6,060 matches
-
perspectivă cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca îl ia
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
aria și puterea lor de influență într-un spirit comunitar, este un act de cultură și totodată un semn de civilizație. Insulele din Vechea Eladă au fost cele care au adus pe scena lumii Mișcarea Olimpică de azi, creând alături de mitologie, eroii legendari ai stadionului. În istoria culturii și civilizației nimeni nu a acordat atâta atenție învingătorului olimpic ca în Vechea Eladă, în care s-au născut termenii de agonistică, mișcare olimpică, olimpism, spirit olimpic și care fac parte din emblema
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Chiar dacă nu erau lăsate să participe sau să asiste la Jocuri, femeile aveau și ele întrecerile lor, și anume, Jocurile Herei, care aveau loc tot la Olympia, din patru în patru ani și închinate zeiței Hera, însă independente de Jocurile Olimpice. Mitologia spune că aceste jocuri au fost fondate de Hipodamia și de alte 16 femei de origine elenă. Probele la care concurau erau probe de alergări pe trei categorii de vârstă: copii, adolescente și tinere fete. Acestea alergau cu părul despletit
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
ritmul competiției este prea dur, se retrage ca orice arici, în lumea sa. Masotele Jocurile Olimpice din anul 2004 sunt PHEVOS și ATHENA, crearea lor fiind inspirată de o veche păpușă a Greciei antice, numele lor fiind legate, de asemenea, de mitologie. Numele lor aduc aminte de divinitățile Olimpului, Phenos sau Apollo, zeul luminii și al muzicii și Athena, zeița înțelepciunii, protectoarea orașului. Phevos și Athena întruchipează valorile olimpismului: participarea, egalitatea, cooperarea, fair-play-ul, evocând totodată egalitatea dintre bărbați și femei în lume
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
ca să zic așa, că avea doi copii. Mai târziu am înțeles „ciudățenia“ părții a doua a caietului și m-am întrebat dacă, în momentul când sătenii l-au descoperit, numele mamei era deja bifat. Două au fost personajele micii mele mitologii din copilărie, care-mi strecurau o frică paralizantă în suflet: în spațiul satului, Dumnezeu, în afara lui, bursucul. De parcă își delimitaseră de comun acord teritoriile în așa fel, încât șansele de a scăpa să tindă spre zero. Și ambele vizau aceeași
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Editura Univers, 1997. Ianolide, Ioan, Întoarcerea la Hristos, Editura Christiana, București, 2006. Iorgulescu, Mircea, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Românească, București, 1988. Jauss, Hans Robert, Experiența estetică și hermeneutica literară, Editura Univers, București, 1983. Kernbach, Victor, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, București, 1955. Kierkegaard, Søren, Școala creștinismlui, traducerea și note de Mircea Ivănescu, Editura Adonai, București, 1995. Manolescu, Ion, Literatură memorialistică. Radu Petrescu, Ion D. Sârbu, N. Steinhardt, Antologie, prefață, dosare critice, comentarii, note și bibliografie adnotată de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
1990-1992, 1992-1996, 2000-2004). Membru al Uniunii Scriitorilor din România. VOLUME PUBLICATE: Pionierii romanului românesc (antologie), 1962; Caragiale-universul comic, 1967; Tensiunea lirică, 1971; Amintiri despre Caragiale (antologie), 1972; Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, 1975; Antologia umorului liric, 1977; Pygmanolion. Eseu de mitologie comparată, 1982; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie (în colaborare), 1982; Nu numai Caragiale, 1984; Alfabetul de tranziție, 1986; I.L. Caragiale față cu kitchul, 1988; Pentru contra, 1991; Râsete în Parlament, 1994; Caragiale e cu noi!, 1997
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
multe premii, pentru lucrările realizate, dar, cele mai importante au fost cel al societății ”Hanul Ancuței” din 1938 și ”Meritul Cultural”, distincție primită în perioada regimului comunist, în 1968. Dintre picturile celebre ale lui Gheorghe Vânătoru, remarcăm: ”La Cosit”, ”Autoportret”, ”Mitologie”. Se stinge din viață la 20 iulie 1983, lăsând în urma sa o operă impresionantă. Doctorul Lucian Popescu (1904 - 1973 ) O altă personalitatea municipiului Oltenița a fost medicul și activistul pe tărâmul social obștesc, Lucian Popescu. Prin anii ´50, când mergeai
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
Bizanț și Occident 10. Petru Ioan: Logică și filosofie 11. Daniel Combes: Epopeea vinului 12. Anton Adămuț: Filosofia substanței 13. I. Saizu, Al.P. Tacu: Europa economică interbelică 14. Jean-Nöel Jeanneney: O istorie a mijloacelor de comunicare 15. Roland Barthes: Mitologii 16. Serge Berstein, Pierre Milza: Istoria Europei, vol. 1 17. Serge Berstein, Pierre Milza: Istoria Europei, vol. II 18. Ioan Lobiuc: Lingvistică generală 19. Constantin Ciopraga: Personalitatea literaturii române 20. Z. Ornea: Medalioane În pregătire: Michel Pastoureu: Stofa diavolului Format
