10,460 matches
-
miere. 9. A luat mierea în mînă, și a mîncat-o pe drum; și cînd a ajuns la tatăl său și la mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului. 10. Tatăl lui Samson s-a coborît la femeia aceea. Și acolo Samson a făcut un ospăț, căci așa făceau tinerii. 11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăși, care au stat împreună cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
în ziua a șaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Și ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii. 18. Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a șaptea, înainte de apusul soarelui: Ce este mai dulce decît mierea, și ce este mai tare decît leul?" Și el le-a zis: Dacă n-ați fi arat cu juncana mea, nu mi-ați fi dezlegat ghicitoarea." 19. Duhul Domnului a venit peste el, și s-a coborît la Ascalon. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Sfetitelor. --De ce a vândut “giupâneasa” aceste bunuri? --Pentru că “Ioniță păharnic a luat cu zapisul său, la văletul 7257 (1749) ghenarie 3, o pungă de bani, cinci sute lei, de la Umeru neguțitoriu turcu,... ca să-i dea de acei bani miere în toamnă... și toamna n-au avut să-i dea miere, nici au putut să-i dea banii... și nici la al doile an, nici la al triile, încă nici până acum, la văletul 7261, banii... nu s-au plătit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
păharnic a luat cu zapisul său, la văletul 7257 (1749) ghenarie 3, o pungă de bani, cinci sute lei, de la Umeru neguțitoriu turcu,... ca să-i dea de acei bani miere în toamnă... și toamna n-au avut să-i dea miere, nici au putut să-i dea banii... și nici la al doile an, nici la al triile, încă nici până acum, la văletul 7261, banii... nu s-au plătit, nici miere,... și datorie au rămas asupra capului mieu și a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
toamnă... și toamna n-au avut să-i dea miere, nici au putut să-i dea banii... și nici la al doile an, nici la al triile, încă nici până acum, la văletul 7261, banii... nu s-au plătit, nici miere,... și datorie au rămas asupra capului mieu și a copiilor noștri ce-am avut dimpreună. Deci, acum apucându-mă... pre mine cu strânsoare și cerșindu-și banii săi cu dobândă, eu n-am avut altă facere ca să mă scutur de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
capitala țării, ci s-au așezat prin diferitele ținuturi ale țării și mai ales în satul Brătila de Jos din fostul ținut al Adjudului, unde șiau cumpărat proprietăți. Ei făceau negoț cu sare, cu ceară de albine, cu vinuri, cu miere, lână și altele. În afară de această preocupare, acești zugravi erau cărturarii și artiștii vremii. În afară de limba română pe care o vorbeau și o scriau, ei cunoșteau bine și limba greacă, poate și limba turcă”<footnote Constantin A. Stoide, Știri despre câțiva
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
împresoară locurile vecinilor lor. Ai dreptate, fiule. Și nu este nici pentru ultima oară. Uite cum peste același loc al lui Iane Hadâmbul, aflat acum în stăpânirea vel logofătului Ilie Catargiul, iazoviții se întind ca și cum locul i-ar atrage ca mierea pe muște. Drept urmare, la 26 octombrie 1721 (7230), Mihai Racoviță voievod judecă pricina lui Ilie Catargiul vel logofăt cu „iazovitul leșescu, pentru un loc de casă cu pivniță de piatră, care loc iaste pe Ulița Mare, lîngă Mitropolia Vechie, ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mea că umblă iazoviții tot cu năpaste, care cum vine, unul după altul, să ia locul dumisale, i-am dat domnie mea și pe acesta Martin și pe alții, care ar mai veni, rămași din toată legea țărăi”. Și cum mierea atrage tot mai multe muște, tot așa și acest loc și case au atras alți doritori de avere nemuncită...Pentru aceea, Mihai Racoviță voievod ține o nouă judecată la 26 iulie 1725 (7233). De această dată, însă, s-a ivit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
