4,914 matches
-
de a-i preface în grecească vulgara, argumentarea Împăratului Ioan Cantacuzino, împotriva Islamismului”", acesta îl recomandă Patriarhului de Constantinopol, "„că ar fi bun de mitropolit al Proilaviei,”" episcopie aflată „în ruină” la acea vreme. Vasile Lupu a dorit înființarea acestei mitropolii pentru a o oferi că răsplată lui Meletie Syrigul,„"care e părintele meu duhovnicesc."” Ca mitropolit al Proilaviei, Meletie va traduce în limba greacă Mărturisirea Ortodoxă a mitropolitului Kievului, Petru Movila, aprobată de Sinodul de la Iași din 1642 ca răspuns
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
plece în audiență la tarul Rusiei pentru a solicita ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „Meletie Brailovschi”) era la curtea lui Matei Basarab, de la Târgoviște, probabil tot în căutare de ajutor pentru reînființata mitropolie. Aici participa la primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Părtenie al II-lea, aflat în trecere prin Țările Române, în drumul său de la Moscova la Ierusalim. Cu sprijinul primit va începe, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Părtenie al II-lea, aflat în trecere prin Țările Române, în drumul său de la Moscova la Ierusalim. Cu sprijinul primit va începe, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila, unde Mitropolia Proilaviei își va avea sediul în perioada următoare. Mitropolitul Meletie Sirigul este caterisit în 1655, fiind singurul Mitropolit Proilav care a suportat o astfel de pedeapsă canonica. Se retrage și moare în Galata, la 17 Aprilie 1664. Gherasim (, "Gherasim Kakavelas
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Iosaf, îi oferă lui Gherasim stăreția micii mănăstiri „Sfanțul Chiriac” din Naxos, unde avea să și moară la 6 februarie 1689. Cel mai important act al scurtei păstoriri a lui Gherasim că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Naxos, unde avea să și moară la 6 februarie 1689. Cel mai important act al scurtei păstoriri a lui Gherasim că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Părtenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Părtenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastica
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfanțul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Părtenie I-ul a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Părtenie I-ul va pastori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde va și muri, după anul 1688, și unde, probabil, este și înmormântat. În anul 1715, este menționată o dispută între mitropolitul Ioanichie al Proilaviei și episcopul Iorest
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
primesc hotărârea Divanului. Mitropolitul Calinic al II-lea () era originar din Zagora (Tesalia). A avut parte de o educație aleasă până la venirea să la Brăila, la 1743, dovedind multă dragoste pentru carte și adunând o importanță bibliotecă. După ce a păstorit Mitropolia Proilaviei timp de cinci ani, el a fost ales în 1757 patriarh de Constantinopol cu numele de Calinic al IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a arătat
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
o caterisire, ci numai de înlăturarea să din scaun". După depunerea din scaun a mitropolitului Filotei, în anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovei (Renil), „satelor hănești” și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav. Daniil se intitulează la 1769 "„Mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării și ale Nistrului
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
dezlegarea preasfințitului [[Gavriil al Novorosiei]]. " Spre sfârșitul vieții pleacă la Kiev, în Rusia, la mănăstirea Pecerska, unde moare și este înmormântat. Părtenie al II-lea a condus Mitroplia Proilaviei între [[1793]] și [[1810]], fiind înscăunat că Mitropolit Proilav odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit [[#Chiril|Chiril]] a ales să rămână în Rusia. În [[1799]], Mitropolitul [[Lista de mitropoliți ai Proilaviei#Părtenie ÎI|Părtenie al II-lea]] al Proilaviei emite о carte de hirotonisire a "„preotului Teodor
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Lista de mitropoliți ai Proilaviei#Părtenie ÎI|Părtenie al II-lea]] al Proilaviei emite о carte de hirotonisire a "„preotului Teodor Cucu din satul Hermaclia ([[Ermoclia]]) din raiaua Benderului"" pentru biserică cu hramul Sfanțul Mihail din localitate, construită la [[1759]]. Mitropolia a funcționat în noile condiții până la izbucnire noului conflict ruso-otoman din perioada 1806-1812. În noiembrie-decembrie [[1806]] Moldova și Muntenia au fost ocupate din nou de armatele Imperiului Rus. La 15/27 decembrie 1806, tarul [[Alexandru I]] numește pe fostul domn
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
I]] numește pe fostul domn al Țării Românești, [[Constantin Ipsilanti]], în calitate de domn unit al Moldovei și Țării Românești. Singura decizie semnificativă a efemerei sale domnii, a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei și frate intru Hristos”", tomosul Patriarhului [[Calinic
