6,419 matches
-
să te distrezi? Deci Îl voia pentru a-l chinui. Dar el se Învățase să fie chinuit, și voia să meargă la petrecere, toți mergeau. Ești foarte drăguță, mititico, spuse Emma atingând ușor obrazul Camillei. Ce fetiță dulce. Un adevărat miracol, dacă te gândeai la superioritatea disprețuitoare pe care o afișa mama ei. — Dar vezi, noi nu mai locuim Împreună cu tatăl lui Kevin, de aceea nu poate să-l aducă el acasă, e de-a dreptul imposibil. Deci, e nu. Camilla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
continua să sune. Patru beep-uri, apoi cinci, apoi șase, zece. Persoana care suna - fără Îndoială Meri sau Poldo, sau Ago, neliniștiți de criza de la Battello Ubriaco, pe punctul de a fi dați afară dacă nu s-ar fi Întâmplat un miracol În care nici unul din ei nu credea - nu se dădea bătută. Dincolo de catedră, profesorul Începu să se agite scandalizat. Celălalt examinat tăcu. În tăcere, muzica Îndepărtată și difuză deveni din ce În ce mai clară: soneria telefonică Înșira notele - de-acum ușor de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
certat cu el? se informă Antonio. — Da, răspunse Kevin. Trebuie să-l pedepsești. — OK, Îl asigură Antonio. Ce vrei să-i fac? Trebuie să-i dai jos pantalonii și să-i Înfigi un fitil În fund, spuse Kevin. Se Întâmplase miracolul: nu se mai bâlbâia. Antonio râse uimit de cruzimea grăsuțului pinguin orb. Dar În același timp era mândru de el. Deci Kevin nu era un pămpălău fricos, așa cum se temuse. Era fiul lui. Și Îi semăna. Avea același păr negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strigat. Au auzit-o. Și nimeni nu a ajuns la timp. Să se arunce În gol. Poate schelele. Poate vreun cârlig, vreun tub al unui panou publicitar, o streașină i-ar fi Încetinit căderea. Șase etaje, imposibil, practic doar un miracol. Dar copiii au mii de vieți. Dar s-a Întors Înăuntru. De ce? Poate și-au spus ceva - era totuși tatăl ei. Poate că a convins-o. S-a chircit sub masă. S-a chircit și el sub masă? O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și omul care făcuse popas sub dud. Îi intrase în sânge, îl umpluse pe dinăuntru, iar acum vedea cu ochii lui. Și acesta a fost un moment pe care l-a ținut minte. A deschis ochii și l-a izbit miracolul. Nimic din ceea ce văzuse înainte nu mai era așa. Lumea se deschisese într-o mie de culori. Fiecare părticică a ei i se deslușea acum: iarba măruntă, bătută deasupra pământului, cărarea îngustă care ducea în sat, pădurea din zare, cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strecura printre fâșiile late ale transperantului mov-prunos. Zogru stătea chiar în fața Giuliei, îmbrăcată cu o fustă scurtă, înflorată, mulată pe talie și încrețită pe poale. N-o văzuse până atunci cu fustă și se uita la ea ca la un miracol. Apoi a văzut-o cum ia telefonul și apasă prima literă. Să-l sune pe Andrei Ionescu i se părea în momentul acela o catastrofă. O și vedea atârnată de Andrei, în care el nu mai avea acces. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
unu al amândurora Timpul nimănui în parte Punctul din care pleacă un cerc Ești tu Eu sunt punctul în care sosește Noi Fiind un cerc într-un cerc Într-alt cerc Până-n punctul pereche neștiut Rătăcind speriat Pe traiectoria Timp. Miracol Am deschis larg o fereastra, Am privit spre zarea albastră, și-am gândit cam într o doară: Bine ai venit Primăvară! Mi-a fost dor de iarba verde, De ghiocelul ce vede Prima si întâia data Primăvara minunata Natura mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rămân recunoscătoare părinților mei pentru lucrurile pe care mi le oferă în fiecare an. Hodoiu David, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator. Pânișoară Elena-Ștefania Copilăria, paradis al fiecărei vieți ,,Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă și uluitoare.” (Eugen Ionesco) ,,Așa eram eu la vârsta cea fericită și așa cred că au fost toți copiii, de când în lumea asta și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care am fost absorbită de propria imaginație. Am tras din nou adânc aer în piept, ceva din mine parcă spunând