numiților preoți ai catolicilor ca să aibă a-și zidi o biserică de piatră, după putința și starea lor...pe locul acel, unde au fost și mai înainte biserica acea de lemn”. Ei da! Așa parcă mi-ai uns inima cu miere, fiule, pentru că din acest hrisov am văzut mărinimia lui Grigorie Alexandru Ghica voievod! Din nou am rămas surpins de sufletul cald al bătrânului. El însă nu m-a lăsat să meditez prea multă vreme la spusele lui, ci a reluat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de piiatră le-au vândut Paraschiva cu ficiorii săi lui Mihălachii Rusul blănariul. Și de la domniia mea încă dăm și întărim pe acele casă...lui Mihalachii Rusul blănariul ca să-i fie direaptă cumpărătură”. Spuneam eu că multe muște trag la miere pe această uliță. Așa s-a întâmplat și cu Gligorașco, care a spus că este rudă cu Paraschiva și i se cuvenea lui să cumpere casa. La 5 mai 1702 (7210) însă, Constantin Duca voievod, luând în seamă și o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mănăstirii” contra „a șaizeici de stupi”. Ei, ce zici, părinte, sfinția sa egumenul a făcut o afacere bună ori...? Și încă ce afacere! Ce? E lucru de nimic să primești șaizeci de stupi pentru o bucățică de loc nefolositor? Stupii fac miere, ceară, lăptișor de matcă și propolis...Și pe deasupra se și înmulțesc...Asta numai dacă nu sunt lăsați de izbeliște. Pentru că de unde ne aflăm se vede foarte bine Curtea domnească cu „Biserica despre Doamna” ridicată deasupra turnului porții, mi-a venit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
viitorului președinte a coincis în acel an, cu încheierea completă a perioadei de fermentație a vinului. Și nu a oricărui vin, ci a vestitului vin de Murfatlar, (un vin al dracului de tare și de bun, de poate unge cu miere orice inimă de cronicar). Gheorghe Babanu Otonel, unul dintre puținii martorii oculari mai treji la vremea ceea, relatează evenimentul: "Moașa transpira abundent și urla spre masa ginecologică pe care stătea tânăra Elena Băsescu: "Ieși afară, minunăție rară!". Dar de ore
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
eu unele măsuri pentru a fi cunoscut cât de cât în țara aceasta, unde s-a lansat cu succes sloganul, cu mare priză mai ales la publicul, cu serioase îmbunătățiri de silicon, slogan care sună ca o întrebare muiată-n mierea dorințelor: „Cum să devii vedetă în 24 de ore?”. Și răspunsul, de obicei nu este chiar atât de tâmpit, ca de exemplu un enunț al guvernului Boc. Ba am putea spune din contra, numai cu condiția să te numești Nicoleta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
încercănați. Știu doar că îi vorbea și îl privea în ochi și Ostiță se liniștea ca și cum cineva i-ar fi administrat o doză de calmant puternic. Mereu mă întrebam ce-i spunea tata... De fiecare dată ne aduce faguri de miere și multă miere de albine, o găleată plină, noi mâncam dar simțeam că vizitele astea îl epuizau. Niciodată nu a refuzat-o pe bătrână. Și bâtrâna îi mulțumea, așa cum mulțumești unei icoane. După ce a murit tata, Ostiță mai trăia. Bătrâna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
că îi vorbea și îl privea în ochi și Ostiță se liniștea ca și cum cineva i-ar fi administrat o doză de calmant puternic. Mereu mă întrebam ce-i spunea tata... De fiecare dată ne aduce faguri de miere și multă miere de albine, o găleată plină, noi mâncam dar simțeam că vizitele astea îl epuizau. Niciodată nu a refuzat-o pe bătrână. Și bâtrâna îi mulțumea, așa cum mulțumești unei icoane. După ce a murit tata, Ostiță mai trăia. Bătrâna ne vizita și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde hrănit de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se printre ei, crezând că și ei sunt oameni. Nu departe de aici, murmură marea același cântec neuitat de veacuri. Pe țărmul mării
