19,067 matches
-
integrare și sistemul industrial, Ed. Expert, București, 2002 44. Ignat I., Clipa N., Pohoață I., Luțac Gh., Economie politică, Ed. Economică, București, 1998 45. Ignat I., Pralea S., Economie mondială, Ed. Synposion, Iași, 1994 46. Ignat I., Uniunea economică și monetară europeană, Ed. Synposion, Iași, 1994 47. Ignat I., Uniunea Europeană: de la Piața comună la moneda unică, Ed. Economică, București, 2002 48. Iorga N., Opere economice, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982 49. Ișan V., Tranziție și integrare europeană, Editura Sedcom Libris
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
1987 104. Toffler A., Puterea în mișcare, Ed. Antet, București, 1995 105. Toye J. ș.a., Trade and Development, Edward Elgar Publishing Inc., Northampton, 2003 106. Trebici V., Populația României și creșterea economică, Ed. Politică, București, 1971 107. Turliuc V., Politici monetare, Ed. Polirom, Iași, 2002 108. Țarcă M., Romanian Population. Past, Present and Future Trends, The "Al.I.Cuza" University Press, Iași, 1993 109. Țarcă M., Tratat de Statistică Aplicată, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998 110. Văcărel I., Relații financiare
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Opere economice, Texte alese, Ed. Academiei Române, București, 1967 114. Wexler Imanuel, Fundamentals of International Economics, Random House Inc, New York, 1972 115. Winters A. L., International Economics, Routledge, London, 1994 B. ARTICOLE 116. Antohi Dorina (coord), Mecanismul de transmisie a politicii monetare în România, Caiete de studii nr. 13, BNR, ianuarie 2003 117. Balassa B., Trade Liberalization and Revealed Comparative Advantage, Manchaster School of Economics and Social Studies, 33 (2), 1965, pp. 99-123 118. Balassa B., The Process of Industrial Development and
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
și utilizarea acesteia pe scară largă a determinat progrese importante În domeniu Începând cu anul 1973. Din punct de vedere teoretic, contribuția lui Genichi Taguchi În domeniul perfecționării calității constă În fundamentarea așa-numitei funcții pierdere care cuantifică, În unități monetare, pierderile suportate de firmă ca urmare a non-calității unora dintre produsele realizate. Taguchi abordează problema calității mai mult din punctul de vedere al impactului social al acesteia. Taguchi definește calitatea În termeni de "pierdere socială", ce include nu numai aspectele
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
caz această relație. G. Taguchi enunță ipoteza simplificatoare: pierderea este proporțională cu pătratul abaterii caracteristicii față de valoarea țintă. Funcția pierdere a calității definită este deci : L(y) = k*(y-yN)*(y-yN) În care: L(y) =valoarea pierderii unitare, exprimată În unități monetare; y= valoarea caracteristicii măsurate; yN= valoarea nominală, adică valoarea țintă; k= constantă a cărei valoare depinde de cazul tratat Unicul rol al constantei k este cuantificarea pierderii În unități monetare (euro, dolari, etc.). Prin intermediul acestei funcții, G. Taguchi materializează ideea
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
În care: L(y) =valoarea pierderii unitare, exprimată În unități monetare; y= valoarea caracteristicii măsurate; yN= valoarea nominală, adică valoarea țintă; k= constantă a cărei valoare depinde de cazul tratat Unicul rol al constantei k este cuantificarea pierderii În unități monetare (euro, dolari, etc.). Prin intermediul acestei funcții, G. Taguchi materializează ideea că pierderea este o funcție continuă a abaterii În raport cu valoarea țintă, și că această pierdere nu apare subit la trecerea unei limite de toleranțe, adesea definită Într-o manieră arbitrară
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
ci fiindcă nimeni nu putea prevedea evoluția legislației în noile state. Ba se vorbea că în Republica Vandana de Nord se vor naționaliza toate instituțiile financiare, ba se spunea că în Republica Vandana de Sud va urma o iminentă reformă monetară. Și au mai apărut și alte numeroase zvonuri, având toate în comun doar perspective dintre cele mai sumbre. Cu toate acestea, spre uimirea generală, Banca Zimberlan & Fiii nici nu și-a restrâns filialele și cu atât mai puțin a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de dominație a celorlalte sfere ale socialului, iar din activitatea economică un mijloc de atingere a celor mai obscure și dezumanizante interese. S-a făcut din ban un scop în sine și o unealtă de cumpărare a conștiințelor. Astfel, sfera monetară a devenit hipertrofiată și generatoare de destin. Noile tehnologii ne-au dus foarte mult în virtual, economia reală devenind o simplă anexă. Pînă cînd lucrurile au explodat și s-a intrat într-o depresiune severă, o criză structurală, sistemică, din
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