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de ficțiune angajată ideologic. Eugen Barbu, scriitor de talent, dar cu o activitate ideologică sulfuroasă în lumea literară, realizează, pe lângă romane "curate", precum Groapa ori Princepele, și cărți comandate. Dintre acestea, Facerea lumii (1964) avea sarcina de a crea o mitologie apocrifă a ilegalității, care să legitimeze rolul jucat de comuniști înainte de 23 august 1944 în transformarea societății burgheze, cu toate păcatele sale capitale, într-o societate de tip nou, socialistă. Falsul istoric astfel lansat public va fi susținut și dublat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nou, socialistă. Falsul istoric astfel lansat public va fi susținut și dublat de ecranizarea cărții, dând naștere unui dublu discurs ideologic. Istoric literar de anvergură, dar și un foarte cunoscut critic de film, Angelo Mitchevici analizează minuțios mecanismul nașterii unei mitologii a falsului. În fine, studiul realizat de Antonio Patraș, Reabilitarea confesiunii. Exercițiile de luciditate ale lui Ion D. Sîrbu, îi este dedicat unei revelații a anilor '90, unui scriitor care, deși s-a lăsat fascinat în tinerețe de utopia comunistă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
adevăratele sentimente și valori naționale. Inclusiv astăzi mulți trec cu vederea dimensiunea ideologică a Declarației din aprilie 1964 și a discursului ceaușist din 21 august 1968. Chiar și istoriografia postdecembristă a fost infestată de acest virus, o boală a noii mitologii naționale, cu ignorarea naturii regimului politic din România, în special a politicii interne (represive). Ion Ianoși este imun în fața acestei promiscuități cultural-ideologice și politice. Probabil memorialistul merită a fi inclus printre autorii care surprind cel mai bine fenomenul antisemitismului comunist
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tip de critică a practicilor vechi ale partidului a fost "tradusă" în fel și chip de actorii câmpului sociologic mai mult sau mai puțin virtual al anilor '60, dar nimeni nu a prevăzut caracterul structural limitat al acestei deschideri. Conform mitologiei comunității sociologice, "eroul fondator" ar fi fost Miron Constantinescu, readus în 1965 în conducerea partidului comunist și cu un scurt trecut de sociolog din perioada interbelică. S-a construit imaginea conform căreia prin Miron Constantinescu noua sociologie românească va continua
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai puțin evident că structura zeului Anu, de exemplu, sau teogonia și cosmogonia transmise în Enuma eliș, sau în legenda lui Ghilgameș, revelă creativitatea și originalitatea religioasă a mesopotamienilor, mai fericit decât, să zicem, riturile apotropaice împotriva lui Isimaștu sau mitologia zeului Nusku. Uneori, importanța unei creații religioase este revelată de valorizările sale ulterioare. Există puține informații asupra Misterelor din Eleusis sau a celui mai vechi orfism; totuși fascinația pe care ele au exercitat-o asupra elitelor europene timp de peste douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Egipt; el ar descoperi Sankara, tantrismul și pe Milarepa, Islamul, pe Gioacchino da Fiore sau pe Paracelsus, după ce ar fi meditat în ajun asupra lui Zarathustra, Gautama Buddha și a taoismului, asupra Misterelor elenistice, înfloririi creștinismului, gnosticismului, alchimiei sau mitologiei Graalului; el ar întâlni pe iluminiști și pe romanticii germani, pe Hegel, Max Miiller, Freud, Jung și Bonhoejfer, la puțin timp după ce ar fi descoperit pe Quetzalcoatl și Viracocha, cei doisprezece Alvări și Grigore Palamas, pe primii kabbaliști, pe Avicenna
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
apărare, dominarea focului - au asigurat nu numai supraviețuirea și dezvoltarea speciei umane, ci au produs, în egală măsură, un întreg univers de valori mitico-religioase, au incitat și hrănit imaginația creatoare. E destul să examinăm rolul uneltelor în viața religioasă și mitologia primitivilor rămași încă la stadiul vânătorii și al pescuitului. Valoarea magico-religioasă a unei arme - de lemn, de piatră sau de metal - supraviețuiește încă la populațiile rurale europene și nu numai în folclorul lor. Nu ne vom referi aici la cratofaniile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cratofaniile și hierofaniile pietrei, ale stâncilor, ale galeților; cititorul va găsi astfel de exemple într-un capitol din lucrarea noastră Trăite d'histoire des religions. Mai ales "dominarea distanței", cucerită grație armei-proiectil, a produs nenumărate credințe, mituri și legende. Reamintim mitologiile articulate în jurul lăncilor (sulițelor) care se înfig în bolta cerească și permit înălțarea la cer, sau săgețile care zboară prin nori, străpung demonii, sau formează un lanț până la cer etc. Ar trebui să reamintim cel puțin câteva din credințele și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