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a poverii? Oamenii se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în anul 1641, a închinat tuturor celor douăzeci de lăcașuri athonite mănăstirea Trei Ierarhi, construită de el în orașul Iași, pentru ca ele să împartă toate veniturile de pe domeniile acestei mănăstiri”. Numai să nu fie de deochi! Destupă doar buduroiul cu miere și să vezi cum se adună muscăretul!... Iaca o dovadă în plus, și încă ce dovadă, că averile mănăstirilor noastre au curs fără oprire către Athos sau Ierusalim... Mai grav, fiule, este faptul că pe lângă bunuri de rând și bani
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mustrând pe cineva... În timp ce mergeam spre locul de unde se auzea glasul călugărului, îmi încordam privirea ca să văd pe cine mustră... dar... țipenie! Ajuns mai aproape, am deslușit și cuvintele: „Da’ ce crezi tu, Martine, că eu ascund aici găvănosul cu miere? Te apuci și rupi bunătate de gard și... mai zici că suntem... prieteni. Ar cam trebui să-ți fie rușine la obraz!... Da’ ce-mi bat eu capul, că tu tot nu pricepi și tot cum știi faci”. După o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
300-400 de ocale. Și apoi trei poloboace ar cam fi ajuns la vreo 900 ocale de vin... ceea ce ar însemna - să nu fie de deochi - că se cam bea în sfânta mănăstire fără să se scoată măcar o para chioară. Miere să fie, fiule, că muște se adună cu nemiluita! Eu zic să mergem mai departe, părinte. Uite că în inventarele întocmite de egumenul Sofronis la 1 iunie 1761 (7269) și cel făcut de epitropii mănăstirii la aceeași dată găsim un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
suavi ea mă sorbea, Oftînd cu dulce răsuflare. Pe murgul meu am așezat-o, Privind-o timp de ore bune; Căci ea cîntă și tot cîntă, Un cîntec că al unei zîne. Ea mi-a cules dulci rădăcini, Din scorburi miere de albine, Și-n vorbe ce sunau ciudat, Mi-a spus "Mi-e drag de tine." M-a dus în grota ei vrăjita, Și-a lăcrimat, și-a suspinat, Iar ochii-i triști, înfiorați, De patru ori i-am sărutat
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
de soare; Limbi de foc ce se-ncovoaie, Fire de aur în bucle ușoare. Ochii tăi...sunt întreaga natură; Cu păduri verzi și ape cristaline Și cerul albastru plin de lumină. Buzele tale...petale de flori; Roșii precum vinul de mură, Mierea iși trage dulceața din dulceața lor. Pielea ta...zăpada nouă; Apa proaspăta de munte, Floare albă de bumbac. Glasul tău... o simfonie; Privighetori cântând în cor, Sunet căzut dintr-o harpă din cer. Chipul tău... plin de lumină; Radiază ca
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93417]
-
David la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, și Barzilai Galaaditul din Roghelim, 28. au adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături, 29. miere, unt, oi, și brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David și poporului care era cu el, ca să mănînce, căci ziceau: "Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală și de sete, în pustie." $18 1. David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu. Nu poți să aștepți până luni? Vivian se încruntă către mine. Aș spune că exact asta a sperat. Să-i dau posibilitatea să se lanseze direct într-una din tiradele ei favorite. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a căutat, hămesită, să se bucure de apreciere, faptul că șeful mi-a spus, în esență, că sunt de rahat, era o lovitură serioasă. Nimeni nu mai urlase la mine - cel puțin, nu cu atâta răutate și ură. Luna de miere se încheiase în mod oficial. Iubito, nu se poate să fi fost chiar așa de rău, a ciripit Randall, învârtindu-și gheața în paharul cu whisky. De vreme ce Bea plecase deja către Long Island, apelasem la Randall în calitate de persoană de rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]