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări din România situată în defileul Jiului, județul Gorj la 32 de kilometri de Târgu-Jiu și la 25 de kilometri de Petroșani, aparține de Arhiepiscopia Craiovei, Mitropolia Olteniei. Mănăstirea are hramul " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". Biserica veche a mănăstirii, construită la începutul secolului al XIX-lea, apare în Lista monumentelor istorice din județul Gorj având . Actuala șosea ce tranzitează trecătoarea din Defileul Jiului a fost
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Decretului 410, viața monahală întreținută în permanență de călugări a fost întreruptă, de la acea dată schitul devenind biserică de mir. În urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica a fost afectată, fiind refăcută în întregime cu ajutorul credincioșilor din Pietrăria și a Mitropoliei Moldovei și Sucevei și cu efortul depus de preotul paroh Gheorghe Ciucă și de îngrijitorul Petru Radu. Schitul Tărâță a fost redeschis după 1990 ca mănăstire de călugări, biserica fiind reparată cu acest prilej. În anul 1998, mitropolitul Daniel Ciobotea
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
Mitropolitul Vladimir, pe numele său civil Nicolae Cantarean, (în ; n. 18 august 1952, satul Colencăuți, raionul Hotin, regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană) este un cleric ortodox din Republica Moldova, care deține din 21 decembrie 1992 rangul de mitropolit al Mitropoliei Chișinăului și al Întregii Moldove, aflate sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii. Nicolae Cantarean s-a născut la data de 18 august 1952, în satul Colencăuți din raionul Hotin, aflat în regiunea Cernăuți (RSS Ucraineană), în
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
al Bisericii Ortodoxe Române și-a exprimat oficial poziția față de situația Bisericii din Basarabia și Bucovina de Nord printr-un comunicat dat publicității la 9 aprilie 1992, în care făcea precizarea că Sinodul Patriarhiei Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei și a Mitropoliei Bucovinei. De asemenea, Biserica Ortodoxă Rusă dorea să-și mențină jurisdicția bisericească și asupra Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Începând cu anul 1992 în rândul ierarhilor moldoveni au început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
și-a exprimat oficial poziția față de situația Bisericii din Basarabia și Bucovina de Nord printr-un comunicat dat publicității la 9 aprilie 1992, în care făcea precizarea că Sinodul Patriarhiei Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei și a Mitropoliei Bucovinei. De asemenea, Biserica Ortodoxă Rusă dorea să-și mențină jurisdicția bisericească și asupra Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Începând cu anul 1992 în rândul ierarhilor moldoveni au început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul și episcopul
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
cele doua mănăstiri din Eparhia de Bălți. În fața amenințărilor la care era supus, PS Petru a sosit la București la 20 august 1992 pentru consultarea cu membrii Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Revenit în Republica Moldova, el a început reorganizarea Mitropoliei Basarabiei cu sprijinul multor personalități politice și culturale între care Ion Ungureanu, ministrul cultelor. Episcopul de Bălți a constituit Adunarea Eparhială, a numit protoierei și preoți, a sfințit noi biserici și a întemeiat Asociația „Sf. Ștefan cel Mare.” La data
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
ministrul cultelor. Episcopul de Bălți a constituit Adunarea Eparhială, a numit protoierei și preoți, a sfințit noi biserici și a întemeiat Asociația „Sf. Ștefan cel Mare.” La data de 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău. Tot atunci s-a decis trimiterea unei delegații a clerului și a mirenilor din Mitropoliei Basarabiei la sediul Patriarhiei Române din București
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău. Tot atunci s-a decis trimiterea unei delegații a clerului și a mirenilor din Mitropoliei Basarabiei la sediul Patriarhiei Române din București pentru a cere jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române asupra Bisericii din Basarabia. Ca urmare a faptului că la 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
mirenilor din Mitropoliei Basarabiei la sediul Patriarhiei Române din București pentru a cere jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române asupra Bisericii din Basarabia. Ca urmare a faptului că la 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău, arhiepiscopul Vladimir a solicitat Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii independență în probleme de administrație bisericească, de economie și de educație. La
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]