că va fi ultima dată. Am deschis ochii. Am deschis ochii și așteptam. Nu știam încă sigur ce. Poate un miracol ce mă va salva sau poate așteptam sfârșitul sau poate că doar așteptam să revin la realitate. Cert este că așteptam... Deodată mi-am dat seama că totul a revenit la normal. Mirificul peisaj, lacul, seara, mânia naturii de a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a dat înapoi umil și a luat-o la fugă pe deal în jos de parcă îl urmărea o armată. Rebeca a văzut că mă uitam cu gura căscată și m-a lămurit ridicând din umeri: - Doar hoții vin să ceară miracole în afaceri. Ultimul pelerin din acea zi a fost o mamă care purta un copil destul de mare ca să meargă singur - de trei, poate chiar patru ani. Dar când l-a dezbrăcat, ne-am dat cu toții seama de ce încă îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
naștere. Dar Meryt a spus povestea în așa fel încât a reieșit că eu singură eram cea care salvase viața copilului supraviețuitor, care se născuse într-o zi așa de urâtă de zeul Set, zicea ea, încât a fost un miracol că a tras chiar și o gură de aer. Curând, la poarta grădinii lui Nakht-re au apărut mesageri de la cele mai mari case din Teba cu ordin să nu să întoarcă fără Den-ne moașa. Erau servitori ai unor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca cineva să supraviețuiască mai multe zile Într-o apă brăzdată de curenți reci. O șansă la un milion. Lucas nu credea că are mai mult de atît pentru a o păstra pe Marie. Asaltat de ziariști, skipperul salvat prin miracol - cum titrau unii - ceru pînă la urmă să fie lăsat În pace. - Ascultați, băieți, de zile Întregi visez la momentul ăsta. O s-o regăsesc În sfîrșit pe femeia pe care o iubesc... pentru ea am rezistat... Așa că lăsăm conferința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vor turna în pahare apa minerală. Un fel de isterie dementă a pus stăpânire pe mine. Știu că nu pot să fac asta. Dar, cumva, nu pot nici să mă dau bătută. Mă tot gândesc că o să se întâmple un miracol. Că o s-o scot eu cumva la capăt. O să reușesc eu cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să amestec. Arată ca o apă maronie dezgustătoare. Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm ? — Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se întâmplă o mică minune. Mă uit la lighean, încercând să-mi închipui un miracol. Dar nu pot. Nu sunt câtuși de puțin calmă și senină. Sunt mult prea încordată ; am nervii întinși la maximum, în tot corpul. Odinioară îmi controlam perfect fiecare minut. Până la secundă. Și acum să stau și să aștept să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așa mai departe. Și tocmai atunci s‑a Întâmplat să discutăm despre omul acela „charismatic” al cărui nume este, sau a fost, Rakhmiel Kogon. Rakhmiel semăna leit, era sosia actorului Edmund Gwenn, care l‑a jucat pe Moș Crăciun În Miracolul de pe strada 34. Dar Rakhmiel era un Moș Crăciun ostil, o persoană periculoasă, cu ochi injectați și Încruntați și o față În care mușchii mâniei erau puternic dezvoltați. Cobora pe coș, ca Moș Crăciun, dar nu urmărea decât să creeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta Vermont?Ă Între timp mânuia inept cuțitul de brânză, cu descărcări nervoase, incontrolabile, În degete. Când suna telefonul celular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
evreu ateu și după Auschwitz), Bloom s‑a plasat ideologic și politic În continuarea marii gândiri liberale continentale, pe care aș defini‑o cel mai bine situând‑o În jurul lui (Înainte, În timpul și după) Alexis de Tocqueville. E un mic miracol, dacă luăm În calcul cultura și ideologia din Statele Unite, mai ales după ultimul război mondial. Cu atât mai mult cu cât refuzul falsului „liberalism” al stângii nu l‑a dus pe Bloom În dreapta conservatoare, „liberală” În sensul a ceea ce George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Moss, un critic englez care a analizat În The Guardian primirea noului roman al lui Bellow până la 11 mai 2000, scria cu oarecare cinism (sau „vârstism”, discriminarea Împotriva vârstnicilor; În americană, ageism) că apariția editorială În discuție era un „mic miracol”, iar faptul că textul era „pasabil” devenea „aproape senzațional”. Performanța biologic-literară e salutată de mulți alți critici de Întâmpinare, sau Îi Îndeamnă pe mulți să nu aplice lui Ravelstein standardele valorice obișnuite, chiar exigentele standarde pentru care Bellow Însuși a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