rol și nu Franța. Dar nu este adevărat, Germania are niște indicatori mult mai buni. De pildă rata șomajului e 5,4%, în timp ce în Franța e dublu, apoi competitivitatea la export a produselor germane este mult mai mare, iar stabilitatea monetară de asemenea. Dar marea problemă cu Franța, în raport și cu suratele sale sudice care stau mai rău (Italia, Spania, Portugalia și chiar Grecia), sau cu Irlanda, este că acestea au adoptat deja, cu asistență internațională, programe foarte dure de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
om "fără busolă, care nu știe încotro duce drumul pe care merge. Dacă am încerca să ilustrăm ceea ce guvernul francez numește așa zisa sa "linie", am obține un grafic confuz". Marea problemă este restabilirea competitivității economiei franceze, dincolo de alinierile fiscale, monetare, sau chiar de alinierea planetelor... Or, Franța ce face în fața crizei ? Măgulită că ar face parte din "nucleul dur" al Europei, vîră capul în nisip ca struțul și așteaptă degradări din partea agențiilor de rating. Căci datoria Franței atinge și ea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
interne. Dar relația dintre puterea economică și rangul strategic internațional nu este întotdeauna la fel de intimă. Există țări de pildă Elveția, Luxemburg, Hong-Kong, Singapore și chiar Taiwan protejate de magnetosfera războiului rece, care s-au afirmat ca forțe pur economice, depozite monetare sau ateliere ale lumii, atît de puternice încît au ajuns să finanțeze Statele Unite și să convingă China să se deschidă spre capitalism. Elefantul imită puricele... A contrario, țările din blocul comunist, sau cele africane, au demonstrat cum te poți prăbuși
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pentru a organiza crearea de zone protecționiste, în cazul unei conjuncturi internaționale defavorabile. 4.4.4. Statele strategii de interes național Se vehiculează ades ideea că statele, confruntate cu efectele globalizării, nu mai au mare libertate de acțiune. Bineînțeles, politica monetară se bazează pe libera circulație a capitalurilor. Politicile tradiționale de stăpînire a piețelor naționale își văd atenuate efectele, pe măsură ce aceste piețe se integrează în piața mondială. În țările dezvoltate, statul client este primul consumator de produse industriale, sub forma comenzilor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
industriale, sub forma comenzilor publice. Dar costul de pregătire a noilor produse, în particular în domeniul aeronautic și al apărării, limitează totuși achizițiile statului și ambițiile lui în materie de mari programe tehnologice. Limitele levierelor tradiționale ale acțiunii Statului politica monetară, politica bugetară, protecția pieței interne, politica tehnologică ș.a. nu trebuie totuși să oculteze alte leviere fundamentale ale puterii. Statele cele mai prospere astăzi, și cu șomajul cel mai mic, sunt cele care, combinînd efectele levierelor tradiționale, și-au format două
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a centrelor sale de decizie și pe o strategie concertată de cucerire a piețelor externe. La fel, alte țări ilustrează, în propriul mod, capacitatea statelor de a acționa ca actori în economia globală, folosind în principal levierul bugetar și cel monetar. Japonia, de pildă, a pus accentul pe utilizarea ofensivă a informației și a fost multă vreme sistemul economic cel mai performant, cu o deosebită capacitate productivă și cel mai redutabil în politica sa de cucerire a pieței mondiale. Fondîndu-și abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ce condiționează supraviețuirea întreprinderii în fața concurenței mondiale. Această aparentă contradicție nu este rezolvată. Pe de altă parte, globalizarea financiară, care le permite investitorilor să tranzacționeze mii de miliarde pe zi pe piețele financiare, limitează tradiționala stăpînire de către stat a instrumentelor monetare unul dintre mijloacele esențiale ale suveranității. Astfel, Statul agonizează, iar din acest cîmp de ruine emerge campionul, noul "maestru al lumii" : întreprinderea globală. 4.4.3. Întreprinderea globală înlocuiește Statul ? În anii 1970, întreprinderea globală era descrisă ca o hidră
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Schumpeter se produce din plin în această perioadă. Dinamica pieței va fi decisivă în reconstrucția unei relații stat-întreprindere-societate, care nu se va rupe nici în viitor, pentru că toate acestea se circumscriu sferei sociale. În Uniunea Europeană și mai ales în cea monetară se ajunge, paradoxal sau nu, la consolidarea rolului Statului, ale cărui instrumente de politică economică se văd reactivate. Cum spunea Paul Samuelson: Există un caz foarte important în care opiniile obișnuite au șansa să vină în contrasens cu adevărul economic
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ceea ce e departe de a reprezenta, din punctul de vedere al interesului economic general ca și din cel al randamentului pe termen lung, o alocare optimală a resurselor. 4.7.2. Guvernele în pierdere de suveranitate privind politicile economice Politicile monetare au evoluat în ultimii ani în toate țările dezvoltate, iar după izbucnirea crizei, mai ales în SUA, s-au încercat tot felul de experimente inedite. Evoluțiile au dat mai multă putere piețelor și mai puțină statelor. Acestea urmăresc și controlează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
