4,656 matches
-
la Paris unde a obținut din nou licența în matematică. În 1892, în timp ce-și efectua stagiul la Observatorul astronomic din Paris, publica, în "Comptes rendus des seances de l’Academie des sciences de Paris", primul său memoriu de mecanică cerească intitulat: "Sur la stabilité du mouvement dans un cas particulier du problème des trois corps". Aici el se ocupă de un caz particular al problemei celor trei corpuri, arătând ca al treilea corp nu se îndepărtează la nesfârșit, ci
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
Comptes rendus des seances de l’Académie des sciences de Paris" în 1894. Urmează în același periodic memoriul: "Sur le développement approché de la fonction perturbatrice". La 5 noiembrie 1895, își susține teza în matematică la Sorbona cu un subiect din mecanica cerească: "Sur les expressions approchées des termes d’ordre élevé dans le développement de la fonction perturbatrice" (Asupra expresiilor apropriate ale termenilor de ordin ridicat, în dezvoltarea funcției perturbatoare). Această teză a fost publicată în: "Journal de mathématiques pures et appliqués
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
2,35 m lungime focală, o pendulă fundamentală. Observatorul păstra și distribuia ora, ca și azi. În anul 1933, sub coordonarea lui N. Coculescu, Observatorul astronomic a participat la cea de-a doua operațiune mondială privind stabilirea longitudinii. Cursul de mecanică cerească, publicat în 1905 de N. Coculescu a tratat și perturbațiile provocate de sateliții lui Jupiter. Iar cursul de astronomie teoretică, din 1929, cuprinde astronomia sferică, sistemul planetar și astronomia siderală. N. Coculescu a publicat extrem de puțin. A început cu
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
Universitatea din București, cu teza "Asupra proprietăților generale ale variabilelor statistice independente". Din comisia de doctorat au făcut parte Dimitrie Pompeiu, președinte, Anton Davidoglu și Octav Onicescu. Începând din 1937, Mihoc a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi în mecanică, apoi în algebră și calculul probabilităților. Între 1942 și 1946 a fost conferențiar de matematici generale la Facultatea de fizică-chimie. În 1946 a fost numit profesor de matematică financiară la Academia comercială din București (1946-1949). În 1948, după reforma educației
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]
-
specialitate din țară și străinătate, comunicări publicate în volumele unor manifestări științifice internaționale și naționale, manuale didactice și culegeri de probleme publicate în edituri didactice în mai multe ediții etc. În cadrul activității de cercetare științifică au fost abordate probleme de mecanică teoretică, de teoria mecanismelor, de stabilitate elastică și de dinamica autovehiculelor și mașinilor.
Radu Voinea () [Corola-website/Science/306700_a_308029]
-
2005 - 5 aprilie 2007). s-a născut la data de 15 decembrie 1947 în orașul Ocna Mureș, aflat pe atunci în județul Alba (interbelic). După absolvirea în anul 1965 a Liceului Teoretic din Ocna Mureș, a urmat cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, obținând diploma de inginer. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la I.M.A.I.A. Sibiu (august 1972-septembrie 1978), apoi, în septembrie 1978, a devenit cadru universitar la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
urmat cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, obținând diploma de inginer. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la I.M.A.I.A. Sibiu (august 1972-septembrie 1978), apoi, în septembrie 1978, a devenit cadru universitar la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj. În anul 1990 a obținut titlul științific de Doctor inginer în specializarea Tehnologia construcțiilor de mașini (TCM) cu teza "Contribuții privind profilarea rotoarelor cu doi lobi de la suflantele pentru transport pneumatic". În prezent, Mihail Hărdău
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
perfecționare la universități din alte țări: Universitatea din Annecy, INSA Toulouse, Universitatea din Poitiers (Franța) și la Universitatea din Wuppertal (Germania). A realizat un nou laborator destinat disciplinei "Metoda Elementului Finit". El este membru al Consiliului Profesoral al Facultății de Mecanică din cadrul UTCN și membru al Senatului UTCN. De asemenea, a deținut funcțiile de șef al Catedrei de Rezistența materialelor din cadrul UTCN; redactor la Buletinul Științific al Universității Tehnice, secția Materiale, Construcții de mașini; expert evaluator al Consiliului Național al Cercetării
