor vehicule rurale. Chiar pe podul peste Siret mi-a sunat telefonul; mă gândeam că directorul sau altcineva n- o fi știind unde sunt. Întoarcerea la serviciu ar fi însemnat încă vreo 16 kilometri, și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și mai putenic! Uitam, la intrarea în Boghicea, obiectivul final al plimbării, noroc de o fântână cu cumpănă la care ne-am spălat cu apă rece. Apoi, ne-am odihnit la umbră, lângă un gard. De acolo începură investigațiile despre meșterul lemnar. Așa am aflat despre acel Poșoarcă, un tip șiret și la casa lui. Bicicletele au rămas la umbră, pe malul de vizavi, aproape de localul cu bere și sucuri, lângă curtea omului nostru. George a strigat, după ce-a bătut
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]