tranzacțiilor financiare și a celor reale, crește foarte mult așa-numita economie virtuală și speculația. Ideea de a taxa tranzacțiile financiare însă, chit că e greu realizabilă practic, le va steriliza volatilitatea și le va sufoca. Mai nou, totuși, autoritățile monetare și marile organizații financiare au elaborat norme prudențiale pentru o mai bună securizare a tranzacțiilor. Apoi băncile, dar și bursele, au propriile norme interne, propriile controale, încurajate și de agențiile de rating. Oricum, autoritățile monetare, chiar în pofida crizei, sunt tot
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sufoca. Mai nou, totuși, autoritățile monetare și marile organizații financiare au elaborat norme prudențiale pentru o mai bună securizare a tranzacțiilor. Apoi băncile, dar și bursele, au propriile norme interne, propriile controale, încurajate și de agențiile de rating. Oricum, autoritățile monetare, chiar în pofida crizei, sunt tot mai independente de puterea politică, sperînd astfel să devină mai eficace. 5. ORIENT ȘI OCCIDENT Orientul și Occidentul reprezintă cei doi poli ai gîndirii umane. Succesiunea lor la putere scrie istoria umanității. Occidentul a dominat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
continentului, care i-a garantat o lungă perioadă de pace, introducînd incertitudine și izolaționism. S-ar spus că dacă Martin Luther ar fi participat la elaborarea și aprobarea Tratatului de la Maastricht, țările catolice n-ar fi fost acceptate în Uniunea Monetară Europeană !... Iisus ne învață să dăm Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Se pare, însă, că nu toată lumea a înțeles corect această povață. Se pare că ortodoxia și catolicismul dăunează echilibrelor fiscal-bugetare și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Europeană !... Iisus ne învață să dăm Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Se pare, însă, că nu toată lumea a înțeles corect această povață. Se pare că ortodoxia și catolicismul dăunează echilibrelor fiscal-bugetare și monetare. Astfel, printre criteriile de aderare la zona Euro trebuiau să figureze și unele cultural-religioase. Se pare că spațiul protestant are în continuare cea mai ridicată capacitate de emancipare economică. Etica protestantă și etica iudaică (vezi Werner Sombart, Evreii și capitalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de țările lumii, în special China, care face eforturi disperate de a-și reconverti rezervele în aur sau alte valute. Bineînțeles că creșterea indusă acasă nu poate fi una sănătoasă, problemele economiei americane fiind unele structurale, iar acest imens impuls monetar nu poate duce, în lipsa competitivității economiei reale, decît la alimentarea inflației, exportate în bună măsură. Este totodată și o măsură de a lovi în fondurile suverane ale unor țări precum China, Rusia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite ș.a., care dețin lichidități numeroase cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
suverane ale unor țări precum China, Rusia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite ș.a., care dețin lichidități numeroase cu care cumpără active occidentale depreciate de criză. Fără precedent ca anvergură, americanii profită de faptul că moneda lor este încă cea de referință în Sistemul Monetar Internațional, de denominare a tranzacțiilor și de rezervă și încearcă o recapitalizare a propriilor bănci falimentare și a propriilor economii deprimate, aruncînd practic problemele lor în sarcina întregii economii mondiale. Se mișcă rapid, pentru că știu că supremația aceasta nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lovitură de stat globală". 5.5. NOUL NORMAL Ben Bernanke, președintele Rezervei Federale americane (Banca Centrală), a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat în 2014. Probabil că anii grei ai crizei l-au epuizat. Politicile sale monetare sunt însă foarte controversate. Foarte mulți analiști susțin că, prin mixul atipic promovat, Bernanke este omul care a ferit lumea de o depresiune devastatoare, iar în America a reușit să depășească criza. Alții spun că nu a schimbat mare lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
acuzat America de a fi inițiat un adevărat război al valutelor și nu sunt departe de adevăr. Or, aceleași măsuri pot conduce la efecte diferite în alte situații. America e unică. Oricum, tot ce am știut pînă acum despre ortodoxia monetară a fost pulverizat. Nu mai avem o doctrină dominantă, ci un sincretism pragmatic și dezideologizat În concluzie, cred că se poate spune că mixul lui Bernanke a scos America și întreaga lume dintr-o recesiune gravă, dar nu a schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]