4,850 matches
-
cu o fată foarte drăguță pe nume Shanti, care mi-a spus că ea și prietena ei, Kendra, erau În căutarea unei persoane dispuse să se mute În apartamentul lor din Upper East Side, Într-o cameră care era cam micuță, dar care avea fereastră, dulap În perete și chiar un perete de cărămidă aparentă. Cu o chirie de opt sute de dolari pe lună. Am Întrebat-o dacă apartamentul dispunea de baie și bucătărie. Dispunea (nu avea mașină de spălat vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă grăbesc - ea se putea Întoarce din clipă În clipă! M-am repezit Într-una dintre chicinete și am Înhățat cu mâinile câteva cuburi de gheață, suflând În ele să nu-mi Înghețe palmele. Suflatul era doar la un mic, micuț, mititel pas spre a le linge - să o fac? Nu! Fii deasupra, ridică-te deasupra unui asemenea comportament. Nu Îi scuipa În mâncare și nu-i linge cuburile de gheață. Doar ești o persoană superioară, nu poți face așa ceva! Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și adevăratul dormitor și avea faianță roz Pepto și zugrăveală roz. Mă rog. Cam de prost gust. Am intrat În dormitorul adevărat, care era cu mult mai mare decât cel decupat din living, și am aruncat o privire. Un dulap micuț, un ventilator montat În plafon și o fereastră mică și murdară, cu vedere directă spre un apartament din clădirea de vizavi. Lily dorise apartamentul ăsta, iar eu mă declarasem, fericită, de acord. Ea prefera să aibă mai mult spațiu, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foarte drăguți - n‑a fost mare lucru. N‑am avut zăbrele sau alte chestii de‑astea. A râs, dar râsul ei mi s‑a părut forțat. Am digerat toate astea câteva momente și am Încercat să mă Împac cu imaginea micuței hippie Lily, Încolțită Într‑o celulă Îmbâcsită de urină de o lesbiană furioasă și posesivă. — Unde dracu’ a fost Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă În toată povestea asta? Te‑a lăsat pur și simplu să zaci În pușcărie? Dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
agentul meu. Ciudat că nu v‑am văzut... — Eram În fundul localului, cam pe după bar, am intervenit eu repede și mi‑am recâștigat cât de cât stăpânirea de sine. Din fericire, fusesem atentă atunci când Emily mă făcuse să privesc o fotografie micuță a localului, găsită pe site‑ul citysearch.com, când voise să decidă dacă era un restaurant bun pentru o Întâlnire. — Aha. A dat din cap și părea ușor distrat și mai drăguț ca oricând. — Deci, erați În căutarea unui local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tuturor și să ne facă viața iadul pe pământ zile În șir. Ei, În fine, așa că am făcut poza asta, pe post de cadou de consolare pentru Linda. Și știi ce a făcut? A xeroxat‑o și a făcut‑o micuță, ca să‑i Încapă În portofel! M‑am gândit că o să te distrezi dacă o vezi. Fie și numai ca să‑ți amintești că nu ești singură. Ție ți‑e cel mai greu, dar În mod clar nu ești singură. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am gândit inițial să mă duc la părinții lui Christian să le mulțumesc, dar m‑am răzgândit și m‑am Îndreptat direct spre ieșire, unde el se sprininea de tocul ușii, cu o expresie Încrezută și satisfăcută pe față. — Ei, micuță Andy, te‑am distrat bine astă seară? s‑a blbâit el ușurel din cauza băuturii, și În momentul acela mi s‑a părut absolut adorabil. — A fost bine, desigur. — Doar bine? Am vaga impresie că ai fi dorit să te duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a plăcut trusa?“. Iar el a zis: „Ei, a fost ca lumea“, dar el credea c-o să-i arate cum să facă magie pe bune, iar acolo erau doar scamatorii. Își mușcă buza și clătină capul. Doar simple scamatorii! Bietul micuț. Avea vreo opt ani. Helen zîmbi. Cred că-i plăcut să ai un frățior. Eu și fratele meu aveam vîrste apropiate și nu făceam decît să ne certăm. Odată mi-a legat o coadă de mînerul ușii și apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ești aici sau cu cine ai umblat. Dacă vrei să știi, eu cred că legile suicidului sînt tîmpite. Cine ți-a zis asta? Întrebă Duncan cu o voce groasă. — Nu contează. Las-o baltă. — Wainwright? Sau Binns? — Nu. — Cine, atunci? Micuța și ciudata Stella, bineînțeles, spuse Fraser privind În lături. — Ea! zise Duncan. Îmi face scîrbă. Toți ăștia, toată gașca lor. Nu vor să se culce cu fete, dar se poartă ca ele. SÎnt mai răi decît fetele! Au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