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
analitice și experimentale prin tensometrie electrică rezistivă, prin fotoelasticimetrie și determinări numerice prin Metoda Eelementului Finit (MEF). De asemenea, el este membru al Asociației Române de Tensometrie (ARTENS). A participat la un număr mare de simpozioane de metode experimentale în mecanica solidului de la Baden-Viena, în Austria (1994), la Sopron - Ungaria (1995), la Teplice - Slovacia (1996), la Porec - Croația (1997), la Praga (2000), la Steyr - Austria (2001) respectiv la Gyor - Ungaria (2003), la Congresul de mecanică de la Strasbourg în Franța (1995) și
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
de simpozioane de metode experimentale în mecanica solidului de la Baden-Viena, în Austria (1994), la Sopron - Ungaria (1995), la Teplice - Slovacia (1996), la Porec - Croația (1997), la Praga (2000), la Steyr - Austria (2001) respectiv la Gyor - Ungaria (2003), la Congresul de mecanică de la Strasbourg în Franța (1995) și la Congresul de mecanică aplicată de la Ostinek în Polonia (1996). De asemenea, a publicat lucrări la Trieste în Italia (1992), la Düsseldorf în Germania (1992) respectiv în Journal of Mechanical Design, MD-03-1112, USA, (2003
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
în Austria (1994), la Sopron - Ungaria (1995), la Teplice - Slovacia (1996), la Porec - Croația (1997), la Praga (2000), la Steyr - Austria (2001) respectiv la Gyor - Ungaria (2003), la Congresul de mecanică de la Strasbourg în Franța (1995) și la Congresul de mecanică aplicată de la Ostinek în Polonia (1996). De asemenea, a publicat lucrări la Trieste în Italia (1992), la Düsseldorf în Germania (1992) respectiv în Journal of Mechanical Design, MD-03-1112, USA, (2003). Mihail Hărdău este căsătorit.
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
cavitație la pompele centrifuge cu turație specifică joasă", tot sub îndrumarea lui Aurel Bărglăzan, care în acest moment era membru corespondent al Academiei. În 1972 obține titlul de doctor docent. și-a început cariera de cadru didactic al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara în 1949, parcurgând de-a lungul anilor toate gradele didactice și îndeplinind diverse funcții specifice: asistent suplinitor (1 ianuarie 1949), șef lucrări (aprilie 1949), conferențiar suplinitor (1 octombrie 1951), atestat conferențiar (1956), profesor titular provizoriu (1962
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
al Academiei Române în perioada 1 martie 1974 - 2 februarie 1990 și președinte ad-interim al ei între 25 decembrie 1981 - 13 noiembrie 1984. Pe parcursul carierei sale, profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
și președinte ad-interim al ei între 25 decembrie 1981 - 13 noiembrie 1984. Pe parcursul carierei sale, profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
1981 - 13 noiembrie 1984. Pe parcursul carierei sale, profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968-1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972-1976
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
din România, cea a universităților de educație și cercetare științifică. În anul 1940 se pun bazele învățământului superior în Brașov, în cadrul "Academiei de Comerț și Studii Industriale". În 1948 a fost înființat "Institutul de Silvicultură", iar în 1949, "Institutul de Mecanică". În 1953 "Institutul de Silvicultură" a devenit "Institutul Forestier", iar în urma fuzionării dintre acesta și "Institutul de Mecanică", a luat ființă "Institutul Politehnic din Brașov". În cadrul acestui institut în anul 1959 ia ființă secția de "Industrializare a Lemnului", iar în
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
în Brașov, în cadrul "Academiei de Comerț și Studii Industriale". În 1948 a fost înființat "Institutul de Silvicultură", iar în 1949, "Institutul de Mecanică". În 1953 "Institutul de Silvicultură" a devenit "Institutul Forestier", iar în urma fuzionării dintre acesta și "Institutul de Mecanică", a luat ființă "Institutul Politehnic din Brașov". În cadrul acestui institut în anul 1959 ia ființă secția de "Industrializare a Lemnului", iar în 1964, secția de "Tehnologii de Fabricație". În 1960 se înființează "Institutul Pedagogic" (Matematică, Fizică - Chimie, Biologie), iar ulterior
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