articulate în jurul lăncilor (sulițelor) care se înfig în bolta cerească și permit înălțarea la cer, sau săgețile care zboară prin nori, străpung demonii, sau formează un lanț până la cer etc. Ar trebui să reamintim cel puțin câteva din credințele și mitologiile uneltelor, în primul rând ale armelor, pentru a înțelege mai bine tot ceea ce pietrele cioplite ale paleantropilor nu mai pot să ne comunice. "Opacitatea semantică" a acestor documente preistorice nu constituie o singularitate. Orice document, chiar contemporan, este "spiritual opac
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
considerabil de culturi 18. Acesta e motivul pentru care era interzis să se spargă oasele animalelor care urmau să fie consumate. E vorba de o idee proprie civilizațiilor de vânători și de păstori, dar care a supraviețuit în religii și mitologii mai complexe. Un exemplu destul de cunoscut este acela al țapilor lui Thorr, înjunghiați și consumați seara, dar pe care zeul îi învia a doua zi, pornind de la oasele lor19. Celebră este, 15 J. Maringer, "Die Opfer der palăolithischen Menschen", p.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ef. A. Marshak, op, cit., pp. 172 sq; id., "Le baton de commandcmcnt de Montgaudier (Charente)", pp. 329 sq. La început. Comportamente magico-religioase ale paleantropilor cea 15000 ani înaintea descoperirii agriculturii, înțelegem atunci mai bine rolul considerabil al lunii în mitologiile arhaice și mai ales faptul că simbolismul lunar a integrat într-unul și același "sistem" realități atât de variate ca femeia, apele, vegetația, șarpele, fertilitatea, moartea, "renașterea" etc.33 Analizând meandrele gravate pe obiecte sau pictate pe pereții peșterilor, A
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pești, în acest caz, simbolismul acvatic este evident. Dar, după autorul citat, nu e vorba numai de o "imagine" a apei, nenumăratele urme lăsate de degete și de diferite unelte indică un "act individual de participație", în care simbolismul sau mitologia acvatică jucau un rol bine determinat 34. Atari analize conforma funcția rituală a semnelor și a figurilor paleolitice. Pare acum evident că aceste imagini și aceste simboluri se referă la anumite "istorii", adică la anumite evenimente având legătură cu anotimpurile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vechi ale istoriei vieții: terțiarul și chiar secundarul" (dr. Racoviță). Grotele conservă astfel o faună arhaică foarte importantă ca să înțelegem grupele zoomorfice primitive care nu sunt fosilizabile. Desigur, nu e vorba de a atribui oamenilor din paleolitic practici religioase și mitologii ale "primitivilor". Dar, așa cum am remarcat deja, extazul de tip șamanic pare atestat în paleolitic. Aceasta implică, pe de o parte, credința într-un "suflet" capabil să părăsească trupul și să călătorească singur în lume, iar pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
după paralele etnografice, acest complex religios este susceptibil să coexiste cu credința în Ființe supranaturale sau în Stăpânul Animalelor. Nu vedem de ce ideea strămoșilor mitici nu ar face parte din sistemul religios al oamenilor din paleolitic: ea este solidară cu mitologia originilor - originea lumii, a vânatului, a omului, a morții - specifică 4 A. Rust, Die jungpalăolitischen Zellanlangen von Ahrensburg, pp. 141 sq.; J. Maringer, "Die Opfer der palăolitischen Menschen", pp. 267 sq.; H. Muller-Karpe, Handbuch d. Vorgeschichte, voi. II, pp. 496-497
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și celelalte invenții anterioare (unelte din piatră, diverse obiecte lucrate în os și în coarne de cerb, veșminte și corturi din piei etc.), precum și cele care vor fi executate în neolitic (în primul rând ceramica), toate aceste descoperiri au suscitat mitologii și afabulații paramitologice, și adeseori au întemeiat comportamente rituale. Valoarea empirică a acestor invenții este evidentă. Mai puțin evidentă este importanța activității imaginare declanșate de intimitatea cu diferite modalități ale materiei. Lucrând cu un silex sau cu un ac primitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
originea cerealiculturii, ele pun în scenă un furt primordial: cerealele există, dar în cer, păzite cu gelozie de către zei; un erou civilizator urcă la cer, pune stăpânire pe câteva semințe și le dăruiește oamenilor. Jensen numea aceste două tipuri de mitologii "Hainuwele" și "Prometeu" și le raporta la civilizația paleo-cultivatorilor (vegecultura) și, respecți v, la aceea a agricultorilor propriu-ziși (cerealicultura)22. Distincția este, fără îndoială, reală. Totuși, în ce privește cele două tipuri de mituri de origine, ea este mai puțin rigidă decât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]