războiului, îi este muză rea, răzbunătoare, apărătoarea celor slabi care nu știu să lupte. Eram copii pe străzi: multe fete și un băiețel, adică eu slab, pipernicit, dacă nu aveam pantaloni scurți ai fi zis că sunt o fetiță mai micuță; mă veghea sora mea dar și toate fetele, eram păpușa lor. Aveam numeroși dușmani printre prieteni, prea aveam acces la toate jocurile fetelor și normal stârneam invidii groaznice. Într-o zi, a vrut unul să mă cotonogească, era atât de
Prieteni du?mani by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83905_a_85230]
-
De multe ori o ajutam pe Senciuca la curățit mormintele, la pus flori sau la cosit iarba. Cuprinși de un aer solemn, alergam la marginea cimitirului, acolo unde începea dealul Spătărești și culegeam brațe cu flori să punem la mausoleul micuț, dar și la alte morminte mai vechi. Mergeam în pelerinaj și citeam numele evreilor pe care îi cunoscusem și care plecaseră dintre noi: Bercu, Șmil, Leib, Ștrul, Șelima, Meir și mulți alții. Lăsam câte o floare la fiecare .. Ne întâlneam
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
noroi, care fuge cu pași mărunței prin ploaia deasă, fără să ocolească bălțile. Sub brațul slăbănog, turtită, stă o pâine, umezită deja și mușcată la un capăt. Nu știu de ce, dar am certitudinea că nu voi scapa ușor de privirea micuței Roza, o fetiță cu nume de floare, plină de tristețe, de neputință, a cărei petale au început deja să cadă, înainte de vreme... Ploaia mocănească nu mai contenește, ci continuă să-și cearnă lacrimile peste un ținut atât de bogat și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Reddy dragă, tre’ să termini cu prostiile astea gen gospodina desăvârșită. privește-le În ochi pe celelalte mame & spune-le: sunt ocupată & mândră de asta, altfel o s-o sfârșești rău. spune-i lui rod că ai o problemă menstruală gravă. micuții australieni sunt și mai oripilați de problemele femeiești decât briții. ciao xxxxxx Arunc o privire În birou și o văd pe Candy gâlgâind dintr-o cutie de suc cu care apoi Închină În cinstea mea. Până de curând, Candy nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
expediez cu poșta de categoria a doua, așa că mă așez la coada pentru timbre de categoria Întâi. Dau apoi din coate să-mi fac loc În Înghesuiala de la raionul cu alimente de la Selfridges’ ca să cumpăr brânză și bomboanele acelea florentine micuțe care-i plac Barbarei. Odată ajunși la Barbara și Donald, cărăm tot ce era În mașină, punem cadourile sub brad și mâncarea și băutura În bucătărie, iar ei spun În cor: —Vai, Richard, Îți mulțumim că ai adus vinul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eram acolo. Și mai era și convingerea intimă, neexprimată, că tu l-ai fi prins la timp. Că ai fi ajuns la colțul mesei Înainte ca ea să se lovească cu capul de el, la asfalt Înainte ca genunchiul lui micuț... Awacs 1, nu așa Îi spun cei de la forțele aeriene? Natura o dotează pe Mamă cu un sistem de alarmă și Mama e convinsă că nici o persoană care are grijă de copil și nici un bărbat nu pot egala viteza ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-ului. Nu pot să nu observ că Chloe-Zoe e Îmbrăcată mai degrabă pentru o petrecere a burlacelor decât pentru o dimineață geroasă de februarie. Poartă un maiou portocaliu pe care scrie cu paiete roz Cum Îți plac? chiar În dreptul sânilor micuți, dar obraznici. De când au Început prezentatoarele emisiunilor pentru copii să arate mai degrabă ca niște minore care te pot băga În pușcărie decât, să zicem, ca respectabila Valerie Singleton 1? —Richard? — Da. —Ben se tot joacă cu puța. Ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