Prin fuzionarea celor două institute, respectiv cel Politehnic și cel Pedagogic, în 1971, se transformă denumirea în "Universitatea din Brașov". Structura Universității din Brașov, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1285/15 oct. 1971, cuprindea opt facultăți: Facultatea de Mecanică; Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini; Facultatea de Silvicultură și Exploatarea Pădurilor; Facultatea de Industria Lemnului; Facultatea de Matematică și Informatică; Facultatea de Fizică-Chimie; Facultatea de Științe Naturale și Agricole și Facultatea de Muzică. În anul 1991, la propunerea "Senatului
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
Matematică-Informatică", "Facultatea de Litere" și "Facultatea de Sport și Educație Fizică". Din același an funcționează "Colegiul Universitar Pedagogic și de Filologie și Colegiul Universitar Medical". În anul 2003, din cadrul Facultății de Silvicultură se desprinde "Facultatea de Construcții", iar "Facultatea de Mecanică" devine "Facultatea de Inginerie Mecanică". În anul 2004, Catedra deja existentă, de Psihologie - Pedagogie - Metodică, înființează o structură autonomă și anume, "Facultatea de Psihologie și Științele Educației", anul 2009 reprezentând an jubiliar, 10 ani de funcționare. Începând cu anul universitar
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
(18 august 1930, Ploiești, România - 16 aprilie 2007, Blacksburg, Virginia, SUA) a fost un profesor de inginerie și mecanică la Universitatea Virginia Tech și supraviețuitor al Holocaustului. Domeniile sale principale de cercetare și expertiză erau aeroelasticitatea și aerodinamica sistemelor instabile. Profesorul Librescu a decedat prin împușcare în masacrul petrecut în 2007 la Virginia Tech, în timp ce încerca să blocheze intrarea
Liviu Librescu () [Corola-website/Science/306904_a_308233]
-
activ în partidul liberal condus de Gheorghe Tătărescu. Liviu s-a ocupat cu învățătura și datorită talentului său a continuat să învețe și în perioada comunistă deși avea "origine socială nesănătoasă". În continuare, a lucrat la "Institutul de cercetări de mecanică aplicată al Academiei RPR" și a înaintat în științe făcându-și un bun nume de savant. Liviu a reușit să trimită clandestin în străinătate un manuscris care a fost publicat în Olanda. Mai târziu, a primit premiul "Traian Vuia" al
Liviu Librescu () [Corola-website/Science/306904_a_308233]
-
teorie științifică nu oferă un model satisfăcător pentru a explica sau prevedea toate rezultatele. De exemplu, teoria luminii ca undă nu explică efectul fotoelectric, cu toate că explică cu succes rezultatele obținute în experimentul cu cele două fante. Oricum, teorii bazate pe mecanica cuantică oferă un model explicativ adecvat pentru ambele fenomene. Este o eroare logică să se afirme căci datorită faptului că un fenomen nu este explicat de nici o teorie științifică actuală, o mai bună teorie științifică nu va putea fi găsită
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
Este unul dintre liderii Partidului „Reînnoirea” ("Obnovlenie"). s-a născut la data de 19 iunie 1968 în orașul Rîbnița, în familie de muncitori. După absolvirea Liceului nr. 2 din Rîbnița în anul 1985, a studiat un an la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutul Agricol din Chișinău, apoi și-a făcut stagiul militar. A studiat apoi la Facultatea de Drept a Universității de Stat "T.G. Șevcenko" din Tiraspol (1992-1996) și la Facultatea de comerț exterior a Academiei de Comerț Internațional a Federației
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
a părăsit școala "Escola de Minas" pentru a se duce la Paris. Primul lucru pe care l-a făcut când a ajuns în capitala Franței, a fost să își cumpere un automobil.Mai târziu, a urmat cursuri de fizică, chimie, mecanică și electricitate fiind ajutat în particular de un profesor. Santos-Dumont se considera ca fiind primul sportiv al aerului. Pentru a învăța cum să piloteze un balon, inițial a angajat un pilot profesionist. A învățat foarte rapid cum se pilotează un
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
multor lentile, având forme diverse și coeficienți de refracție diferiți. A obținut, de asemenea, și rezultate în cazul problemei aberațiilor de sfericitate. Prin studiul ecuațiilor diferențiale ale dinamicii, D'Alembert a creat edificiul monumental al mecanicii clasice. De asemenea, utilizând mecanica newtoniană, a pus bazele mecanicii cerești. În 1743 D'Alembert a publicat celebrul său „Tratat de dinamică” ("Traité de Dynamique"), în care, printre altele, a enunțat principiul cantității de mișcare, cunoscut și sub numele de „principiul lui D'Alembert”. Acest
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]