După părerea lui Jones, în absolut nici o pictură fălcile și dinții nu arătau a fi evreiești. Primele numere din noua serie a Luptătorului creștin alb erau la fel de ilizibile ca și cele din vechea serie. Dar apoi s-a produs un miracol. Luptătorul a sărit de la patru la opt pagini. Formatul, litera și hârtia au devenit frumoase și incitante. Figurile dentare au fost înlocuite cu fotografii pline de știri, iar paginile au început să geamă de corespondență și semnături din întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
repezit pe scări în sus spre mansarda mea. Trecând pe lângă părintele Keeley și Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer am văzut că părintele plângea, iar Krapptauer luase poziție de drepți, cinstind ideea de familie anglo-saxonă. Ceva mai sus pe scări, Jones radia de plăcerea miracolului pe care îl înfăptuise. Își freca și iar își freca mâinile pline de inele. — E soția... soția mea! i-am strigat eu bunului meu prieten Kraft, când Helga și cu mine am pătruns în mansardă. Iar Kraft, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
atâtea ființe umane așa de puțin dornice să râdă, așa de incapabile să gândească, așa de dornice să creadă, să-și arate colții și să urască. Atâția oameni au vrut să mă creadă! Indiferent ce s-ar spune despre dulcele miracol al credinței care nu se îndoiește, consider capacitatea pentru o astfel de credință înspăimântătoare și absolut detestabilă. Germania Răsăriteană întrebase politicos guvernul Statelor Unite dacă nu cumva s-ar fi putut să-i fiu cetățean. Nu existau dovezi nici într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
asta și lui Resi. A început să plângă de bucurie. Oare chiar o bucurie sinceră? Cine știe? Eu pot garanta doar că lacrimile erau umede și sărate. Am și eu ceva de-a face cu acest minunat, cu acest ceresc miracol? întrebă ea. — Totul, i-am spus, strângând-o la piept. — Ei nu, nu... foarte puțin, protestă ea, dar totuși ceva... slavă Domnului, ceva-ceva. Marele miracol este talentul cu care te-ai născut. — Marele miracol, am replicat eu, este puterea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și sărate. Am și eu ceva de-a face cu acest minunat, cu acest ceresc miracol? întrebă ea. — Totul, i-am spus, strângând-o la piept. — Ei nu, nu... foarte puțin, protestă ea, dar totuși ceva... slavă Domnului, ceva-ceva. Marele miracol este talentul cu care te-ai născut. — Marele miracol, am replicat eu, este puterea ta de-a învia morții. — Dragostea face asta, m-a asigurat ea. Și tot dragostea m-a readus și pe mine la viață. Câtă viață crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu acest minunat, cu acest ceresc miracol? întrebă ea. — Totul, i-am spus, strângând-o la piept. — Ei nu, nu... foarte puțin, protestă ea, dar totuși ceva... slavă Domnului, ceva-ceva. Marele miracol este talentul cu care te-ai născut. — Marele miracol, am replicat eu, este puterea ta de-a învia morții. — Dragostea face asta, m-a asigurat ea. Și tot dragostea m-a readus și pe mine la viață. Câtă viață crezi că mai rămăsese în mine... înainte? — Vrei să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
exact în mijloc, la o poză pe două pagini, panorama unei mlaștini din epoca reptilelor. Un radio mic mergea. S-a anunțat un cântec. Titlul cântecului mi s-a fixat în minte. Faptul că-mi amintesc titlul nu este un miracol de memorie. Titlul se potrivea momentului - de fapt oricărui moment. Titlul era „Vechea regulă de aur“. La cererea mea, Institutul din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război a dat de urma versurilor acestui cântec. Cuvintele sunt: Of, baby, baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]