baia minusculă și Înghețată cu un calorifer care miroase a aer Încins și l-am convins pe Ben să stea În pătuț, eu și fiica mea ne găsim un loc lângă șemineu - doi bușteni care ard mocnit parcă În ciudă. —„Micuței domnișoare N-am Timp nu-i plăcea nimic mai mult decât să lucreze din greu, să fie tot timpul ocupată. Se trezea În fiecare zi la ora trei dimineața. Apoi, domnișoara N-am Timp citea un capitol din cartea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atunci. Lumea a zis că am avut noroc; eu nu sunt de acord. Cred că e ceva instinctiv: trebuie că ne place să avem niște alimente de bază În dulap pe care să putem conta pentru a hrăni toate gurile micuțe din peșteră când tigrul cu colți sabie blochează intrarea peșterii.) În timp ce-mi desfac valiza Înainte de a coborî la cină, descopăr un plic mare pe care scrie „A nu se deschide până duminică!“, cu scrisul lui Richard. Îl deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trimis acum aproape șase ani o fetiță bebeluș cu noi acasă de la spital, au uitat să ne dea și un manual care să cuprindă sensul vieții. Mi-l amintesc pe Richard ducând-o de la mașină În casă, În scaunul ei micuț cu mâner uriaș, și așezând-o extrem de ezitant pe podeaua sufrageriei. (În faza aceea, Încă mai credeam că am putea s-o frângem, neștiind că mai degrabă se va Întâmpla invers.) Ne-am uitat la fiica noastră și apoi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am secrete ca s-o păstrez lângă mine. Când mă aplec s-o pup, Îi spun: —Morantic e o țară grozavă. Poate pentru că vede ceva trist În privirea mea, fiica mea se Întinde și-mi ia mâna În mâna ei micuță. Ceea ce mă face pentru o clipită, nu mai mult, să am senzația că țin mâna mamei mele, răcoarea ei, Îmbinarea oaselor. — Poți să vii și tu În Morantic, mami, Îmi spune ea. Nu e foarte departe. Nu, puiule, spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
protestat, mi-a zis: „Katharine, să fii o mamă bună Înseamnă și să ai destulă energie ca să faci față acestui rol“. Și mi-a luat fetița, care Își Închidea și deschidea mânuțele ca niște frunze de palmier În acvariul ei micuț de plexiglas. Cu capul Înainte, am plonjat În puțul de mină al epuizării fizice. S-ar putea să fi fost câteva ore mai târziu - parcă trecuseră numai câteva secunde- când am auzit-o plângând. Până În acel moment, nu știusem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de a mă tot afunda e imens. Intru acum și s-ar putea să stau o vreme acolo. Înapoi sus, mă uit ce face Momo. Are pleoapele Închise, dar ochii i se zbat ca niște fluturi de noapte. Visează, biata micuță. Îi sting veioza, iar atunci deschide ochii și-mi șoptește: —La ce te gândești, Kate? Ah, mă gândeam la ce ți-am spus la prima noastră Întâlnire. —Mi-ai spus că trebuie să nu mai spun „Îmi pare rău“. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
castelului Swyre. Pentru protipendada britanică, „în vecinătate“ înseamnă o distanță de douăzeci de minute de mers cu mașina. De când mă știu, de fiecare dată când treceam prin fața porților castelului, mami exclama de parcă chiar în clipa aceea îi trăsnise prin minte, „Micuțul conte e de vârsta ta! E cea mai bună partidă din Northamptonshire!“ (Vorbea despre vecinul nostru de șase ani, pe care, de fapt, nu-l întâlnisem niciodată.) —Mamă, nu am decât cinci ani și jumătate. Nu mă pot căsători înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care, de fapt, nu-l întâlnisem niciodată.) —Mamă, nu am decât cinci ani și jumătate. Nu mă pot căsători înainte de vârsta de șaisprezece ani, îi răspundeam. —Pregătește-te din timp! Vei fi cea mai frumoasă fată, te vei mărita cu micuțul conte din vecini și vei locui în castelul ăsta arătos, cu mult mai grandios decât oricare dintre castelele cunoștințelor noastre. —Mamă... — Vrei să spui „mami“. Încetează cu „mamă“ și cu accentul ăsta american, care nu te avantajează, sau nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era mama. Nu că i-aș fi împărtășit toate detaliile vieții mele amoroase din Manhattan, ci a citit despre noi într-un ziar de scandal și m-a sunat să verifice dacă-i adevărat sau nu. —Iubito, am auzit că micuțul conte ar putea veni acasă de Crăciun - era mijlocul lunii decembrie - și sunt convinsă că voi doi sunteți făcuți unul pentru celălalt. Am tras adânc aer în piept. —Mamă, eu sunt sigură că micuțul conte n-o să mă poată suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]